Two John Stott Stories

During the summer of 2001, while I was doing my PhD studies at London School of Theology, with support from Langham Scholarship, uncle John agreed to support an unusual project: providing funding for an Eastern Orthodox Biblical scholar from Romania for spending a number of weeks in doing research at the Tyndale House in Cambridge.


My friend Dr. Stelian Tofana who did his PhD in Germany and only knew of liberal Biblical scholarship, was very impressed by the depth of conservative Biblical scholarship that he met at this prestigious academic institution. Even today, many of his Orthodox students are using extensively the amazing resources that Fr. Tofana found at Tyndale House.

Later on during that trip, uncle John had the kindness of receiving me and Fr. Tofana as his guests in his apartment, close to All Souls Church in Langham Place. It was a for us an unforgettable meeting, where the gracious host made us feel at home in that modest abode. I will always cherish that time in my memory.

Thanks, uncle John, for this visionary decision, that still pays dividends in terms of the Evangelical-Orthodox theological dialogue in Romania.

* * *

This was my first visit is John Stott’s home.  A few months later, I had a new amazing opportunity of visiting again that place. Uncle John had an interesting tradition. Once a year he was inviting a group of people (ten or twelve, I do not remember well) to have lunch in his home. An American lady was cooking that meal for his guests (a whole salmon baked in the oven was always part of the menu).

I was one of the lucky invitees in the early month of 2002, together with my friend Silviu Rogobete, who was himself a Langham scholar. It was a very special time. We had the opportunity to talk with Uncle John about our studies and about our plans for the future. We also came to know a little bit the other guests, although, I must confess, we did not keep contact with any of them.

This is another memory that I will treasure along the years.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

19 thoughts on “Two John Stott Stories”

  1. That is beautiful… though it was quite sad to read about his Farewell. I wish I could have heard him at All Souls four years ago, now it’s too late I guess.

    Like

    1. It is indeed too tale. He never leaves now the home for retired clergy where he lives in the South of England. He is very frail. He cannot read or write, either, because of his poor eye sight. But his spirit is as lively as ever.

      Like

  2. mai danut, cum ai putut tu gasi in anglia aia liberala un Uncle atit de conservator? precis s-a molipsit de liberalismul tau ce l-ai invatat de la lst!
    ah, ce greseala am facut noi astia care am studiat acolo, suntem pe buza adincului si fratii nu ne salveaza… ma tot feresc ca poate imi dau un brinci 🙂 si o sa le ramin dator ca nu o sa-l mai pot returna

    Like

    1. Dupa unii, nu e chiar asa de conservator:
      1. a ramas anglican, in loc sa plece ca Martin Lloyd-Jones;
      2. nu crede in misoginismul clerical (cine citeste, sa inteleaga!);
      3. nu crede in vesnicia pedepsei eterne in iad;
      si as mai putea adauga si altele.
      Pentru multi dintre acestia nici Isus Cristos nu e chiar kosher. Auzi, sa se lase el mingiiat, pe picioare, e drept, de o prostituata? Ce-o sa gindeasca lumea?

      Like

      1. Da, Stott nu e chiar atit de conservator… Lucrurile de mai sus le-am remarcat si eu asa ignorant cum sunt.
        Exista o greseala la dvs si la Alex, care tremura pe buza prapastiei.
        Stott e un om mare si dvs va dovediti mai smeriti decit noi; cine sunt eu sa-l critic? Vorbesc sincer.
        -Stott poate sa creada ce vrea; s-ar putea sa-L cunoasca si sa-L inteleaga mai bine decit mine (sincer).
        Asta atrage 3 concluzii:
        -eu ma pot insela mai repede decit el
        -nici el nu e infailibil
        -nici oamenii mari n-au fir rosu cu Dumnezeu, oricit de mari. Daca el decide sa creda ca pedeapsa Iadului nu e vesnica sau ca textul din Geneza nu exclude evolutionismul e business-ul lui.
        Obiectia mea la adresa dvs a fost urmatoarea: ati gasit tot felul de argumente ca sa justificati cum ca astfel de bazaconii, ca si altele s-ar putea sa nu contrazica Scriptura; mai ales ca nici dvs ziceti ca nu le credeti.
        Smerenia dvs de-a nu-i critica pe oamenii mari, ne poate fi o lectie. N-ati facut insa economie de munitii cind a fost vorba de alti oamni mari. Deci smerenia o lasam de-ocamdata de-o parte.
        Un exemplu personal:
        Sunt un mare Wurmbrandist. AM citit lucruri pe care putini le-au citit in comunism. Cineva a facut un efort enorm sa adune benzi de magnetofon, notite dupa predicile din tinerete ale lui RW. Adunind la asta si cele publicate in West, as putea spune ca RW are si mai multe devieri de la Scriptura decit Stott. Cu toate astea il admir si il consider om mare. Dar afirmatiile respective le las in seama lui. E cine sa le judece. Nu l-am atacat dar nici n-am pretins ca ele sunt din Scriptura!!! De ce le-a facut?
        El stie. Bintzia a dat si unele explicatii pe care nu le comentez acum.
        Am auzit aparari inteligente de la dvs la acuzatiile adresate unuia si altuia. Ele nu erau insa din textul sacru!!! Atita tot. Daca cineva are fir rosu cu Dumnezeu sa ni-l spuna daca nu… vreau sa vad si eu o hermeneutica ce permite adaptarea Scripturii la feminismul modern si alte acomodari facute cu, presupun, bune intentii. In cazul acestei acomodari, smerenia fata de oamenei mari e-o corectie la adresa lui Dumnezeu care putea face o treaba mai buna scriind Scriptura. Parca suna a mindrie si mai mare.
        PS: ALex, stii bancul acela cu contradctiile lui Lenin (Imperialismul ultimul stadiu al Capitalismului). Pe-o pagina: “capitalismuil e pe marginea prapastiei”.. pe alta “Comunismul e cu-un pas inaintea sa”.
        ASa si noi, precum comunismul.
        Tine-te totusi bine, Alex. Multor oameni mari li se potrivesc cuvintele lui Samuel: “Cind erai mic in ochii tai, te-a ales Domnul”. Iata de ce nu intotdeauna scrierile de la batrinete au facut cinste unor oameni mari. Eu am o explicatie.. dar n-are importanta. Cine sunt eu?

