Cazul Iosif Ton – Clarificari neclarificatoare

Agitatia din jurul anuntului cu privire la aderarea lui Iosif Ton la miscarea strajerilor continua sa se amplifice. Ai uneori senzatia ca este vorba de un razboi total. Dupa atacurile ignobile inspirate de ‘ginditorul de Burzuc’, a intrat in joc si artileria grea. Dusmanii prind prilejul sa scoada cadavrele din dulapul cu resentimente si calomnii (vezi Daniel Chiu). Prietenii sunt dezamagiti sau pur si simplu derutati (vezi Daniel Branzai si Vasile Talos).

Obligat oarecum de aceste interventii, Iosif Ton a trimis pina in prezent doua ‘Clarificari’ unei liste mari de adrese email ale unor lideri evanghelici din Romania si diaspora. Acestea pot fi citite si pe web, AICI si AICI.

Pastorii Gigi Cosman si Daniel Branzai (unul din tara, celalalt din diaspora) au raspuns la aceste incercari de clarificare (nu stiu daca aceste interventii sunt disponibile pe net), asa cum am facut si eu (scriindu-i doar lui Iosif Ton personal – si nu am intentia de a face public acest mesaj). Ieri a raspuns si Radu Gheorghita celei de a doua ‘clarifcari’, pe aceasta lista de adrese, la care am raspuns si eu.

Dupa doua incercari esuate de a trimite mesajul catre aceasta lista (probabil erau prea multe adrese), am trimis mesajul lui Radu Gheorghita si Iosif Ton. Fiind insa un mesaj public, am decis sa-l public aici, impreuna cu mesajul lui Radu, dupa ce am primit permisiunea lui. Iata-le mai jos, mai intii mesajul lui Radu si apoi al meu.

Din aceste interventii reiese clar ca incercarile de clarificare ale lui Iosof Ton sunt… neclarificatoare si ca pentru a se face cu adevarat lumina cu privire la motivatiile launtrice ale acestei mutatii teologice a cunoscutului lider evanghelic roman este nevoie de o abordare diferita. Sa speram ca aceasta va aparea, spre folosul adevarului si al comunitatii evanghelice din Romania, care este profund tulburata de acest razboi fratricid, care nu poate avea decit invinsi.

