Finalizarea publicarii dosarului de Securitate

Odata cu poezia afisata ieri, am incheiat transcrierea si publicarea pe blog a celor patru dosare ale mele de urmarire informativa de la CNSAS.

Amintesc faptul ca publicarea dosarelor a constituit motivul prtincipal al crearii acestui blog (vezi pagina Argument).

Intre timp blogul a devenit, sper, mult mai mult decit un mijloc de expunere publica a felului in care Securitatea a actionat in persecutarea crestinilor din Romania.

Acum poate ca va intrebati ce urmeaza. Mai intii, sper sa gasesc timpul de a aduna intregul dosar intr-un singur fisier/volum cu format unitar, ordonat cronologic, cu completarea comentariilor si a listelor rezumative, pe care le gasiti pe paginile acestui blog, respectiv, Dictionar, Informatori, Securisti si Urmariti.

Sper, de asemenea, sa gasesc timpul de a explora din nou dosarele originale din arhiva  CNASAS, pentru a identifica in clar numele care sunt obliterate in copiile pe care le-am primit. Cu aceasta ocazie, voi solicita din nou identificarea informatorilor mentionati in dosare, predind CNSAS listele reumative intocmite de mine.

In final, intentionez sa transform acest dosar intr-o carte, in care sa apara doar documentele relevante pentru intelegerea perioadei comuniste (asa cum ati putut observa, multe dintre documente sunt banale sau irelevante din acest punct de vedere), adaugind la acestea amintiri, portrete de oameni pe care i-am cunoscut si care mi-au influentat viata (atit eroi, cit si mai putin eroi), carti care mi-au marcat formarea, toate insotite de fotografii si alte marturii. Stiu ca suna cam postmodern, dar exact aceasta este si intentia mea.

In alta ordine  de idei, intentionez sa solicit de la CNSAS dosarul de urmarire al matusii mele, Lidia Ababei, care a fost data pe mina Securitatii in anii ’70 de Radu Cruceru, pe atunci pastorul Bisericii baptiste din Iasi, impreuna cu comitetul de conducere a bisericii, prin excluderea ei din biserica pe motive de erezie (similitudinile intre acest caz mai vechi si executia publica actuala, pentru motive semanatoare, a pastorului Iosif Ton, sunt socante, pentru cei care cunosc detaliile; alti securisati, aceleasi apucaturi). Desi aceste acuzatii erau, probabil, partial justificate, cei care au luat decizia excomunicarii stiau bine ca prin luarea ei Securitatea primea mina libera in condamnarea maturii mele, Ceea ce s-a si intimplat. Asa cum am spus si alta data, matusa mea a fost condamnata si a fost inchisa timp de circa zece ani intr-o puscarie psihiatrica, ceea ce i-a afectat in mod grav sanatatea.

Deoarece utilizarea tratamentelor psihiatrice abuzive de catre regimul comunist din Romania a primit putina atentie la noi (probabil din pricina influentei pe care inca o au in societate medicii care au promovat aceasta metoda inumana), cred ca cunoasterea acestei realitati, printr-un exemplu concret, ar fi un act de dreptate si unul de interes public. Tocmai am reintrat in contact cu varul meu, Ben, fiul matusii Lidia, si sper sa primesc permisiunea lui de a solicita dosarul. Doamne-ajuta!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

10 thoughts on “Finalizarea publicarii dosarului de Securitate”

  1. iarta-i doamne ca nu stiu ce fac…iartai doamne ca au fost mai de pret securisti decat dumnezeu ! ei erau ateii..daca erau crestini adevarati sufereau totii cu cei care au avut de suferit.o doamne o doamne.!!

    Like

  3. Ai dreptate (vestea buna )dar asta s-a intimplat doar in zone aglomerate , tocmai ca imaginea tarii sa nu fie distorsionata de scapari de informatii la Europa Libera. La tara s-a procedat brutal instantaneu dupa ce fratele era turnat Spun poveste tatalui meu care a fost ridicat dus la Alba Iulia batut , pus in cusca de fier ,in care curgea apa din tavan si din in cind era electrocutat cu socuri electrice –dupa 6 luni a plecat la cele vesnice.Pe vremea aceia am fost copil si nu am inteles , dar mai tirziu cind am priceput, mama mi-a povestit totul.Ma gindesc daca putem sa punem pe aceiasi balanta ,pe turnatori si pe adevarati credinciosi, DOAMNE dane -intelepciune si putere de iertare.

