Confesiunea de la Westminster –14 – Despre credinta mintuitoare

Capitolul XIV. Despre credinţa mântuitoare

1. Harul credinţei, prin care aleşii primesc puterea să creadă, în vederea mântuirii sufletelor lor, este lucrarea Duhului lui Cristos în inimile lor şi ea are loc, în mod obişnuit, prin lucrarea Cuvântului; prin care, împreună cu administrarea sacramentelor şi cu rugăciunea, ea creşte şi se întăreşte.

2. Prin această credinţă, creştinul acceptă (crede?) ca adevărat tot ce este revelat în Cuvânt, fiindcă în el Dumnezeu Însuşi vorbeşte cu autoritate, şi acţionează în conformitate cu ceea ce conţine fiecare pasaj în parte: dând ascultare poruncilor, cutremurându-se în faţa ameninţărilor şi îmbrăţişând promisiunile lui Dumnezeu pentru viaţa aceasta şi pentru cea care va veni. Însă, principalele acţiuni ale credinţei mântuitoare sunt: acceptarea, primirea şi sprijinirea numai pe Cristos pentru îndreptăţire, sfinţire şi viaţă veşnică, în virtutea legământului harului.

3. Această credinţă are diferite grade. Este slabă sau puternică. Poate fi deseori şi în multe feluri atacată şi slăbită, dar câştigă victoria. Ea creşte în mulţi spre dobândirea unei siguranţe depline prin Cristos, care este atât autorul, cât şi desăvârşitorul credinţei noastre.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

One thought on “Confesiunea de la Westminster –14 – Despre credinta mintuitoare”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s