Ever wondered ‘Why Are Christian Movies So Bad?’

I did, but do not have a definitive answer. Here is Mark Moring’s common sense response:

In a reasonable rant over at Relevant magazine, Scott Nehring asks the question, “Why Are Christian Movies So Bad?”

The brief essay, excerpted from his book, You Are What You See: Watching Movies Through a Christian Lens is long on stating the problem in terms we’ve heard before: Christian movies are “intellectually vacant,” “disconnected from reality,” and are known for “substandard production values, stilted dialogue and childish plots.” He blames it not only on the filmmakers themselves, who are guilty of mediocre art (at best), but also the Christian audience, which he says should be more discerning and more demanding — of excellence, that is.

Read on to find out how Moring responds to Nehring. Interesting and, as I have said already, common sense.

Yet, I think there is more to it than that.

In what Evangelicals are concerned, I believe the main reason they did never produced great art is their obsession with certainty and correctness. There is no great art without taking risks.

In what Catholics and mainline Protestant (and to a certain extent Orthodox) are concerned, I think the main reason for their poor movies is church propaganda or mere sectarianism – an obsession with being strictly respectful of the most minute church teachings and traditions. The result is correct platitudes.

The only exception I find is with some Orthodox movie directors, mostly Russians, who, although fully dedicated to their faith, take risky liberties that result in true masterpieces. Think, Tarkovsky, for instance.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

31 thoughts on “Ever wondered ‘Why Are Christian Movies So Bad?’”

  1. Am vazut, ca sa nu vorbim doar generalitati, Fireproof si Facing the giants si mi s-au parut intr-adevar tare slabute, atat dpdv tehnic dar si ca mesaj – o se le recenzez mai in profunzime candva … Pocainta pare o imensa veselie stahanovista(ce expresie am creat!) fara legatura cu viata reala …
    Second chance este ceva mai rezonabil … poate mai stiti si alte titluri …

    Like

      1. Despre Calauza am scris (numai de bine!). Trebuie sa mai vad odata Rubliov, este mult prea complex si nu mi-am permis o recenzie din amintiri …
        Filmul lui Abuladze este si el unul de referinta …
        Pe langa astea, seria Left behind mentionata de Gabriel mai jos, este o telenovela de prost gust (da, da, stiu ca este un pleonasm!).

        Like

      2. Nici nu merita sa discutam despre asemenea porcarii. Nu numai lipsa totala de maiestrie artictica, dar si teologie de doua parale. Se vinde insa bine, ca prostia costa.

        Like

  2. What about the “Left Behind” fiasco/craziness that it caused among the American Evangelicals of the early 2000s ?!?

    Purely sectarian, dogmatic, and preachy.

    Maybe another reason why quality is poor, is also due to technical areas: low budget, small pool of available quality actors, limited advertising and small target audience.

    I am NOT SURE if one has to take liberties, and not be orthodox in presenting a Christian message … but artistic liberty and good plot, with character development (unlike what we got in Fireproof … ) are also essentials for a good cinematographic result, ‘tror jeg’ (I believe, danish)

    Like

  3. Sunt de acord ca majoritatea filmelor facute de evanghelici sunt slabe. Trebuie sa evolueze serios la toate capitolele: scenariu, interpertare, imagine, etc. Sunt de acord si cu ideea de ‘taking risks’, cu conditia ca aceasta asumare de riscuri sa nu fie inteleasa in termenii hegelieni de ‘negativitate necesara’. Nu cred ca pentru realizarea planurilor lui Dumnezeu raul este o necesitate; mai degraba acesta e o posibilitate in privinta caruia Domnul isi asuma riscuri. Daca ar fi sa aleg, intre un estetic de efect, dar murdar, si un etic banal, prefer, impreuna cu Kierkegaard, sa il aleg pe cel din urma…

    Like

  4. Am uitat sa amintesc insa ca pentru Kierkegaard banalul putea fi interesant…Cu siguranta insa ca atat el (cat si eu) as alege – daca nu exista decat cele doua posibilitati – eticul. Daca ar exista o a treia posibilitate, sunt perfect de acord cu tine. Dar daca nu ar exista – in eventuale situatii limita? Oricum, pentru Kierkegaard eticul, in mod normal, nu elimina esteticul. Dimpotriva, abia cand si eticul este prezent, esteticul se poate implini cu adevarat.