* * *

Dragă frate Iosif,
Mă alătur răspunsurilor lui Gigi Cosman şi Daniel Brânzei din prima rundă de clarificări.  Am apreciat tonul direct, sincer, şi respectuos cu care v-au scris.  În ambele mesaje s-a văzut dragostea pe care v-o poartă şi totodată îngrijorarea pe care o au faţă de poziţia dumneavoastră recentă, şi nădăjduiesc că au fost citite ca atare.
Iniţial am considerat seria de clarificări pe care ni le trimiteţi benefică.  Îmi dau seama că o consideraţi absolut necesară pentru a vă justifica noua poziţie teologică în privinţa lucrării Duhului Sfânt.  Pe măsură ce le citesc, însă, îmi dau seama că indiferent de efortul pe care-l depuneţi în redactarea lor, clarificările dumneavoastră suferă din lipsă de legitimitate.  Spun lucrul acesta pentru că noi, prietenii şi învăţăceii dumneavoastră, stăm în faţa celui care ne-a fost învăţătorul nostru par excellence în ultimii treizeci de ani şi nu regăsim poziţia teologică pe care eram obişnuiţi să o auzim.  În ceea ce vă priveşte, nevoia noastră mare este de a fi ajutaţi să înţelegem cum este/a fost posibil ca toate aceste importante nuanţe teologice pe care acum le expuneţi în clarificări să fi fost ţinute în ascuns timp de aproape 40 de ani?  Dacă l-am înţeles corect pe Daniel Brânzei, şi el ridica exact aceeaşi chestiune.  Problema capitală pe care dumeavoastră o aveţi acum este aceea a “onestităţii teologice”.  Aici este nevoia mare a momentului: dumneavoastră să ne explicaţi şi noi să înţelegem care adevăr vă descrie mai bine: 1) aţi avut convingerile acestea dintotdeauna, dar nu le-aţi promovat din diverse motive; 2) nu aţi avut aceste convingeri până acum, dar, forţat de noi experienţe în viaţa cu Domnul, a trebuit să vi le modificaţi.
Will the real Joseph please stand up?!
Până nu ne clarificaţi aceste lucruri, cred că seria de clarificări pe care aţi început-o este un efort anex şi lipsit de importanţă.  Din punctul meu de vedere ea nu ajută la nimic.  Dacă poziţia (1) de mai sus vă descrie mai corect, lipsa onestităţii teologice ne obligă să nu vă ascultăm:  V-aţi pierdut platforma legitimă de pe care să ne vorbiţi. Un teolog care crede un lucru, dar suţine public opusul lui, timp de 30 de ani, nu merită respect; şi-a pierdut auditoriul.
Dacă însă poziţia (2) vă descrie mai fidel, cred că ar fi nevoie să vă puneţi timp deoparte, să vă clarificaţi în tihnă teologia, aşa cum face profesionistul, şi nu să o clarificaţi pe parcurs, în tumultul dialogurilor pe internet, între două conferinţe, etc. Cred că transpare – aşa cum au afirmat atât Gigi cât şi Daniel – că clarificările pe care ni le aduceţi sună mai mult a amatorism teologic decât a profesionalism (cuvintele sunt ale mele, nu ale lor, dar ideea cred că este aceeaşi). Ce am aştepta şi am citi cu mai mult folos este analiză teologică serioasă a doctrinei despre Duhul Sfânt elaborată într-un an sabatic de cercetare şi reflecţie teologică matură. Când începeţi să-i acuzaţi de liberalism teologic pe cei ce nu cred că Marcu 16:9-20 este un text original, sau altele acuze de acest gen (“eu am decis să cred toată Biblia”), aţi coborât nivelul discuţiei la unul care nu vă face cinste.
Vreau să afirm, din nou în acelaşi spirit cu Gigi şi Daniel, că ţinem la dumneavoastră. Nu o dată am fost acuzaţi de a fi “ţonişti” şi poate mulţi de pe această listă au tras ponoasele de pe urma asocierii cu dumneavoastră. Ne dăm seama că multe din câte s-au spus v-au produs durere şi dezamăgire. În urma evenimentelor din ultimele săptămâni însă şi noi am avut parte de aceleaşi experienţe: şi de durere şi de dezamăgire.  Eu, cel puţin, mă simt trădat.  Ar fi păcat ca la apogeul vieţii să îi dezamăgiţi tocmai pe cei care v-au admirat cu constanţă.
Al dumneavoastră,
Radu [Gheorghita]

* * *

Draga Radu,

Apreciez decenta interventiei tale de aici, ca si pe cealalta pe aceasta tema.

Am sugerat si eu fratelui Iosif, intr-un mesaj personal, ca, dupa parerea mea, cel mai de folos lucru in acest moment ar fi clarificarea motivatiilor launtrice si a experientelor personale care au condus la aceasta mutatie.

A sugera ca fratele Iosif a fost intodeauna un baptist carismatic, dar n-am inteles noi, ar fi o insulta la adresa inteligentelor noastre si nu-l cred pe Iosif Ton capabil de asa ceva.

Este evident ca avut loc o schimbare. Ce anume a motivat-o si in ce in mod precis se conceretizeaza ea este important a fi inteles. Delimitarea, sper, de asa-zisa, ‘evanghelie a prosperitatii’ mi se pare in primul rind extrem de important de clarificat. Dar nu numai asta.

Intre altele, iata o intrebare dintre cele mai banale care imi vin acum in minte. Dupa ce a demonizat toata viata muzica rock, as fi foarte curios sa vad cum anume poate inghiti dinsul acum ‘muzica’ de acest gen care este promovata cu predilectie de carismatici. Aceasta si multe altele, reprezinta intrebari pe care multi si le pun in acest moment.

Frate Iosif, va rugam sa ne luati in serios si sa ne ajutati sa intelegem. Cred ca cei mai multi dintre noi (chiar daca poate nu toti cei de pe aceasta lista) am depasit de mult copilariile fundamentaliste ale cesationismului. Intrebarile noastre sunt mult mai serioase.

In ce ma priveste, cred ca pot trai si fara raspunsurile la aceste intrebari, care va privesc in primul rind pe dvs., dar, dat fiind ca sunteti, vreti nu vreti, o persoana publica, socotesc ca un raspuns serios la ele ar fi folos multora dintre cei care va pretuiesc in modul cel mai sincer.

Cu profund respect.

Danut Manastireanu