Saptamina de rugaciune pentru unitatea crestinilor – Introducere

Biserica din Ierusalim, ieri, astăzi şi mâine

În urmă cu două mii de ani, primii discipoli ai lui Cristos adunaţi în Ierusalim au experimentat revărsarea Duhului Sfânt la Rusalii şi au fost adunaţi în unitatea care constituie trupul lui Cristos. Creştinii din totdeauna şi din toate locurile văd în acest eveniment originea comunităţii lor de credincioşi, chemaţi să‑l proclame împreună pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. Chiar dacă această Biserică primară din Ierusalim a cunoscut dificultăţi, atât în exterior cât şi în interiorul ei, membrii săi au perseverat în fidelitate şi în comuniune fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Nu este greu de constatat că situaţia primilor creştini din Cetatea Sfântă se leagă astăzi de Biserica din Ierusalim. Comunitatea actuală cunoaşte multe bucurii şi suferinţe care au fost în cele din Biserica primară: nedreptăţile şi inegalităţile sale, dezbinările sale, de asemenea şi perseverenţa sa şi consideraţia sa a unei unităţi mai mari între creştini.

Bisericile din Ierusalim ne fac să întrevedem actualmente ce înseamnă a lupta pentru unitate, inclusiv în marile dificultăţi. Ne arată că această chemare la unitate poate să meargă mult dincolo de cuvinte şi să ne orienteze într‑adevăr spre un viitor care să ne facă să anticipăm Ierusalimul ceresc şi să contribuim la zidirea lui.

Este necesar realismul pentru ca această idee să se transforme în realitate. Responsabilitatea diviziunilor noastre apasă asupra noastră, sunt rodul propriilor noastre fapte. Trebuie să transformăm rugăciunea noastră şi să‑i cerem lui Dumnezeu să ne transforme pe noi înşine ca să putem lucra în mod activ pentru unitate. Avem bunăvoinţă pentru a ne ruga pentru unitate. Poate că Duhul Sfânt ne însufleţeşte pe noi înşine în faţa obstacolului unităţii; propria noastră mândrie împiedică unitatea?

Chemarea la unitate vine în acest an de la Ierusalim, Biserica mamă, adresată Bisericilor din lumea întreagă. Conştiente de propriile lor dezbinări şi de necesitatea de a face ele însele mult mai mult pentru unitatea trupului lui Cristos, Bisericile din Ierusalim cer tuturor creştinilor să redescopere valorile care constituie unitatea primei comunităţi creştine din Ierusalim, atunci când era stăruitoare în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni. Aici este provocarea pe care o avem. Creştinii din Ierusalim cer fraţilor şi surorilor lor să facă din această săptămână de rugăciune ocazia de a reînnoi angajarea lor pentru a lucra la un ecumenism adevărat, ancorat în experienţa Bisericii primare.

Patru elemente de unitate

Rugăciunile din anul 2011 pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor au fost pregătite de creştinii din Ierusalim, care au ales tema din Faptele Apostolilor 2,42: „Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni”. Această temă ne aminteşte de începuturile primei Biserici din Ierusalim; invită la reflecţie şi la reînnoire, la o întoarcere la fundamentele credinţei; invită să ne amintim de timpul în care Biserica era încă nedespărţită. Patru elemente sunt prezentate pentru a medita această temă; au fost caracteristici de seamă ale comunităţii creştine primare şi sunt esenţiale pentru viaţa întregii comunităţi creştine. În primul rând, apostolii au transmis cuvântul. În al doilea rând, una dintre caracteristicile de seamă ale primei comunităţi, care credea atunci când se aduna, era comuniunea fraternă (koinonia). O a treia caracteristică a Bisericii primare consta în celebrarea Euharistiei („frângerea pâinii”), în amintirea noii alianţe pe care Isus a realizat‑o prin suferinţele sale, moartea sa şi învierea sa. Al patrulea aspect era ofranda unei rugăciuni continue. Aceste patru elemente sunt pilaştrii vieţii Bisericii şi ai unităţii sale.