    Like

  5. Oricum, pentru a fi mai precis, trebuie spus ca atunci cand Kierkegaard se refera la etic sau estetic nu arta, teatrul (sau mai nou, filmele), il preocupa. El e preocupat mai degraba de modul cum ne traim vietile. Contrastul este intre o viata traita doar pentru placere – fie placeri de speta mai joasa (carnala), fie de o speta mai subtila (cerebrala sau poetica) – pe care el o numeste viata estetica, si o viata care din punct de vedere exterior (nu insa si interior)poate eventual parea mult mai prozaica, dar care accepta ca exista pe lume si alegeri morale (nu doar placeri), numita viata etica. In acest sens am vorbit despre etic si estetic in interventiile anterioare. Subiectul: filme presupus bune, dar mizerabile dpdv moral – vs filme morale, dar proaste dpdv calitativ, ar avea doar tangential legatura cu ideile lui Kk. Si, evident, daca vorbim despre cele doua genuri de filme, ambele pot fi evitate fara mare efort, cum bine ai zis. Cat despre platitudinile etice, nu stiu daca lutheranii se simt entuziasmati de asa ceva…Insa cu siguranta, daca vorbim despre Kierkegaard, acesta era un lutheran absolut atipic, iar cine citeste cartile lui il poate acuza despre orice numai despre platitudini etice, sau “eticism” nu…Daca ar fi fost asa de entuziasmat de platitudini, nu ar fi fost atat de apreciat (si rumegat) de ganditori precum Karl Barth, Martin Heidegger, Jean Paul Sartre sau Ludwig Wittgenstein…

    Like

    1. Eu ma tem mai mult de ‘filmele crestine’ proaste decit de filmele anticrestine. Acestea imi dau adesea mult mai mult de gindit decit cele cu mesaj crestin explicit si cuminte.

      Like

  6. Cred ca cel mai mare viciu al filmelor “cu mesaj crestin explicit si cuminte” este faptul ca incearca sa ne solidarizeze pe teme si subiecte pe care suntem deja solidari. Asta, desigur, pe langa previzibilul exasperant pe care ni-l propun.

    Like

    1. De aceea nici nu sunt arta, in adevaratul sens al cuvintului, ci mai degraba mijloace de propaganda religioasa ieftina.
      Cel mai notoriu, intre evanghelici, este asa-numitul ‘Filmul Isus’, realizat de Campus Crusade si distribuit in toata lumea in cantitati industriale. Este o productie cu un iz propagandistic atit de strigator la cer, incit n-am reusit niciodata sa-l suport pina la capat, la culminatia ‘teologiei in patru pasi’, cum numea cineva apropiat (‘nu spui cine, persoana insemnata’), adica la tehnologia Campus Crusade a celor asa-zise ‘4 legi spirituale’ (puah!).
      Nu neg ca Dumnezeu se poate folosi pina si de asa ceva. In definitiv s-a folosit si de o magarita, atunci cind n-a avut un profet, dar aceasta nu sfinteste nicicum magarita ca avind rol profetic perpetuu. 🙂
      Recent, la Congresul Lausanne III de la cape Town, propagatorul acestui film, Paul Eshleman, a distribuit participantilor o lista de ‘unreached peoples’, intre care erau TOTI ucrainienii din Romania (!!!) si toti ortodocsii rusi din diaspora britanica si cea franceza (si ce daca acestia au dat citiva sfinti si totani ai spiritualitatii in secolul abia terminat; daca nu sunt evanghelici, nu se pune). Evident ca am protestat vehement, dar ce folos. Cu asemenea grozavii de mentalitati sectante, la ce fel de arta te poti astepta? Dumnezeu sa aiba mila de noi!

      Like

      1. Cele patru legi spirituale explica Evanghelia intocmai cum E=mc2 explica Teoria Relativitatii, a lui Einstein, adica aproape deloc.
        Si totusi … am avut echipe din Elvetia cu care am lucrat in evenimente comunitare intre Craciun si Anul Nou. Sa-i fi vazut prezentand fara retineri cele patru legi in prezenta preotului satului! Si inca avandu-L pe Isus cu un singur “I” scris pe pancarte! Unii copii le stiu si acum; nu e mare lucru dar ma gandesc ca adaugate la lectiile mai consistente pe care le facem cu ei, chiar si la un Hristos impartasit copiilor, isi au rostul lor … desi nu ma dau nici eu in vant dupa ele.
        Filmul Isus face mare rabat la calitatea artistica; nici macar nu m-am obosit sa il includ in seria de portrete ale Mantuitorului in cinematografie …

        Like

      2. Dyo, asa cum spuneam, cind Dumnezeu n-are la dispozitie un profet se foloseste si de un magar, dar asta nu face din toti magarii profeti.
        ca sa nu mai vorbim de faptul ca Dumnezeu se poate folosi si de diavolul pentru implinirea planurilor sale, dar asta nu face din satan un ‘slujitor al Domnului’.