    Like

  4. Ba da Emanuel, pentru Securitate era ABSOLUT NECESAR ca cel arestat de ei să fie mai întâi exclus din orice biserică. Nu era posibil să arestezi un ”baptist”, ar fi vuit lumea, caz de persecuție, ”baptiștii” din Romania sunt prigoniți, etc. Organizațiile care supravegheau respectarea drepturilor omului pândeau fiecare caz.
    De aceea, mai întâi cel vizat era influențat pozitiv spre supunere de către ”frații” de la conducere. Și ei, și el știau ce înseamnă excluderea din biserică, un fel de condamnare la…??? Însă era ușor de arestat un anarhist: ”nici vorbă, acela nu e baptist”, ”a fost dar a fost exclus pentru”..altceva.
    Securitatea nu făcea chiar ce poftea, era foarte atentă să nu lezeze interesele țării în ochii celor de dincolo. Culmea reușitei lor era că influențau pozitiv pe cei mai potrivnici dizidenți. O făcea prin frați ”lătrători” care îi ”mâncau” dinăuntru pe nesupuși cu alte subiecte.
    În ”Scrisoare despre Jertfă”, Traian Dorz a scris cu mâna lui cum a declarat la telefon pentru niște congresmeni americani că în Romania Oastea Domnului avea libertate deplină, era prin 1987. Primise niște promisiuni mai consistente, aproape sigur telefonul a fost aranjat.
    E o lectură instructivă cartea lui Dorz. Cu ochii de acum, înțelegem mult mai bine manipulările la care a fost supus fără să-și dea seama și mai ales prin ce fel de oameni s-a întâmplat. Te prinde, vorba lui: ”o sfântă groază”.

    Like

  8. Evident ca Securitatea nu avea neaparat nevoie de asta ca sa faca rau cuiva.
    In realitate excomunicarea ii ajuta totusi, caci cei din afara, care de obicei faceau ‘galagie’ cu privire la cauzele de incalcare a libertatii religioase nu mai putea spune nimic, de vreme ce aceste victime erau ‘lasate din brate’ de insisi fratii lor. Zic ‘frati’ caci cei ce luau decizia erau barbatii, chiar daca , in final, si femeile participau la vot.

    Like

  9. Evident ca Securitatea nu avea neaparat nevoie de asta ca sa faca rau cuiva.
    In realitate excomunicarea ii ajuta totusi, caci cei din afara, care de obicei faceau ‘galagie’ cu privire la cauzele de incalcare a libertatii religioase nu mai putea spune nimic, de vreme ce aceste victime erau ‘lasate din brate’ de insisi fratii lor. Zic ‘frati’ caci cei ce luau decizia erau barbatii, chiar daca , in final, si femeile participau la vot.

    Like

  10. “Desi aceste acuzatii erau, probabil, partial justificate, cei care au luat decizia excomunicarii stiau bine ca prin luarea ei Securitatea primea mina libera in condamnarea maturii mele”
    .
    Dănuţ, nu e clar de ce Securitatea primea “mână liberă” să condamne pe cineva, în condiţiile în care Securitatea oricum făcea ce poftea, în mod despotic, inclusiv cu cei care conduceau bisericile şi care erau, la rândul lor, bine dirijaţiuniţi de Securitate. Mă gândesc că de fapt excluderea era un soi de stigmat pe care Securitatea îl putea exploata, spunând: “iată un element anarhic, un măr putred de care vom avea grijă să scăpăm societatea noastră minunată şi plină de mere aurii”.
    .
    Acest sistem drăcesc care a fost comunismul s-a plăsmuit în cele mai negre găuri ale iadului. Deşi ştim teoretic acest lucru, îl constatăm iar şi iar, cu fiecare dosar CNSAS care este dat publicării.

    Like

Leave a comment