Dat fiind anuntul legat de trecerea in glorie a robului lui Dumnezeu Joihn Stott, reiau aici povestea prime mele intilniri cu acest om special al lui Dumnezeu.
Prima întâlnire cu John Stott – Oradea, mai 1987
Numele lui John Stott era foarte cunoscut evanghelicilor din România în perioada comunistă. Prima lui carte tradusă în româneşte a fost Esenţialul creştinismului (Basic Christianity), o prezentare succintă şi clară a credinţei creştine, care a fost introdusă în ţară în mod ilegal şi distribuită probabil în mii şi mii de exemplare.
În primăvara lui 1987 am avut însă şansa de a petrece câteva zile extraordinare la Oradea, în prezenţa acestui mare om al lui Dumnezeu. Bănuiesc că ideea invitării lui în ţară a aparţinut lui Paul Negruţ, care era şi atunci pastor al unei biserici baptiste în Oradea. Sunt sigur că unchiul John n-a fost uşor de convins, dat fiind programul lui foarte încărcat. Ceea ce ştiu bine că l-a ispitit şi l-a convins până la urmă să vină a fost promisiunea unei calatorii în Delta Dunării, unde putea observa câteva dintre speciile de păsări pe care nu le văzuse niciodată. Se ştie că ornitologia este marele hobby al lui Stott. A şi scris cu ani în urmă o fascinantă carte despre păsări.
Întâlnirea a avut loc în anexele bisericii păstorite de Paul Negruţ, departe de ochii curioşi ai „băieţilor cu ochi albaştri”. Au participat la ea mulţi dintre cei implicaţi cu Navigatorii, Campus Crusade şi Inter Varsity si cu alte asemenea mişcări mai mult sau mai puţin subterane din spaţiul evanghelic românesc.
Stott a vorbit atunci despre relevanţa Evangheliei şi s-a folosit, dacă-mi aduc bine aminte de textul Epistolei întâia către Tesaloniceni. Era prima dată când auzeam o abordare biblică atât de solidă şi echilibrată a acestui concept foarte străin de universul conceptual al evanghelicilor români, dominat în cea mai mare parte de sentimentalism pietist şi izolaţionism cultural. Metafora centrală a prezentării lui a fost aceea a podului pe care creştinii sunt chemaţi să-l construiască între lumea principiilor biblice şi frământările lumii contemporane. A fost pentru noi o experienţă care ne-a marcat în mod hotărâtor gândirea şi a jucat un rol important în decizia unora dintre noi de a studia teologie, ca instrument de formare personală, în vederea articulării unei angajări evanghelice relevante din punct de vedere cultural în spaţiul românesc. Nu mi-am închipuit atunci că aceasta avea să fie doar prima dintr-o serie de nenumărate întâlniri, dintre cele mai interesante, cu acest cel mai respectat lider al evanghelicilor britanici.
probabil ca viziunea lui stott se apropia f mult de viziunea lui dumnezeu decit cea a omului ce a trait acum 6999 de ani, ceea ce nu trebuie sa ne mire, ca dumnezeu s-a revelat oamenilor la nivelul la care se aflau. de ex. nu tin minte ca sa fi vazut recent cineva vreun inger cu sabia scoasa din teaca. sau poate ca ingerii de fapt nici nu au sabii, cine stie?
LikeLike
Un om deosebit pentru mine, prin prisma cartilor pe care le-am citit.
LikeLike
Eu zic sa lasam sa treaca aceste zile memoriale si vom vorbi despre asta mai tirziu.
LikeLike
Eu spun ceea ce pot, de la nivelul unui cititor din multime, unul care a citit cateva din cartile sale. Atat. Este de datoria ta, si a altora care l-au cunoscut personal sau la nivelul demersurilor sale de influenta, sa spuna lumii despre aceasta adevarata valoare a contributiei sale. Eu nu o contest … imi recunosc doar limitarile. Ca mine mai sunt multi altii. De aceea salut orice demers – precum cele de pe blogul tau – care ni-l prezinta pe marele teolog in aspecte mai putin cunoscute noua, in slujire, in conferentiere etc.
De pilda, s-a batut mare moneda pe anihilationismul lui Stott, desi nu am gasit referinte care sa dovedeasca aceasta pozitie a britanicului (decat un citat ambiguu, scos din context). A fost el anihilationist? Daca da … este asta o problema? Daca nu, de ce se mai vehiculeaza astfel de ineptii despre el?