        Like

      3. Filmul Viata lui Isus – dainuie de mult. Sunt zone in care el are succes. In Egiptul rural si musulman se spune ca sunt sate intregi care l-au urmarit.
        L-am vazut in comunism -cu vocea lui Dan Nutu- si nu l-as cataloga precum Dl. Manastireanu, Ma indoiesc ca dinsul ar fi avut aceiasi reactie fata de film daca-l vedea-n comunism. L-am prezentat multor ortodocsi, care au dat sfinti D-le Manastireanu… si care un procent imens erau necredinciosi, batjocoritori de DUmnezeu, atei si complet ignoranti; ma refer la ortodocsii romani din Romania comunista. AM primit o singura obiectie din partea unui preot ortodox caruia nu i-a placut finalul. Si ce daca le cerea sa-L primeasca pe Hristos in inima? Le cerea cineva sa nu mai fie ortodocsi? Iertati-ma, dar reactia dvs e una strict dogmaitca. Emotional, va inteleg.
        2-Comparati filmul lui Campus cu [mult laudatul] film al lui Zefireli, puah. Invierea a fost o frumoasa bataie de joc umanista; la fel minunile in care Zefireli credea cam cit cred eu in Islam… Da, era totusi valoros, era arta… Ce inseamna valoare? Are vreo legatura cu adevarul?
        3- Cele 4 legi Spirituale… Am citit multe critici protestante la adresa soteriologiei evanghelicilor. Pareau sa aiba dreptate. Daca era sa le dau dreptate nici sf. Petru nu iesea prea bine la Rusalii. Pe deasupra fusese si antisemit si agresiv ignorind prezumtia de nevinovatie…Ba uneori, chiar si Pavel -in Fapte- iese raul la teologie. Noroc ca se trezeste-n Galateni; ba nu, ca-l contrazice Iacov cel de paie…Putea si Petru sa fie mai atent si sa nu ne incurce la pneumatologie in dezbaterile noastre cu penticostalii/carismaticii. De fapt, daca evanghelizarea ar trebui facuta corect ar trebui sa li se prezinte oamenilor 4 tomuri de teologie. Din care trebuie sa rezulte ca de fapt nimeni n-are dreptate; ca nu se poate trage vreo concluzie pt ca textele din Scriptura se contrazic. S-ar pocai cineva? Poate teologii. Pina la urma Evanghelia trebuie prezentata sub inspiratia D. Sf, dar si intr-un mod inteligibil [adesea] in fata unui ascultator grabit si dezinteresat. D-aia uneori in Fapte oamenilor li se cere pocainta, alteori, credinta, alteori -simplu- botez. Uneori coborirea D. Sfint e marcata de semne miraculoase, alteori nu. Probabil, pt ca starea pacatosilor era diferita. In toate cazurile li se cerea de o decizie; totusi, uneori pare initiativa lor… Si asta fac cele 4 Legi si pare agresiv.
        5-AM urmarit cu admiratie un sfint ortodox, Ioan Alexandru. Cu smerenie acesta se entuziasma in fata prezentarii rotii Navigatoriste. Si asta e simplista, occidentala, si nerecomandabila spiritului oriental. Un crestin smerit, precum IA, a fost uimit de claritatea rezumarii vietii crestine din Roata si nu s-a facut baptist. Si parca saracia in duh e prima fericire.
        Happy Thanksgiving.

