Concluziile unui studiu prezbiterian din 1970 cu privire la fenomenul neopenticostal

Scandalul izbucnit zilele acestea in legatura cu reactiile exagerate si irationale ale liderilor baptisti din Romania fata de aderarea lui Iosif Ton la miscarea strajerilor a dat nastere la un suvoi de reactii, cele mai multe emotionale si lipsite de consisteta.

Intre acestea se distinge o postare recenta lui Emanuel Contac, care compara reactia oficiala penibila a Uniunii Baprtiste la aceste evenimente cu raspunsul dat unui fenomen neopenticostal asemanator, dar mult mai raspindit in cadrul confesiunii numite astazi Presbyterian Church USA.

Asa cum explica tinarul nostru coleg, liderii prezbiterieni au constituit o comisie care, dupe un studiu detaliat, care a inclus discutii cu un numar important de partori, prezbiterieni si carismatici, si o serioasa deliberare, a produs un raport consistent (il gasiti AICI).

Redau mai jos, cu minime corecturi, traducerea in romaneste a concluziilor acestui studiu asa cum a aparut ea in comentariile la postul mai sus amintit. Traducerea apartine domnului Florin Puscas si este folosita cu permisiunea sa.

* * *

Concluziile noastre în urma studiului exegetic pot fi rezumate astfel:

1. Biserica, conform Noului Testament, este o comuniune supranaturală, în care darurile şi slujirea membrilor sunt o continuare a vieţii şi lucrării lui Cristos, intermediată de Duhul Sfânt.

2. Dintre toate darurile spirituale, cel al vorbirii în limbi a fost expus anumitor pericole şi abuzuri. Dar Pavel nu a interzis practicarea acestui dar în viaţa privată; el a limitat însă practicarea lui în public, cerând ca vorbirea în limbi să fie întotdeauna tălmăcită.

3. Este foarte bine ca un apostol să vorbească în limbi, dar să profeţească este şi mai bine, iar dragostea pentru Dumnezeu şi pentru oameni este cea mai bună dintre toate.

4. Din faptul că evangheliile şi marea majoritate a epistolelor ignoră subiectul vorbirii in limbi, tragem concluzia că acesta a ocupat un loc secundar în viaţa creştinilor din timpul apostolilor.

5. În privinţa afirmaţiilor curente că vorbirea în limbi este un semn al aşa-zisului „botez cu Duhul Sfant”, este necesar să scoatem în evidenţă faptul că deşi verbul „a boteza” este folosit în Scriptură atunci când se vorbeşte despre „botezul Duhului”, substantivul „botez” nu e folosit niciodată sub forma „botezul cu Duhul Sfânt”. Elaborarea doctrinei cu privire la „botezul cu Duhul Sfânt” pare a fi o supra-interpretare sectară, iar diferenţierea între acesta (botezul cu Duhul Sfânt) şi botezul în apă este contrară învăţăturii apostolilor, care spun că există un singur botez. Cum „printr-un singur Duh am fost toţi botezaţi într-un singur trup”, este nejustificat să susţii (şi să îi înveţi pe alţii) că vorbirea în limbi este un semn indispensabil al primirii Duhului.

6. Noi credem că metoda corectă de înţelegere a (revelaţiei) scopului lui Dumnezeu în scriptură este aceea de a ne uita mai degrabă la secţiunile de învăţătură, mai degrabă decât la secţiunile istorice. Prin urmare, în privinţa acestor chestiuni, ar trebui să căutăm călăuzire în învăţăturile lui Cristos, în predicile şi epistolele apostolilor lui, mai degrabă decât să ne uităm la întâmplările din carţea Faptele Apostolilor. Cu toate acestea, trebuie să reţinem că tiparul împuternicirii făcute de Duhul Sfânt, tipar revelat în aceste întâmplări din Faptele Apostolilor, este atât un stimul pentru Biserica de astăzi, cât şi un ajutor în înţelegerea experienţei neopenticostale printre noi.

7. De asemenea, nu putem fi de acord cu ceea ce cred unii teologi, şi anume că darurile pur supranaturale au încetat să existe odată cu moartea apostolilor. Nu pare să existe nicio bază exegetică pentru această presupunere. Mai degrabă noi trebuie „să testăm duhurile pentru a vedea dacă sunt de la Dumnezeu”, de vreme ce fiecare dar carismatic a avut parte de falsificări şi înşelătorii.

8. De aceea, noi concluzionăm, pe baza Scripturii, că practicarea vorbirii în limbi nu ar trebui nici dispreţuită, nici interzisă; pe de altă parte, nu ar trebui ca accentul să cadă pe ea şi nici să se facă din ea ou normă pentru experienţa creştină. În general, experienţa vorbirii în limbi ar tna rebui să fie privată, iar aceia care au experimentat o reînnoire autentică a credinţei lor în acest fel, ar trebui să fie atenţi să nu dezbine comunitatea. În acelaşi timp, cei care nu au avut o experienţă neobişnuită cu Duhul Sfânt ar trebui să fie mai atenţi la posibilitatea înţelegerii mai profunde a evangheliei şi la o implicare deplină în domeniul darurilor Duhului Sfânt – dintre care cel mai mare este dragostea.
(Pentru alte implicaţii ale acestor principii, puteţi consulta secţiunea „Principii călăuzitoare”).