Comunitatea creştină din Ţara Sfântă îşi propune să scoată în evidenţă aceste elemente fundamentale şi se roagă lui Dumnezeu pentru unitatea şi vitalitatea Bisericii răspândite în lume. Creştinii din Ierusalim invită pe fraţii şi surorile lor din toată lumea să se unească cu rugăciunea lor în lupta lor pentru dreptatea, pacea şi prosperitatea tuturor popoarelor de pe acest pământ.

Temele octavei

Un proiect de credinţă poate fi perceput prin intermediul temelor octavei. De la începutul ei în locuinţa de sus, comunitatea creştină experimentează revărsarea Duhului Sfânt, care o face să crească în credinţă şi unitate, în rugăciune şi acţiune, pentru a se transforma realmente în comunitate a învierii, unită cu Cristos în victoria lui asupra a tot ceea ce ne desparte unii de alţii şi de el. Biserica din Ierusalim se transformă astfel în far de speranţă, anticipare a Ierusalimului ceresc, chemată să reconcilieze nu numai Bisericile noastre, ci toate popoarele. Acest drum este călăuzit de Duhul Sfânt care îi conduce pe primii creştini la cunoaşterea adevărului despre Isus Cristos şi umple Biserica primară cu semne şi minuni. Continuând în proiectul lor, creştinii din Ierusalim se adună cu fervoare pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu transmis prin învăţătura apostolilor şi se adună în comuniune fraternă pentru a celebra credinţa lor în sacrament şi rugăciune. Plină de putere şi de speranţă în înviere, propria comunitate celebrează certitudinea victoriei sale asupra păcatului şi a morţii, pentru a avea proiectul şi valoarea de a fi ea însăşi instrument de reconciliere, capabilă să inspire toate popoarele şi să le cheme cu hotărâre să depăşească dezbinările şi nedreptăţile pe care le îndură.

Prima zi situează începuturile Bisericii mamă din Ierusalim şi se arată clar continuitatea cu Biserica răspândită astăzi în lume. Ne aminteşte valoarea Bisericii primare care cu fidelitate dădea mărturie despre adevăr, la fel cum astăzi noi trebuie să lucrăm pentru dreptate atât în Ierusalim, cât şi în restul lumii.

Ziua a doua aminteşte că prima comunitatea adunată la Rusalii se compunea din origini foarte diferite şi că, în aceeaşi manieră, sunt astăzi în Biserica din Ierusalim o mare diversitate de tradiţii creştine. Avem prezentă provocarea de a realiza o unitate vizibilă şi mai extinsă, prin mijloacele care ţin cont de diferenţele şi tradiţiile noastre.

Ziua a treia acordă atenţie aspectului mai fundamental al unităţii: cuvântul lui Dumnezeu comunicat, începând de la învăţătura apostolilor. Biserica din Ierusalim ne aminteşte că, oricare ar fi diviziunile noastre, această învăţătură ne îndeamnă să ne consumăm din iubire unii faţă de alţii şi în fidelitate faţă de unicul trup care este Biserica.

Ziua a patra insistă asupra participării ca a doua expresie a unităţii. Referitor la metoda primilor creştini care aveau toate în comun, Biserica din Ierusalim cere tuturor fraţilor şi surorilor să împărtăşească bunurile şi preocupările lor în bucuria şi generozitatea inimii, pentru ca nimeni să nu rămână în necesitate.

Ziua a cincea se referă la al treilea aspect al unităţii: frângerea pâinii, care ne adună în speranţă. Unitatea noastră se extinde mult dincolo de sfânta Împărtăşanie; trebuie să implice o atitudine corectă în privinţa vieţii morale, a persoanei umane şi a ansamblului comunităţii. Biserica din Ierusalim cere creştinilor să se unească la „frângerea pâinii”, de vreme ce o Biserică dezbinată nu poate să se exprime cu autoritate în privinţa problemelor de dreptate şi pace.

