Teodor Sfatcu – Amintiri cu Pr. Zamisnicu


Calugar athonit (nu este Pr. Zamisnicu)

Ieri, 14 decembrie 2010, am primit pe blog urmatoarea nota:

Buna ziua, domnule Danut Manastireanu!
Sunt un nepot al pr. Dumitru Zamisnicu, despre care ati vorbit in unele scrieri ale dvs. Daca nu cer prea mult, as fi recunoscator sa aflu si altele, in situatia ca mai stiti. Daca nu, multumesc pentru cuvintele frumoase spuse despre el. Va doresc multa sanatate, si sarbatorile care vin sa va gaseasca cu bine.
D. Zamisnicu – Iasi, Romania.

I-am raspuns ca voi lua legatura cu prietenul meu Teodor Sfatcu, care stie mai multe despre parintele (un comentariu despre acesta se gaseste AICI pe acest blog, la nota 3 din text).

Ted Sfatcu a avut amabilitatea de a raspunde si i-am cerut permisiunea de a pune raspunsul lui pe blog. Iata-l (cred ca el are o oarecare relevanta, de circumstanta, cu scandalul din zilele astea in comunitatea baptista din Romania):

Prima mea amintire despre parintele Zamisnicu a fost din anii 72-73. Eram la liceu si am insotit-o pe sora mea, Genovieva Sfatcu, sa-l vizitam pe preotul “Z” la spitalul Socola [spitalul de psihiatrie din Iasi], unde era internat sub supraveghere speciala a Securitatii. Tin minte ca i-am dus niste mincare; am auzit de la sora mea Aurora, care avea ore la spital ca student in anul sase la medicina, ca profesorul Brinzei, seful clinicii, se mira de puterea de a posti a preotului; nu minca pentru saptamini, postind, si totusi avea o energie neobisnuita. Era un om deosebit, care a fost sa fie preot; cu par si barba alba, argintie, ochi ageri si patrunzatori, si un spirit charismatic.

Avea tot timpul “urmasi” in jurul lui, unii fosti calugari (Gherasim) sau calugarite (maica Eufimia si Iuliana), care si-au pierdut locul la manastire cind in anii ’60 multe manastiri au fost inchise.

A venit de multe ori in casa noastra pe Cosbuc 31 in Iasi sa vorbeasca cu tatal meu si cu restul familiei. Cea mai deosebita amintire care o am a fost in timpul unei ierni grele cind a venit la noi acasa – imaginea ramasa in minte este de neuitat: cu hainele negre, lungi, preotesti, o barba alba mare, frumoasa si cu o intelegere deosebita a lucrurilor spirituale. In timpul vizitei a stat in picioare, [si, la un moment dat] a ridicat degetul in sus, si [s-]a exprimat [astfel]: “SA NU UITATI CA FIECARE SFINT ARE SCLINTELILE LUI”.

Mi-aduc mereu aminte de cuvintele acestea; oricit am fi de aproape de Dumnezeu, oricit de “sfinti” am fi, avem limitele si ingustimile noastre, si avem nevoie de mila lui Dumnezeu.


In Iasi, maica Eufimia, cred ca mai traieste, ar putea spune mai mult depre parintele Zamisnicu.


Sincerely,


Teodor Sfatcu

California

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

8 thoughts on “Teodor Sfatcu – Amintiri cu Pr. Zamisnicu”

  1. Fotografia spune atât de clar exact ce a povestit prietenul dvs. despre părintele Zamisnicu 🙂 Deși ați precizat că nu este părintele, așa mi l-aș fi imaginat.
    Nu știu cât de bine e să fim atât de influențați de iconografie și figurile spiritualizate până la a părea nepământene (supraumane, îngerești, nu știu un superlativ potrivit).
    O frumusețe sublimă în fotografie, o grație spirituală deosebită în portretul părintelui. Mulțumesc.

    Like

  2. Parintele Zamisnicu a fost fratele bunicului meu.M-il amintesc foarte putin.Este inmormintat in satul BALTENI Comuna Probota judetul Iasi.

    Like

    1. Dati-mi ,va rog emailul dvs. Cred ca am o poza a preotului D Zamisnicu din 1940. Vi-o pot trimite prin email.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s