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

13 thoughts on “Concluziile unui studiu prezbiterian din 1970 cu privire la fenomenul neopenticostal”

  1. Multumim de postare. E-o lectie buna. Dar nu numai pt baptisti ci si pt penticostali si pt carismatici. Mi-am cerut iertare recent, public, de la un penticostal pt multa rautate aratata -nu pt prostie- in raportarile la dinsii. Am crescut la confluenta bapti-penti intr-un mare centru bapti-penti si stiu ce spun.
    Iertare pot sa-i ceara insa si ei -stiu bine ce spun- ba chiar si carismaticii desi-s mai noi in spatiul carpato-danubiano-pontic (desi au ezistat si-nainte de revolutie).

    Like

  2. Singurele reactii irationale si exagerate sunt de la cei care au ceva impotriva lui UBR si a conducatorilor lor. Ce ar zice Lascau daca un pastor penticostal ar deveni cesationist (de exemplu). Banuiesc ca ar fi exclus (desi mai corect ar fi sa se excluda el insusi).

    Analogia pe care se aduce aici cu prezbiterienii din USA nu tine de loc daca citesti mai cu atentie (si nu orbit de furie si irationalitate) ce sa intamplat acolo.

    Observati cateva lucruri aici.
    1) Unii pastori prezbiterieni implicati in miscarea harismatica au fost scosi din functie!!! La baptisti (din cate stiu eu) a fost scos numai unul!!! Numai cand fenomenul a devenit mai raspandit si se para ca mai multi pastori prezbiterieni au fost implicati in aceasta lucrarea o comisie a fost stabilita etc…Ceea ce nu e cazul la baptistii romani din cate stiu.
    Deci – sa ceri la UBR (care nu are multe cazuri de genul Tson-Strajerii) sa faca o comisie etc pt un singur caz nu e rezonabil si (din nou) nu ar prezenta o paralela cu ce sa intamplat in America. Desigur – daca puteti demonstra (si poate asa e dar nu stiu e) ca fenomenul este f raspandit (sau mai raspandit) a asocierilor baptisti-strajeri, formarea unei astfel de comisii ar fi inteleapta.
    2) Sunt aproape sigur ca UBR si Negrut ar agreea cu cele 8 puncte de mai sus (cel putin in mare). Ma indoiesc ca Strajerii ar agreea cu asta (cel putin din cate am auzit ca exista la ei pe site-uri etc).
    3) Sa-i vezi pe prezbiterienii din Korea…aia da carismatici (o mare parte din ei)! 🙂

    Blessings and joy,
    Cristi

    Like

    1. ‘Numai unul’, cind este vorba de Iosif Ton, mi se pare o minimalizare neinocenta a problemei.
      Desigur, liderii UBR nu au vreme de comisii. Sunt prea ocupati cu propriile ‘buticuri’ eclesiale, ca sa citez dintr-un clasic in viata.

      Like

    2. Cei care au ceva impotriva deciziei conducerii UBR au ceva nu doar pentru decizia pe care ei au luat-o impotriva fr. Ton, ci – cel putin in ce ma priveste – impotriva modului in care au procedat – mai ales impotriva unor acuzatii evident false (adica mai precis mincinoase) care s-au adus impotriva lui. Asa ceva nu mi se pare deloc nici baptist, nici crestin. Cum poti sa votezi o minciuna, si apoi a doua zi sa te rogi sau sa predici in biserica? Asta e nedumerirea mea…

      Like

  3. Apropo de prezbiterieni si vorbirea in limbi, o intamplare interesanta: acum vreo 10 ani am studiat cateva semestre la Reformed Theological Seminary – care avea pe atunci un program in Europa, la Budapesta. Am intalnit acolo un profesor prezbiterian extraordinar, Charles MacKenzie, care era nu doar un mare teolog, ci si un apreciat filozof (era specialist in filosofia lui Blaise Pascal). Ce ne-a fascinat pe toti la el era o dragoste extraordinara care parca emana din toti porii fiintei lui…Era batran (nu stiu daca mai traieste acum), si trecuse in viata prin multe necazuri…Am aflat de la el o intamplare iesita din comun: cu ani in urma tinuse o predica intr-o biserica din Anglia. Dupa opinia sa, ceea ce spusese in acea predica nu era iesit din comun: era o predica destul de ‘simpla’, insa a simtit ca, dincolo de simplitatea mesajului, parca puterea lui Dumnezeu a umplut sala; la incheierea ei a simtit din partea Domnului indemnul de a face o chemare la pocainta: rezultatul a fost ca mai multi din audienta au decis sa-l urmeze de Domnul. Ciudatenia este ca in acea seara, s-au apropiat de el doua (sau trei?) femei, care i-au spus ca sunt din Germania, si nu prea inteleg limba engleza. I-au spus ca Domnul le-a vorbit in mod special prin cuvantul lui, dar ca nu inteleg cum de el, un american venit in Anglia, le-a predicat in acea seara in limba germana (in contextul in care cei din audienta erau englezi)…El predicase in engleza, dar ele au auzit mesajul in germana…A fost o reiterare ( la scala redusa) a fenomenului din ziua Rusaliilor…(Experienta respectiva nu i s-a mai repetat vreodata). Mi s-a parut o experienta relevanta in contextul postarii de mai sus. ( E adevarat insa ca in acest context n-a fost vorba de o vorbire in limbi in sensul ‘glosolaliei’ din 1 Corinteni – daca prin ‘vorbirea in limbi ingeresti’ asta se intelege acolo -, cat mai degraba in sensul special din Fapte 2 )…

    Like

    1. Vali:
      @”-au spus ca Domnul le-a vorbit in mod special prin cuvantul lui, dar ca nu inteleg cum de el, un american venit in Anglia, le-a predicat in acea seara in limba germana (in contextul in care cei din audienta erau englezi)…El predicase in engleza, dar ele au auzit mesajul in germana…A fost o reiterare ( la scala redusa) a fenomenului din ziua Rusaliilor…(Experienta respectiva nu i s-a mai repetat vreodata).”
      Aici ai atins un lucru important. Astfel de experiente sunt rare, extrem de rare. Anectodica penti-baptista spune ca i s-ar fi intimplat si lui B. Graham in Rusia. Scriptura nu ne spune cit de dese-s experientele ce tin de extaz mistic/fapte miraculoase. La inceput, dupa Rusalii par sa fie dese, apoi parca se raresc; exceptie cazul lui Pavel pe Malta. Explicatiile raritatii lor difera de la teologie la teologie. Personal, ma-ndoiesc ca vreun crestin atinge zilnic extazul mistic. D-na Wurmbrand poveste c-a avut o singura data-n viata glosolalia; despre RW, P. Niculescu spune “l-am auzit de multe ori noaptea rugindu-se in limbi”… Ap. Pavel il lasa pe Tihic bolnav si-l sfatuieste pe Timotei sa se trateze de stomac…. Cred ca e o concluzie corecta ca noi baptistii sa nu ne amestecam in relatiile dintre un credincios si Dumnezeu, iar “ceilalti” sa-si evalueze cu smerenie/decenta experientele mistice/miraculoase cu Dumnezeu…

      Like

      1. Am auzit si eu candva ceva despre Billy Graham in Rusia in acest sens. Chiar sunt curios daca cineva poate sa confirme sau nu intamplarea asta; cazul pe care eu l-am descris ar putea fi un semn ca nu e imposibil ca si Billy Graham sa fi avut si el parte de o experienta asemanatoare. Cat despre Richard si Sabina Wurmbrand, ca ar fi avut candva parte de experienta glosolaliei este o informatie absolut noua pentru mine.

        Like

  4. Vali:
    ‎@”Cat despre Richard si Sabina Wurmbrand, ca ar fi avut candva parte de experienta glosolaliei este o informatie absolut noua pentru mine.”
    Ignoranta ta ma mira.
    1-Citeste Pastor’s Wife, S. Wurmbrand. Experienta m-a entuziasmat. Sabina era la Canal. Batutta pt ca nu si-a facut norma si aruncata pe-o ripa spre Dunare. Si-a rupt bratul in cadere. Aruncata-n carcera in conditii de duerere extrema, Sabina ajuns la o bucurie paroxista. In momentele acele-a de bucurie extrema dinsa ajuns sa se roage-n limbi. Dimineata au scos-o afara si i s-a ordonat sa ridice roaba. A constatat ca bratul se vindecase si putea munci… Potrivit dinsei, fenomenul nu s-a mai repetat niciodata.
    -RW spunea pblic: cu baptistii ma botez, cu penti vorbesc in limbi si cu adventistii tin Simbata. Poate fi metaforic. Am auzit din multe surse ca RW vorbea-n limbi. Niculescu a petrecut mult timp in casa Wurmbrand, pe de-asupra e pastor baptist venit de la C. dupa Ev., amilenist, adept al teoriei inlocuirii, etc. Marturia lui e credibila. Veneratia cu care RW e pomenit in Rscumpararea Memoriei ar trebui sa fie un argument pt tine.
    -B. Graham in Rusia? Se spune ca nu i s-a dat translator intr-un loc, etc. Nu stiu daca sa cred sau nu, mai degraba nu. AM auzit si baptisti si penti povestind-o. Ar fi trebuit sa scrie despre asta in muzeul sau…ar trebui sa ne interesam.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s