Maria Istoc – Calvin si baptistii – 4 – Concluzii

Ce au retinut deci baptistii de la Calvin? Avem in vedere aici baptistii in general fara a ne ocupa de specificitatea baptistilor in Franta si problema separarii intre biserica si stat, unde ei difera de Calvin. Sigur ca unul dintre elementele principale este teocentrismul. Calvin a subliniat importanta doctrinei despre Dumnezeu: atitudinea lui fata de Dumnezeu a fost una de coplesitoare reverenta. Calvin prezinta in analizele lui teologice un Dumnezeu maret, un Dumnezeu caruia ii revine toata slava  – SOLI DEO GLORIA.

Preocuparea lui Calvin, am putea spune chiar obsesia lui – sa nu uitam ca Calvin a fost un om foarte pasionat, era ca nimeni sa nu stirbeasca din gloria lui Dumnezeu. Nimeni sa nu-si atribue ceea ce ii revine doar lui Dumnezeu, nimeni, nici papa, nici clerul, NIMENI. Calvin este teologul slavei lui Dumnezeu, al maretiei lui Dumnezeu, al unui Dumnezeu care ne depasteste de departe, dar care vine spre cel pe care l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. A marturisi maretia lui Dumnezeu insemna, pentru Calvin, a nu pretinde in nici un fel ca putem dispune de El, nici macar mental, intelectual. Dumnezeu depaseste orice cunostinta umana, adica este deasupra ratiunii umane, al capacitatii ratiunii umane de a-l explica, depaseste intelegerea umana si nu poate intra in nici o ecuatie umana.

A marturisi majestatea lui Dumnezeu inseamna si a recunoaste ca El este Rege si ca El domneste peste Imparatia Lui. Comentind prima dintre cele zece porunci Calvin scrie: „Dumnezeu vrea sa aiba preeminenta in toate, El este mai presus de tot, El vrea sa se bucure de dreptul pe care il are asupra poporului sau. El vrea prin urmare ca orice supersitie si orice impietate care ar putea sa umbreasca gloria Lui sa fie indepartata din poporul Lui.” (traducere libera personala) Calvin insista ca, slava si recunostinta trebuie atribuite lui Dumnezeu in toate si mai ales in ce priveste mintuirea omului.

Omul nu se poate glorifica cind este vorba de mintuirea lui si nu isi poate atribui nici un merit. Omul nu isi poate cistiga mintuirea; el nu poate decit sa o primeasca, sa ii multumeasca lui Dumnezeu printr-o atitudine pe care sa o manifeste in viata, si sa o pastreze, umblind pe calea credintei si facind faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregatit mai dinainte pentru el (Efes. 2:10).

In scrisoarea adresata reglelui Frantei, Fancisc I, caruia Calvin i se adreseaza pentru a-i explica credinta Reformei si caruia ii dedica de fapt scrierea lui cea mai importanta, Institutele Credintei (Religiei) Crestine Calvin scrie: „Ce este mai important in Credinta Crestina decit a ne recunoaste dezbracati de noi insine si imbracati in Cristos? Goliti de orice virtute personala pentru a fi umpluti de Dumnezeu? Sclavi ai pacatului eliberati de El? Orbi pentru a fi luminati de El? Schiopi pentru a fi vindecati de El? Slabi pentru a fi ajutati de El? Dezbracati de orice glorie personala pentru ca toata gloria sa ii revina Lui si noi sa fim glorificati in El.”

Calvin nu exclude meritele personale, dar el spune ca ele trebuie sa isi gaseasca locul lor in fata lui Dumnezeu, constienti fiind ca toate meritele personale isi au izvorul in fiinta Lui, care a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui (imago dei). Crestinul trebuie sa se glorifice in Dumnezeu si sa se dezbrace de orice slava desarta.

Baptistii pot retine de la Calvin si dragostea lui pentru Scriptura. El a fost un biblist, un comentator al Sfintei Scripturi si un predicator. Calvin a dovedit de-a lungul vietii lui o mare dragoste si o stima deosebita pentru Sfintele Scripturi.

Reforma se grefeaza pe fondul Renasterii. Renasterea repune in cauza valorile vremii, aducind pe de o parte un suflu nou, chiar revolutionar, fara sa fi facut o revolutie, dar indemnind in acelasi timp contemporanii la o reintoarcere la izvoare. De aici intoarcerea la limba greaca si implicit la textele biblice. Sigur aceasta este o prentare simplificatoare a Reformei si a Renasterii, dar cele doua au avut loc in acelasi timp si au contribuit amindoua la schimbarea lumii.

Reforma bisericii nu este de fapt o reforma ci o ruptura. Ruptura de biserica Romei si nasterea unei biserici noi, Biserica Protestanta care intruneste in sinul ei un numar impresionant de denominatiuni. Identitatea baptista, daca putem spune asa, nu isi are originea in botezurile din primul secol de crestinism si in cele dinaintea lui, cind anumite grupari, precum aceea a esenienilor practicau botezul, ci in Reforma Protestanta. Chiar daca de-a lungul secolelor dinaintea acesteia au existat manifestarii samanind cu Reforma, precum cele ale valdezilor, ale catarilor, sau ale hughenotilor, ca sa nu amintim decit cele care au avut loc in Franta, Reforma este aceea care permite schimbarea durabila.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

9 thoughts on “Maria Istoc – Calvin si baptistii – 4 – Concluzii”

      1. Interesant link-ul dvs. Si mare dreptate are autorul. Cei mai multi evanghelici ‘calvinisti’ au o abordare de gen bufet a teologiei. Ei aleg si conbina ce le convine si arunca ce nu le place.
        Calvinismu presupune o anumita abordare paradigmatica, incompatibila, de cele mai multe ori, cu moda ne-reformata ce bintuie in prezent.lumea evanghelica.
        Spunind asta, nu apar calvinismul, pe care il socotesc o ideologie care impune eisegetic o lectura partiala a Scripturii. Dara daca cineva alege aceasta ideologie, ar trebui macar sa fie consecvent. Este naiv insa a astepta acest lucru de la o traditie care, in cel mai bun caz, priveste teologia cu condescendenta si intekectul cu dispret suveran.

        Like

    1. Ca sa va raspund nu este vorba de loc de apologie. Asa cum am afirmat la inceput anul 2009 a marcat pentru Franta atit comemorarea a 500 de ani de la nasterea lui Calvin cit si 400 de ani de la prima biserica baptista in Europa si intrebarea a fost daca exista vreo legatura intre Calvin si baptisti si care. Deci la aceasta intrebare incerc sa raspund si raspunsul este mai complex dat fiind faptului ca deja contextul este foarte complex. Cred ca am reusit insa sa rapund la intrebarea pe care am pus-o. Nu mi se pare de loc ca am facut o apologie calvina desi nu m-ar deranja sa fac una. Este un personaj foarte interesant, o epoca de mari framintari si adesea alegem calea simplista. Oricum sunt subiecte care ma fascineaza si imi sunt de folos in contextul in care traiesc si activez.

      Like

  1. Pentru mine Ioan Calvin e un titan intr-ale teologiei, si comentarile lui pe Scriptura mi se par fascinante. Nu sunt de acord cu tot ce spune, insa e de luat in considerare.
    Multumiri pentru articol.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s