Saptamina de rugaciune pentru unitatea crestinilor – Ziua a VIII-a – Chemati in slujba reconcilierii

LECTURA I

Sceptrul de conducător nu va fi luat de la seminţia lui Iuda.

Citire din cartea Genezei 33,1‑4

1 Atunci, ridicându‑şi ochii, Iacob a văzut pe Esau, fratele său, venind cu cei patru sute de oameni. Şi a împărţit Iacob copiii Liei şi ai Rahelei şi ai celor două roabe. 2 Şi a pus pe cele două roabe cu copiii lor înainte; apoi după ei a pus pe Lia cu copiii ei şi la urmă a pus pe Rahela şi pe Iosif. 3 Iar el mergea în fruntea lor şi, apropiindu‑se de fratele său, i s‑a închinat de şapte ori până la pământ. 4 Esau însă a alergat în întâmpinarea lui şi l‑a îmbrăţişat şi, cuprinzându‑i grumazul, l‑a sărutat şi au plâns amândoi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 96,1 şi 2b.6 şi 7c.9 (R.: 1a şi 9a)

R.: Doamne, tu eşti regele nostru, tu eşti stăpânul întregului pământ!

1 Domnul stăpâneşte: să se bucure pământul,

să tresalte de veselie insulele nenumărate!

2b Dreptatea şi judecata stau alături de tronul său. R.

6 Cerurile vestesc dreptatea lui

şi toate popoarele îi văd mărirea.

7c Cădeţi în genunchi în faţa lui, voi, toţi zeii.

9 Căci tu, Doamne, eşti preaînalt peste tot pământul,

şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii. R.

LECTURA A II‑A

Dumnezeu ne‑a împăcat cu sine prin Cristos.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,17‑21

Fraţilor, 17 cine se află în Cristos este o făptură nouă; ce era vechi a trecut, un lucru nou a luat acum fiinţă. 18 Totul vine de la Dumnezeu, care ne‑a împăcat cu sine prin Cristos, iar nouă ne‑a încredinţat misiunea împăcării. 19 Pentru că Dumnezeu era acela care, în Cristos, împăca lumea cu sine, neţinând seama de păcatele oamenilor, iar nouă ne‑a încredinţat propovăduirea împăcării. 20 Noi suntem trimişi din partea lui Cristos şi prin noi, de fapt, vă vorbeşte însuşi Dumnezeu. Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaţi‑vă cu Dumnezeu! 21 Căci pe Cristos, care nu a cunoscut păcatul, pentru noi Dumnezeu l‑a făcut una cu păcatul oamenilor, pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Mergi mai întâi şi împacă‑te cu fratele tău.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,20‑26

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 20 „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s‑a zis celor din vechime: Să nu ucizi, iar dacă cineva va ucide, va fi tras la judecată. 22 Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi tras la judecată. Cine va spune fratelui său prostule va fi dat pe mâna Sinedriului; cine‑i va spune nebunule va fi sortit focului Gheenei. 23 Deci dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă‑ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du‑te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu‑ţi darul. 25 Împacă‑te repede cu duşmanul tău, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în închisoare. 26 Îţi spun adevărul: nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi ultimul ban”.

Cuvântul Domnului

Comentariu

Rugăciunile din această săptămână ne‑au adus să facem un proiect comun. Conduşi de Scripturi, suntem chemaţi să ne întoarcem la originile noastre creştine, cele din Biserica apostolică din Ierusalim. Am văzut stăruinţa ei în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune. La sfârşitul reflecţiilor noastre despre comunitatea creştină ideală prezentată în Fap 2,42, să ne întoarcem din nou la contextele care sunt ale noastre: realităţi de diviziuni, de insatisfacţii, de dezamăgiri şi de nedreptăţi. Şi acolo, Biserica din Ierusalim ne pune următoarea întrebare: la ce suntem chemaţi, aici şi acum, când terminăm această Săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor?

Creştinii din Ierusalimul de astăzi ne sugerează un răspuns: suntem chemaţi mai ales la slujirea reconcilierii. Această chemare se referă la reconcilierea pe mai multe planuri şi într‑o întreagă complexitate de diviziuni. Să ne rugăm pentru unitatea creştinilor pentru ca Biserica să fie semn şi instrument de vindecare a diviziunilor şi nedreptăţilor politice şi structurale; pentru o coexistenţă dreaptă şi paşnică între evrei, creştini şi musulmani; ca să crească înţelegerea între persoanele de toate credinţele şi necredinţele. În vieţile noastre personale şi familiale, chemarea la reconciliere trebuie să aibă de asemenea un răspuns.

Iacob şi Esau, în textul din Geneză, sunt fraţi şi cu toate acestea sunt străini unul de altul. Reconcilierea lor se produce în timp ce se putea aştepta un conflict. Violenţa şi practicile de ură se lasă deoparte în timp ce fraţii se întâlnesc şi plâng împreună.

Recunoaşterea în faţa lui Dumnezeu a unităţii noastre de creştini, de asemenea, de fiinţe umane, ne conduce la marea cântare de laudă a psalmului faţă de Domnul care conduce lumea cu dreptate şi iubire. În Cristos, Dumnezeu caută să se reconcilieze cu toate popoarele. Sfântul Paul, care descrie aceasta în lectura a doua, celebrează această viaţă de reconciliere ca „o nouă creaţie”. Chemarea la reconciliere este o chemare de a lăsa să acţioneze în noi puterea lui Dumnezeu pentru a face noi toate lucrurile.

Încă o dată, ştim că această „veste bună” ne invită să modificăm maniera noastră de a trăi. Aşa cum relatează sfântul Matei, Isus ne îndeamnă cu determinare: nu putem să continuăm să aduce ofrandele noastre la altar ştiind că suntem responsabili de diviziuni şi de nedreptăţi. Chemarea la rugăciune pentru unitatea creştinilor este o chemare la reconciliere. Chemarea la reconciliere este o chemare la acţiune, inclusiv dacă ar fi pentru a întrerupe activităţile noastre ecleziale.

Rugăciune

Dumnezeul păcii, îţi aducem mulţumire pentru că ni l‑ai trimis pe Isus pentru a ne reconcilia în el cu tine. Dă‑ne harul să fim adevăraţi slujitori ai reconcilierii în Bisericile noastre. Ajută‑ne astfel să fim în slujba reconcilierii tuturor popoarelor, îndeosebi în Ţara Sfântă, locul unde vrei să dărâmi zidul de despărţire între popoare şi să reuneşti pe fiecare în trupul lui Cristos, oferit ca jertfă pe Calvar. Umple‑ne de iubire unii faţă de alţii, pentru ca unitatea noastră să folosească pentru reconcilierea pe care o doreşti pentru toată creaţia. Îţi cerem asta în puterea Duhului. Amin.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s