Ziua a şasea prezintă a patra caracteristică a unităţii; asemenea Bisericii din Ierusalim, luăm putere din timpul pe care‑l petrecem rugându‑ne. Tatăl nostru, în mod mai special, ne cheamă pe toţi, slabi sau puternici, atât în Ierusalim cât şi în restul lumii, să lucrăm împreună pentru dreptate, pace şi unitate ca să vină împărăţia lui Dumnezeu.

Ziua a şaptea ne duce dincolo de aceste patru elemente de unitate: Biserica din Ierusalim proclamă cu bucurie învierea, inclusiv în timp ce stă la pândă suferinţa crucii. Învierea lui Isus este pentru toţi creştinii din Ierusalimul actual o speranţă şi o forţă care îi face capabili să continue să fie statornici în mărturia lor şi să lucreze pentru libertate şi pace în cetatea păcii.

Ziua a opta încheie proiectul cu privire la o chemare făcută de Bisericile din Ierusalim în favoarea unei slujiri mai extinse: slujirea reconcilierii. Chiar dacă creştinii ar ajunge la unitate între ei, încă nu şi‑ar încheia munca lor, de vreme ce ei înşişi trebuie să se reconcilieze cu alţii. În contextul din Ierusalim aceasta se întâmplă între palestinieni şi israelieni; în alte comunităţi, creştinii trebuie să caute dreptatea şi reconcilierea în contextul care le este propriu.

Tema din fiecare zi a fost aleasă nu numai pentru a aminti de istoria Bisericii primare, ci şi pentru ca experienţele creştinilor din Ierusalimul actual să fie prezente în mod spiritual şi să ne invite pe toţi să reflectăm despre maniera în care putem împărtăşi în comunităţile noastre creştine acest tip de experienţă. În timpul acestui proiect de opt zile, creştinii din Ierusalim, ne invită să proclamăm şi să mărturisim că unitatea – în sensul său deplin de fidelitate faţă de învăţătura apostolilor şi faţă de comuniunea fraternă, faţă de frângerea pâinii şi faţă de rugăciuni – ne va face capabili să triumfăm împreună asupra răului, nu numai în Ierusalim, ci în toate părţile lumii

Pregătirea textelor pentru octava 2011

Proiectul iniţial care a permis publicarea acestei broşuri a fost realizat de un grup de responsabili creştini din Ierusalim. S‑au reunit la invitaţia Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Reflecţia lor a fost facilitată de Centrul Ecumenic din Ierusalim. Vrem să‑i amintim în special pe cei care au colaborat:

Preafericirea sa Michel Sabbah, patriarh latin emerit de Ierusalim;

Excelenţa sa Munib Younan, episcop al Bisericii Evanghelice Luterane din Iordania şi din Ţara Sfântă;

Părintele Naim Ateek, din Biserica Episcopaliană din Ierusalim şi Orientul Mijlociu;

Părintele Frans Bouwen, din Biserica Catolică (Romană);

Părintele Alexander, din Patriarhia Greco‑Ortodoxă din Ierusalim;

Părintele Jamal Khader, de la Universitatea din Betleem;

Dl. Michael Bahnam, de la Patriarhia Siro‑Ortodoxă de Antiohia;

Dl. Nora Karmi, din Biserica Armeană Ortodoxă;

Dl. Yusef Daher, din Biserica Greco‑Melchită Catolică.

Textele propuse aici au fost aprobate definitiv la întâlnirea grupului pregătitor internaţional desemnat de Comisia Credinţă şi Constituţie din Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor din Biserica Catolică.

Întâlnirea grupului pregătitor internaţional a avut loc în Mănăstirea „Sfântul Cristogal de Saydnaya”, în Siria. Participanţii doresc să‑i mulţumească Preafericirii sale Ignaţiu al IV‑lea, patriarh greco‑ortodox de Antiohia şi personalului său din Damasc şi Saydnaya pentru primirea lor călduroasă şi pentru ospitalitatea lor amabilă, precum şi responsabililor Bisericilor de diferite tradiţii creştine pentru sprijinul şi stimularea lor.

Advertisement

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: