Saptamina de rugaciune pentru unitatea crestinilor – Contextul ecumenic din Ierusalim

Acest text despre Bisericile din Ierusalim şi situaţia ecumenică din acest oraş se publică sub responsabilitatea grupului pregătitor.

* * *

De la Ierusalim, Isus i‑a trimis pe apostoli pentru a fi martorii lui „până la marginile pământului (Fap 1,8). În timpul misiunii lor, au intrat în contact cu un mare număr de limbi şi civilizaţii foarte bogate şi au început să proclame evanghelia şi să celebreze Euharistia în toate aceste limbi. De aceea, viaţa creştină şi liturgia au dobândit multe forme şi exprimări care se îmbogăţesc şi se completează reciproc. Foarte repede, toate aceste Biserici şi tradiţii creştine au dorit împreună să fie prezente în Biserica locală, în comunitate de rugăciune şi de slujire pe pământul unde s‑a desfăşurat istoria mântuirii şi aproape de locurile în care Isus a trăit, a exercitat ministerul său, a suferit pătimirea sa şi a intrat astfel în misterul său pascal de moarte şi înviere. Pentru aceasta, Biserica din Ierusalim s‑a transformat în imaginea vie a diversităţii şi a bogăţiei multiplelor tradiţii creştine din Orient şi din Occident. Orice vizitator sau pelerin care ajunge la Ierusalim este invitat să descopere aceste tradiţii bogate şi variate.

Din păcate, în timpul istoriei şi din diferite motive, această frumoasă diversitate s‑a transformat şi în sursă de dezbinări. Aceste dezbinări sunt încă şi mai dureroase în Ierusalim, dat fiind faptul că este însuşi locul unde Isus s‑a rugat pentru ca „toţi să fie una” (In 17,21), unde a murit „pentru a‑i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu” (In 11,52) şi unde au avut loc primele Rusalii. Este important totuşi să se adauge că niciuna dintre aceste diviziuni îşi are originea la Ierusalim. Toate au fost introduse în Ierusalim prin intermediul Bisericilor deja despărţite. De aceea, aproape toate Bisericile din lume au partea lor de responsabilitate în dezbinările Bisericii din Ierusalim şi de asemenea trebuie să lucreze pentru unitatea ei cu Bisericile locale.

Actualmente există în Ierusalim 13 Biserici alăturate de tradiţie episcopală: Biserica Greco‑Ortodoxă, Biserica Latină (Catolică), Biserica Apostolică Armeană, Biserica Siriană Ortodoxă, Biserica Coptă Ortodoxă, Biserica Etiopiană Ortodoxă, Biserica Greco‑Melchită (Catolică), Biserica Maronită (Catolică), Biserica Siriană Catolică, Biserica Armeană Catolică, Biserica Caldee (Catolică), Biserica Evanghelică Episcopaliană şi Biserica Evanghelică Luterană. Dincolo de cele pe care le‑am numit, un număr considerabil de alte Biserici sau comunităţi sunt prezente în Ierusalim şi în Ţara Sfântă: prezbiterieni, reformaţi, baptişti, evanghelici, penticostali etc.

Creştinii din Palestina şi Israel în ansamblu sunt de la 150.000 la 200.000 şi reprezintă între 1% şi 2% din populaţia totală. Marea majoritate a acestor creştini sunt palestinieni de limbă arabă, însă în unele Biserici există şi grupuri de credincioşi care vorbesc evreieşte, care doresc să constituie o prezenţă şi o mărturie creştină în societatea israeliană. Mai există adunări numite şi mesianice care reprezintă patru‑cinci mii de credincioşi însă de care nu se ţine cont în mod obişnuit în numărul creştinilor.

În privinţa recentelor evoluţii ale relaţiilor ecumenice în Ierusalim, pelerinajul papei Paul al VI‑lea în Ţara Sfântă, în ianuarie 1964, continuă să reprezinte o etapă decisivă. Întâlnirile lui la Ierusalim cu patriarhii Atenagoras de Constantinopol şi Benedict de Ierusalim, au însemnat începutul unui nou climat în relaţiile dintre Biserici. Începând din acest moment, lucrurile au început să evolueze într‑o manieră nouă.

Etapa importantă care a urmat a fost prima entifadă palestiniană, la sfârşitul anului 1980. Într‑un climat de nesiguranţă, violenţă, suferinţă şi moarte, responsabilii Bisericilor au început să se întâlnească pentru a reflecta împreună asupra a ceea ce puteau şi trebuiau să spună şi să facă împreună. Au decis să publice mesaje şi declaraţii comune şi au început să ia împreună iniţiative pentru o pace justă şi durabilă.

De atunci, responsabilii Bisericilor din Ierusalim publică în fiecare an un mesaj comun pentru Paşti şi pentru Crăciun, precum şi declaraţii şi comunicate cu ocazii speciale. Două declaraţii merită să fie menţionate în mod special. În noiembrie 1994, responsabilii celor 13 Biserici au semnat un memorandum comun despre importanţa Ierusalimului pentru creştini şi despre drepturile care rezultă pentru comunităţile creştine. De atunci, aproape că se reunesc în mod obişnuit în fiecare lună. Au publicat o declaraţie actualizată despre aceeaşi temă, în septembrie 2006.

Până acum, intrarea ecumenică în cel de‑al treilea mileniu pe locul Peşterii din Betleem, în decembrie 1999, continuă să fie expresia cea mai semnificativă a acestui nou pelerinaj ecumenic comun. Responsabilii şi credincioşii celor 13 Biserici, reuniţi cu pelerinii veniţi din întreaga lume au petrecut o seară împreună, cântând, citind cuvântul lui Dumnezeu şi rugându‑se împreună.

În anul 2006, crearea Centrului Ecumenic din Ierusalim, în colaborare cu Bisericile locale, Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu, a exprimat, de asemenea, colaborarea crescândă între Bisericile locale şi forţa legăturilor care există între ele şi Bisericile din restul lumii. Acest centru este în acelaşi timp un instrument preţios în slujba acestei creşteri ecumenice.

Programul de Însoţire Ecumenică din Palestina şi Israel a început în anul 2002 în coordonare cu Bisericile locale şi COE. Implică voluntari veniţi din Bisericile din întreaga lume cu scopul de a colabora cu israelienii şi palestinienii la reducerea consecinţelor conflictului şi însoţirea lor în locurile de confruntări. Această iniţiativă constituie altă unealtă puternică pentru a întări legăturile de solidaritate, atât în Ţara Sfântă, cât şi cu Bisericile la care aparţin voluntarii.

De asemenea, există alte grupuri ecumenice informale în Ierusalim. Unul dintre ele, Cercul Ecumenic al Prietenilor, care se reuneşte o dată pe lună, coordonează celebrarea anuală a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştină în Ierusalim de aproape 40 de ani. În fiecare an, această celebrare constituie un eveniment important în viaţa Bisericilor.

Dialogul interreligios în Ierusalim, oraş considerat ca sfânt pentru evrei, creştini şi musulmani, are, de asemenea, repercusiuni ecumenice importante graţie membrilor din diferite Biserici care lucrează împreună. În acest dialog ei experimentează colectiv necesitatea de a depăşi dezacordurile şi controversele din trecut şi de a găsi o nouă limbă comună pentru a putea da mărturie despre mesajul evanghelic într‑o atitudine de respect reciproc.

Pentru creştinii de bază, din Palestina şi Israel, ecumenismul face parte din fiecare zi. Experimentează constant că solidaritatea şi colaborarea sunt de o importanţă vitală pentru prezenţa micii sale minorităţi în mijlocul majorităţii credincioşilor din celelalte două religii monoteiste. Şcolile, instituţiile şi mişcările creştine lucrează împreună, de o parte şi de alta a frontierelor dintre Biserici, pentru a propune o slujire şi o mărturie comună. Se acceptă acum, în general, căsătoriile dintre membrii din Biserici diferite şi aproape că se întâlnesc în toate familiile. De aceea, Bisericile împărtăşesc bucuriile şi durerile unora şi ale altora, în mijlocul unei situaţii de conflict şi instabilitate care afectează şi pe fraţii şi surorile lor musulmani a căror cultură, limbă şi istorie o împărtăşesc şi cu care trebuie să construiască un viitor comun mai bun. Sunt dispuşi să colaboreze cu musulmanii şi evreii credincioşi pentru a pregăti căile dialogului şi ale unei soluţii juste şi durabile la un conflict care s‑a folosit destul de des şi a abuzat de religie. În loc de a participa în conflict, adevărata religie trebuie să contribuie la soluţionarea lui.

Ceea ce este semnificativ este şi că Biserica din Ierusalim continuă să trăiască într‑un climat politic asemănător în multe aspecte cu acela pe care l‑a cunoscut prima comunitate creştină. Creştinii palestinieni s‑au transformat într‑o mică minoritate care se înfruntă cu provocări serioase ce ameninţă în multe maniere viitorul său, în timp ce ei aspiră la libertate, la demnitate umană, la dreptate, la pace şi la securitate.

În mijlocul tuturor acestora, creştinii din Bisericile din Ierusalim cer fraţilor şi surorilor lor din restul lumii, în această Săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor, să se roage cu ei şi pentru ei ca să ajungă la ceea ce aspiră în materie de libertate şi demnitate, şi să se termine toate formele de asuprire umană. Biserica înalţă rugăciunea sa către Dumnezeu, anticipând şi sperând pentru ea însăşi şi pentru lume ca toţi să fim uniţi în una şi aceeaşi credinţă, în una şi aceeaşi mărturie şi în una şi aceeaşi iubire.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s