AVE MARIA
Îngerul a intrat la ea şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har, DOMNUL este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!ę
Emoţionantă întîlnire! Un inger al DOMNULUI, pe numele său Gabriel şi o fecioară nevinovată, pe numele ei Maria. Aceasta locuia in oraşul Nazaret din ţinutul Galileii, in ţara Israel.
Maria era logodită cu un barbat numit Iosif, tîmplar de meserie, descendent al regelui David. Nu este o întîmplare obişnuită ca o fată să converseze cu un înger. De fapt ce este un inger? O fiinţă cu care nu poţi conversa in mod obişnuit, pe care nu prea ştii în ce tipare s-o aşezi. De aici uimirea Mariei! Şi de aici înfricoşarea ei,nedumerirea ei, frica ei, tulburarea ei.
Un potop de întrebări i se ridica în minte. Ce înseamnă această urare?…Cine este acest înger?…Cum a ajuns aici?…Cine l-a trimis?…Cu ce scop?…Şi de ce tocmai la ea?…Nici n-a terminat bine a se gîndi la aceste lucruri şi îngerul, ca şi cum i-ar fi ghicit gîndurile, incearcă a o linisti:
“Nu te teme, Marie, caci ai căpătat îndurare înaintea lui DUMNEZEU. Şi iată ca vei ramînea însărcinată, si vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele ISUS.”
Îndurare! Un fiu… Isus… Va rămînea… Emoţia îi îneaca respiraţia… Un fiu… Ce înseamnă aceasta? Auzise, stia, mama ei îi povestise, în Cărţile sfinte era scris… O fată… O fecioară… va fi aceea care va aduce pe lume pe Fiul CELUI PREA INALT. Cel care va fi UNSUL… MESIA… EMANUEL… ISUS. Fiul CELUI PREA INALT! IAHVE -un nume pe care şi omul cel mai necredincios nu îndrăznea să-L pronunţe.
Dar ce nume frumos, ce frumos era îngerul… îmbrăcat într-o mantie de lumină… un cor de slavă nemaiauzit venea din înălţimi… şi faţa lui era parca transparentă, transfigurată, ireală… şi un dor nesfîrsit o cuprinse după ceva nedesluşit, inefabil… Plînsul simţea că o îneacă… Cum ar fi posibil? Cum să incapa în fiinţa ei, in inima ei de fată un dor aşa de mare, o ardere atît de intensă… Cum ar putea locui în fiinţa ei limitată -NECUPRINSUL, ATOTPUTERNICUL, ATOTŞTIUTORUL, DESĂVÎRŞIREA, DUMNEZEIREA întreagă?
Şi de ce tocmai ea? Ce merite deosebite avea ea? Nu s-ar găsi altă fată în toată această ţară, mai vrednică, mai bună,mai curată? Si cum se va face aceasta? Ea nu ştia de bărbat…nu ştia ce implică acest lucru. Cum va avea loc această Conceptie nemaiauzită? Si Iosif, logodnicul ei, Iosif, ce va spune, cum va primi aceasta veste? Si ce vor spune părintii ei…Cum le va dovedi? Si Elisabeta, ruda ei cea stearpa, aşteaptă şi ea un prunc? Deci e posibil? Dar cine o va crede?…
“Nu te teme! El va fi mare şi DOMNUL DUMNEZEU îi va da scaunul de domnie al tatalui Sau David.
Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Impărăţia Lui nu va avea sfîrşit.”
Ce cuvinte mari, ce cuvinte înalţătoare, ce cuvinte pline de taină!…Ah, bucuria îi inundă pieptul! Nu-i pasă ce se va întîmpla cu ea! Nu poate refuza, nu există alta cale…Dar cum va fi, ce inseamnă să fii mamă, să ai un prunc în braţele tale?…
“DUHUL SFINT se va pogorî peste tine, şi puterea CELUI PREA INALT te va umbri. De aceea Sfintul care se va naşte din tine, va fi chemat FIUL luiDUMNEZEU!”
Maria rămase încremenită. “Iată,roaba DOMNULUI, facă-mi-se dupa cuvintele tale!” Si un nor umbri pentru o clipă fata, un foc arzător o invălui, un leşin o cuprinse…se simţea atît de copleşită…Si ca in ziua dintîi o lumină orbitoare îi scăldă fiinţa, îngerul dispăruse…şi din fiecare fibră a sufletului ei izbucni BUCURIA!
“Sufletul meu
măreşte pe DOMNUL
şi mi se bucură duhul în DUMNEZEU,
MÎNTUITORUL meu
pentru că a privit spre starea smerită a roabei sale.
Căci iată că de acum încolo
toate neamurile îmi vor zice fericită!
pentru că CEL ATOT PUTERNIC
a făcut lucruri mari
pentru mine
NUMELE LUI ESTE SFÎNT
şi îndurarea Lui
se întinde din neam în neam
peste cei ce se tem de El.
Ev.Luca cap. 1:28,30-33,35,46-50
Persona 