        Like

      2. Discutia asta, care are de-a face cu hermeneutica, adica cu receptarea corecta a textelor vechi, este una prea compliucata pentru a fi repudiata intr-un comentariu de blog. O lasam, deci, pe alta data, intr-un context mai potrivit.

        Like

  3. Alex:
    Tu spui: “ah, ce greseala am facut noi astia care am studiat acolo, suntem pe buza adincului si fratii nu ne salveaza”
    Iarta-ma, credeam ca esti pe buza prapastiei si cind colo erai pe buza adincului. Am incercat sa fac autoironie spunind ca noi, evanghelicii americani, care va facem pe dvs de la lst liberali, suntem cu un pas inaintea dvs….adica in prapastie.. Recunosc ca-s confuz.
    In rest, scrierile de la batrinete, ca si predicile, de multe ori nu s-au mai ridicat la nivelul tineretii/maturitatii. Cind ii consideram pe oameni mari? Cu ce gindeau la-nceput sau la sfirsit/ Ma-ndoiesc ca Stott gindea in anii ’70 ce gindea la sf. lui ’90 vis a vis de ceea ce e pe lista lui DM. Teoretic a avut dreptate la sfirsit. Practic, daca-l luam doar pe Solomon drept exemplu n-ar trebui sa fim prea siguri ca sfirsitu-i mai apoape de adevar.
    PS- ti-am pus o-ntrebare de istoric. Nu mi-ai raspuns. Nu-i bai… ai ratat o ocazie sa ma luminezi. Sa fii fericit! Si sa nu uitam ca noi care-nvatam pe altii om avea o mai mare pedeapsa… Si de3ci n-ar trebui doar sa ne temem ca ne face cineva fundici…

    Like

    1. Nu trebuie eneaparat s-o lasam balta, dar un comentariu de blog nu e forma potrivita pentru aceasta discutie complexa.
      Ce as vrea sa intelegeti totusi este ca ultraconservatorii fundamentalisti nu sunt singurii care pretuiesc Scriptura si se confrunta serios cu revelatia.
      Noi o facem insa altfel decit dvs. Si de aici mare parte din diferentele noastre.
      A presupune insa ca daca nu facem ce faceti dvs. inseamna ca nu pretuim Scriptura sau nu ne temem de Dumnezeu este cel putin insultator si self-righteous.

      Like

  4. pai de aia suntem asa de ironici, cel putin eu, anticipind sau cel putin incercind sa, ce ne veti pune in circa.
    apropos, nu am sesizat vreo intrebare historica la care sa nu fi dat tu raspuns (dorine), poate eram mai obosit de la munca din gradina personala. voi prin state mai sapati sau doar taiati iarba?

    Like

    1. Sapam…pe cei din tsara… abia saptamina asta am taiat iarba; n-am putut porni masina dupa atita iarna.
      Nu-i bai ca n-ai vazut intrebarea. Acum a trecut. Era una serioasa, ne-ironica, sincer.

      Like

  5. Era o discutie despre blogul lui beni si ajunseseram la schimbarile din baptismul moder cu conducere colectiva de prezbiteri si democratie teocratie.
    L-am intrebat pe Alex ceva de genul:
    Oare spun eu prostii sau 10 ani e putin in Istoria Bisericii ca sa tragem concluzii daca o directie e buna ori rea. Am vazut in evanghelicalismul american (inclusiv baptist) multe modificari ce par a avea succes. Gresec daca spun ca ar trebui sa astepatam macar 10 ani ca sa vedem daca-i o chestie buna?
    CAm asa ceva am zis..
    Multumesc.

    Like

  6. pai in istorie si un minut e important daca se intimpla ceva “cataclismic” sau sublim. in cazul de fata, ma indoiesc ca schimbarea de forma a dus la vreo schimbare de fond, nu ca am studiat-o prea tare, dar mi se pare ca nu se vede ceva concret. sau daca se vede, nu se vede unde sunt eu.
    tocmai ma gindeam sa pun ceva pe pasarea phoenix in legatura cu o cestiune asemanatoare in ciclul “men in black”. gind la gind cu bucurie.

    la noi nu exista o gindire care sa dea directie pt cineva, de undeva. ce sa faca presbiterii? de unde sa faca?
    in mod normal ar fi trebuit sa apara efecte, dar ce e normal in romania? vorba aia: toti sunt normali pina ajungi sa ii cunosti… chiar si la mine e valabil.
    sa iti pui si eu o intrebare, de fapt tuturor care au un raspuns, ati vazut vreo schimbare in ceva in astia 20 de ani in biserici (in afara de forma)? eu nu am observat, dar poate ca sunt eu orb…

    Like

  7. My friend Silviu Rogobete tells me that our visit at John Stott’s house took place in 1997, not in 2002. He may be right. It was before he defended his PhD Thesis, which he did in 1998.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s