        Like

      4. Domnule Radu,
        Asa cum spuneam, nu contest ca Dumnezeu se poate folosi si de instrumente strimbe. Cind n-are un profet, se poate folosi si de un magar. Nu este decent insa a vorbi de calitatile profetice ale magarului, in afara e cazul cind vrem sa cadem in ridicol.
        Eu nu am nevoie de asa-numitele ‘filme crestine’ ca sa cresc in credinta. Si cred ca Dumnezeu se poate folosi si de filme afisat ateiste ca sa-i cheme pe oameni la credinta. Un traditionalist catolic, R.L. Bruckberger, in superba sa carte Scrisoarea deschisa catre Isus Cristos, spunea ca al a avut doi maestri spirituali: Blaise Pacsal si Friedrich Nietzsche. daca Nietzche il poate conduce pe cineva la Cristos, atunci, cu atit mai mult, ar purtea-o face Zefirelli, al carui film mi-a placut foarte mult, spre deosebire de dvs, pentru ca eu am cautat arta, nu dupa propagada religioasa ieftina.
        In marturia crestina (un termen pe care il agreez mult mai mute decit cel de evanghelizare sau de proclamare, ambele legtiime de altfel), cred ca esentiala este marturia vietii. Daca aceasta este clara si necontradictorie, cuvintele, cit mai simple posibil (dar nu simpliste, ca in odiosul instrument mai sus amintit) nu vor face decit sa arunce lumina finala, absolut necesara, pentru descifra, pe cit este omeneste posibil secretul unei vieti schimbate.
        Roata Navigatorilor, spre deosebire de instrumentul campusist, est simpla dar nu simplista.

        Like

    2. Am vazut si eu un film (sau poate chiar doua) ale lui Lars von Trier. Era intr-adevar un film de valoare, dar anticrestin; intr-adevar, asa cum se exprima Danut, a constituit pentru mine o provocare: mi-a pus mintea la contributie, m-a facut sa-mi reevaluez fundamentele credintei (si nu m-a convins ca ar trebui sa mi le schimb – desi a cam incercat)…Nu cred ca orice film ‘anticrestin’ este distructiv din punct de vedere moral sau spiritual…Dar unele pot fi (pentru unii)…De exemplu, apropo de filmul respectiv, nu cred ca l-as fi recomandat unui incepator in ale credintei, decat daca as fi avut incredintarea ca pe calea credintei are un mentor spiritual. Cred ca in anumite momente ale vietii mele spirituale filmul respectiv mi-ar fi fost nociv.

      Like

    1. Chiar mai mult decit atit, dar nu conteaza. Mai mult m-am bucurat sa vad ca foarte multi lideri evanghelici importanti s-au solidarizat cu acest protest. Numai ca moara Eshleman macina in continuare, caci in spatele ei se afla sume uriase. Ce daca citiva ecumenici si citiva ortodocsi sunt ofuscati. sa fie sanatosi, ca are balta peste. Nu se incurca ei de asemenea scrupule ieftine, cind cofrele lor de afaceri se invirt in jurul sutelor de milioane (evident, nu de RONi).

      Like

  7. D-le Manastireanu:
    Daca pt un film despre Iisus care-I contesta invierea va marginiti a spune ca e valoros, iar prezentarea corecta a Evangheliei vi se pare odioasa, suntem in lumi diferite. Filmele crestine pot fi proaste; si multe or fi. Dupa cum sunt majoritatea productiilor Hollywood. Cele 4 legi ca si filmul Campus nu trebuiesc tratate astfel. Ele au mesaj si un mesaj corect. Mult mai corect decit sofisticari academice care intcmai precum luna nu lumineaza-a noptii taina. Pina una alta, toti suntem pacatosi si pierduti avind o singura sansa. Iar daca o ratam pe asta, tertium non datur. Va descalificati singur prezentind asta drept odios. Iar comparatia cu magasrul si diavolul nu se justifica. La urma urmei, cei pe care ii apreciati dvs fie in marturie, fie in evanghelizare sunt in cel mai bun caz robi netrebnici. Un titlu nu tocmai de invidiat dar la care eu s-ar putea sa nu ma ridic.
    Multumesc pt atentie.
    PS- nu va faceti pacate atit de usor; sunt destule cele din neatentie…

    Like

  8. Revedeti filum sa vedeti…ca banalizeaza, naturalizind, minunile si invierea. Este un Iisus Om, dar nu Dumnezeu. EL face arta: Il prezinta asa cum Il vede El pe personaj. Un om extraodinar, mare invatator.. Evangheliile Il prezentau altfel. Si la fel face Campus: Il prezinta credibil in pretentiile cu privire la SIne insusi! V-aduceti aminte de CS Lewis: daca Iisus n-a fost Fiul lui Dumnezeu, el n-a fost un mare invatator moral, etc…
    Tocmai din cauza asta, in comapratia Filmul lui Campus vs. Zefirelli, primul e in avantaj incomparabil. Poate fi slab artistic. Era mai bine sa fie mai reusit. Cred c-a fost o inspiratie divina. Nu, nu e adresabila tuturor. Din pacate, Zefirelli scapa esenta… din acest punct de vedere poate fi chiar periculos.

