Confesiunea de la Westminster –24 – Despre casatorie si divort

Capitolul XXIV. Despre căsătorie şi divorţ

1. Căsătoria este între un bărbat şi o femeie. Nici bărbatului nu-i este îngăduit să aibă mai multe neveste şi nici femeii nu-i este îngăduit să aibă mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp.

2. Căsătoria a fost rânduită pentru ajutorul reciproc al soţului şi al soţiei, pentru înmulţirea în mod legitim a rasei umane şi a Bisericii printr-o sămânţă sfântă şi pentru prevenirea necurăţiei.

3. Oamenii de orice fel, care au capacitatea să-şi dea consimţământul cu judecată deplină, se pot căsători legitim. Totuşi, creştinii au datoria de a se căsători numai în Domnul. De aceea, cei care mărturisesc adevărata credinţă reformată (înnoită?) nu se pot căsători cu necredincioşi, cu papistaşi sau alţi idolatri. De asemenea, cei evlavioşi nu trebuie să se înjuge la un jug nepotrivit căsătorindu-se cu cei cunoscuţi ca fiind răi sau care susţin erezii condamnabile.

4. Căsătoria nu trebuie să aibă loc în cazul anumitor grade de afinitate sau rudenie de sânge interzise în Cuvânt şi astfel de căsătorii incestuoase nu pot fi niciodată făcute legitime de vreo lege omenească sau de consimţământul părţilor, astfel încât acele persoane să poată locui împreună ca soţ şi soţie. Bărbatul nu poate să se însoare cu nici una din rudele soţiei sale de sânge mai aproapiate decât rudele sale [de sânge] şi nici femeia nu se poate mărita cu rudele de sânge ale soţului ei mai apropiate decât ale ei.

5. Adulterul sau curvia comise după contractul [logodnei], dacă este descoperit înainte de căsătorie, constituie o cauză justă pentru partea nevinovată de a rupe contractul [logodnei].

În cazul adulterului comis după căsătorie, partea nevinovată este îndreptăţită să ceară divorţul şi, după divorţ, să se căsătorească din nou, ca şi cum partea vinovată ar fi murit.

6. Deşi stricăciunea oamenilor este atât de mare încât vor căuta arugmente pentru a despărţi în mod neîngăduit pe cei pe care Dumnezeu i-a unit în căsătorie, totuşi, nimic în afară de adulter sau de părăsirea familiei cu atâta îndărătnicie încât nici biserica şi nici autorităţile civile nu o pot remedia, nu poate constitui cauză suficientă pentru a dizolva legătura căsătoriei. În aceste cazuri însă, trebuie urmate proceduri publice şi ordonate, iar persoanele în cauză nu trebuie lăsate în voia lor şi după bunul lor plac.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

12 thoughts on “Confesiunea de la Westminster –24 – Despre casatorie si divort”

  1. …multumim frumos , avem nevoie de acest subiect evitat si totusi actual…cum a fost oare omul “la inceput” ?…ce s-a intamplat pe parcurs…incat a fost nevoie de … ingaduinta lui Moise ? Ce-i de facut ?

    Like

    1. Nu prea multe, decit, cum zice Scriptura, ‘inapoii la lege si la marturie’. Si, as adauga, inapoi la harul lui Dumnezeu, caci niciunul dintre noi nu este desavirsit.

      Like

  2. Lucrez de mai bine de 20 ani aici in U.S. si majoritatea celor care au trecut prin companie(aici fluctuatia de personal chiar calificat este foarte mare) au fost oameni divortati chiar si de doua ori. La inceput am fost tare mirat de acest aspect ,stiind ca America e o tara crestina . Discutind cu acesti loviti ai soartei, am aflat –lucru curios –in general femeia a fost de vina in mai toate cazurile.Dupa ce m-am lamurit cum stau lucrurile ,am indraznit si i-am intrebat —v-ati castorit din dragoste?? raspunsul a fost DA.V-a fortat cineva ?? NU. Ce a-ti zis in fata oamenilor?? si in fata lui DUMNEZEU?? Am promis ca raminem inpreuna si la bine si la rau pina la moarte. Am replicat — se vede clar ca nu v-ati tinut legamintul. Cosecinta- platiti suport pentru copii (child support),a-ti pierdut toata agonisirea, acum o luati iar de la capat. Am avut bucuria sa inpac din nou citva din cei ce erau pe cale de divort . Am constatat ca legile ,,liberale ” , putera de a educa tineri din familii a fost luata. Si ata datorita pierderii contactului poporului american cu DUMNEZEU, FAPT RECUNOSCUT DE MARII OAMENI AI AMERICI

    Like

    1. Indepartarea de Dumnezeu vine atunci cind preocupaea de a acumula, preocuparea de cistig, devine valoarea cea mai importanta. Stiu ce spuneti. Am fost zece ani intr-o biserica foarte buna in care o pare parte din enoriasi, credinciosi erau cel putin la a doua casatorie. Dar realizasera altceva, faceau parte din clasa mijlocie de sus, middle upper class.

      Depinde ce vrei sa cistigi si atunci vei vedea pretul care trebuie platit. Delicventa este o consecinta, pentru ca de vreme ce parinti dau exemplul pe care il dau si lucreaza sa cistige mult incit nu au timp sa sa-si creasca copii, educarea copiilor nu este o prioritate, ci copii cresc uitindu-se la filme violente si jucind joucuri video violente, resultatul nu poate fi decit cel care este, relatii frinte si transmitere de valori false.

      Like

  3. “Bărbatul nu poate să se însoare cu nici una din rudele soţiei sale de sânge mai aproapiate decât rudele sale [de sânge] şi nici femeia nu se poate mărita cu rudele de sânge ale soţului ei mai apropiate decât ale ei.”

    Ce înseamnă rude de sânge mai apropiate decât rudele sale?

    Like

  4. Frate Danut,
    Am o intrebare in legatura cu articolul 4. Cum poate fi demonstrat biblic gradul de afinitate? Personal nu am gasit nimic in aceasta privinta. Intreb aceasta deoarece unul dintre prietenii mei foarte buni, e indragostit de o ruda. Si viceversa. Amandoi sunt crestini, chiar devotati, nu vor sa savarseasca vreo nelegiuire, dar… nimeni nu ii poate lamuri ca iubirea lor este pacat!

    alta intrebare: Cand apare acel volum “OMUL EVANGHELIC”?

    cu toata aprecirea pentru dvs,
    Nicolae Geanta

    http://nicolaegeanta.blogspot.com

    Like

  5. Curios e cumva vorba de poligamie in art.4. ??sau se inlocuieste cuvintul( sotie) cu mama ??sau daca unul din spouse moare ??recasatoria e interzisa cu astfel de persoane descrise in paragraful 4 ?? -really nu pricep.

    Like

  6. Confesiunea aceasta este destul de calvinista si limbajul este calvinist. Ma amuza cuvintul “papisti”. Calvin nu i-a iubit de loc si i-a numit si pe profesori de la Sorbona papisti.

    Like

    1. Desigur. Este interesant ca Church of Scotland, pentru care acest document are mult mai mare importanta decit pentru Church of England, este foarte relataxata cu privire la autoritatea lui, in vreme ce neoreformatii din America fac din el ceva aproape litera de Evanghelice, cam cum fac multi dintre adventisti cu scrierile Hellenei White.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s