Cu haina iubirii s-acopăr
Pe cel dezgolit de ispită
Şi greu să nu-l judec în cugetul meu
Rostind o sentinţă grăbită.
Nici piatra osândei, cea rece şi grea
În mână s-o am ridicată
Ci dragostea sfântă cu focul din ea
Să facă deplin judecată.
Iar sabia sfântă-a dreptăţii de sus
Nicicând să n-o scot cu grăbire
Ci pururi să-nvăţ de la Domnul Isus
Dreptatea născută-n iubire.
Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
Păcatul cu-a lui rădăcină
În dragoste sufletul este curat
Că-n ea se păstrează-n lumină.
Comentariu
1. Nu ştiu cine este autorul acestei poezii, nici ale celorlalte, care urmează. Ştie cumva cineva? Situl Resurse creştine, pe care apare poezia, oidentifică drept anonimă.
În răni de păcate să torn nesfârşit
Balsamul iubirii divine
Căci dragostea-i semnul de Domnul slăvit
Năcutu-ma nou dintru Sine.
Persona 
Cântarea*. Fratele a compus atât melodia, cât și versurile.
LikeLike
Poezia aparține fratelui Nicolae Moldoveanu. E numărul 225 din cântările harului volumul 1. 🙂
LikeLike
Splendida,ca Domnul nostru,poezia!
Sa va intareasca in umblarea cu El!
LikeLike
Sunt versurile unei cântări din copilăria mea, mai știu melodia.
Am avut mereu ideea că ar aparține lui Moldovan
LikeLike