LikeLike
Eu cred ca conitributia lui Stott merge mult mai departe decit evaluarea ta precauta. Dar fiecare are dreptul la propriul lui scepticism. Timpul insa este cel care va vadi adevarata valoare a contributiei lui, fara de care, cred eu, evanghelismul ar fi ramas in continuare in vagauna fundamentalismului in care se afla cind a aparut el pe scena.
LikeLike
Este, fara indoiala, un nume influent al teologiei contemporane. “Crucea lui Cristos” a fost prima carte crestina consistenta pe care am citit-o cand m-am intors la Domnul.
Nu cred ca e rost sa-i jelim ideile cu care nu suntem de acord, asa cum, din gandirea marilor oameni ai istoriei Bisericii, le adunam in mod esential pe cele ce tin de acumulari, de crestere, de progres. Ma gandesc ca privim ca pe un fapt anecdotic interpretarea lui Augustin data pildei samariteanului milostiv, in timp ce pretuim la el adevaratele contributii pe care le-a adus in teologie, chiar si cele cu care nu suntem de acord …
Pentru mine unul dintre rosturile lui Stott a fost acela de a aduce teologia crestina, de pe masa de lucru a institutelor, la dispozitia publicului larg, crestin sau ne. Macar pentru acest lucru, pe langa altele, John Stott merita pretuirea noastra …
LikeLike
Multumesc. De fapt inca n-am ajuns acasa. Sunt in Cluj pentru o intilnire de bord a World Vision Romania. Voi fi acasa abia simbata seara. ASta e viata in World Vision. Noroc de vacante.
LikeLike
Multumesc pt raspuns; m-am temut de el. Ca sa nu trebuie sa mi se stearga inca o lacrima, ma pocaiesc acuma. M-am asteptat la un raspuns “mai rau”. Ma bucur ca m-am inselat. Bine-ati venit acasa (din concediu).
LikeLike
Nici eu nu sunt de acord cu aceasta opinie lui Stott, dar nu fac din asta o tragedie.
Cred ca fiecare dintre noi vom avea micile noastre erezii de care sa ne caim. Poate ca tocmai la asta se refera textul care spune ca “el va asetreg orice lacrima din ochii lor”. Probabil ca unii dintre noi mai mult decit dvs. Sau cine stie 😦
LikeLike
Imi aduc si eu omagiu lui Stott. Sunt de-acord cu afirmnatia ca daca evanghelici ar trebui sa-si aleaga un papa el ar fi J.Stott (Chirstianity Today). N-am avut harul sa-l vad “in natur”. Prima data am citit ceva de el in contextul congesului de la Lausanne (s-a scris pe blog despre el). JS, apara cu curaj ‘teologia neagra”. Am citit de-atunci mai multe carti si am invatat multe de la el. Omagiul meu nu este insa fara margini. Ultima carte rasfoita de mine, “Understanding the Bible” (2001-Baker House), m-a dezamagit profund. JS spune ceva de genul: “Dumnezeu a putut lua un humanoid (numiti-l daca vreti Hommo Erectus ca nu ma deranjeaza) si l-a botezat Adam. Apoi a luat o humanoida” etc… Apoi continua cu o afirmatie care nu merita nici macar comentata: “textul Biblic suporta o astfel de interpretare”!!!! Mai mare bazaconie (sa nu zic batjocorire) nici ca se poate. JS ramine un om mare si ca toti oamenii mari face greseli mari! Nu sunt teolog dupa cum nici dinsul nu e biolog, antropolog ori geolog ca sa fi descoperit chestia asta! Si nu cred ca vre-o hermeneutica serioasa pe Geneza in limba originala poate conduce la asa ceva. Ploconirea aceasta in fata ateismului m-a dezamagit pt ca vine de la un om mare. Asteptam altceva… “Podul pe care creştinii sunt chemaţi să-l construiască între lumea principiilor biblice şi frământările lumii contemporane” nu poate conduce la chestii de-astea1 Ma indoiesc ca vre-un savant va crede cu adevarat in Domnul Isus vazind cum savantii crestini altereaza textul biblic dupa connveniente! Textul biblic nu este unul fluid care sa se plieze dupa orice teorie moderna! Nu degeaba ne avertiza Sf. Pavel cu privire la a nu “strica Cuvintul cum fac cei mai multi”! JS ramine un om mare, dar doar un om cu limitele sale! Pacat!
LikeLike