    Like

  9. Nici eu nu am observat la filmul ‘Isus din Nazareth’ lucrurile de care te plangi tu, Doru…Desi nu l-am mai vazut de ceva vreme, imi aduc inca foarte viu aminte scenele cu pescuirea minunata si vindecarea indracitului…Poate filmul nu a staruit prea mult asupra minunilor, dar cu siguranta avea cateva…Nu stiu nici daca a vorbit prea mult de divinitatea lui Isus, dar cu siguranta nu imi amintesc ca ar fi negat-o…Alte filme (ex. Ultima ispitire al lui Isus) il umanizeaza intr-asa un hal, descriindu-l ca pe un om de plin de incertitudini si ispite, incat acolo dumnezeirea Lui nu mai este plauzibila (Apropo de asta, pana si un ateu sceptic, specialist in Noul Testament, precum Bart Ehrman, afirma undeva: ‘Isus cu siguranta nu a fost asa’)…Prin contrast, in ‘Isus din Nazaret’ umanitatea lui Isus este intr-adevar foarte prezenta, dar modul in care e prezentata in nici un fel nu umbreste divinitatea lui. Ma intreb, in legatura cu filmul distribuit de Campus Crusade, daca nu cumva portertul excesiv de schematic al lui Isus – din intentia poate buna (dar din punct de vedere a vietii reale a lui Isus probabil ‘misguided’ – fiindca nu poti lua o ‘bioi’ antica si s-o transformi intr-un film biografic de calitate fara nici un fel de punere in context mai plauzibila), deci din intentia buna de a fi cat mai fidel evangheliilor, nu e cumva incorect; ma intreb daca acest portret nu-i diminueaza in fapt umanitatea…Nu mai tin minte care a fost faza cu invierea in filmul lui Zefirelli, dar ca prin vis imi amintesc ca si aceasta era prezenta…O sa incerc sa o revad cu prima ocazie. Insa stiu sigur ca un prieten de-al meu s-a convertit datorita acestui film…Si eu sunt de acord ca in multe parti ale lumii filmul ‘Isus’ face o treaba buna. Dar se prea poate ca la o anumita categorie de oameni, din cauza proastei calitati (pe care si tu o admiti), efectul sa fie invers. M-as bucura mult daca cei ce evanghelizeaza in acest fel ar folosi un film de inalta calitate artistica… Ca sa nu mai spun de jena pe care am avut-o intotdeauna in legatura cu modul in care romanii (evanghelici) au dublat vocal acest film…Poate acum au schimbat dublarea, nu mai stiu…Dar cu cativa ani in urma era oribila (ca si in cazul desenului animat ‘Cartea Cartilor’)…

    Like

    1. Multumesc de raspuns, Vali. Doamne fereste sa-l pun pe Zefireli contra Ultima ispitire.
      Am vazut filmul lui Zefirelii -de mult- dar exact dupa o ecranizare artistica facuta tot cu actori celebri; de ex in in Rolul lui I. Botezatorul; in roulul lui Irod era P Ustinov (daca asta nu era la Zefireli). oricum, ceva artistic nu gen Campus (am uitat cine l-a facut). Ce m-a izbit cel mai tare intre Zefireli si asta a fost invierea. Apoi l-am reazut pe Zefireli si am ramas la impresia descrisa mai sus.
      Dragi prieteni; in comunismul acela ateu si dracesc, filmul lui Campus a fost o chestie propagandistica formaidabila dar necomparabila. Cu ce sa-l fi comparat?A fost un instrument util. La fel e in lumea musulmana, ori China. Dl. Manastireanu uita unde ne aflam si unde se afla o parte a lumii. Am vazut de ex. in comunism, in secret, un filmulet, Necolai. Era amatoricesc; dar m-a marcat. L-am cautat in America si l-am revazut. Era un copil aparent luat de KGB. Cazul era tipic, in cinstea familiilor ce sufereau in URSS.
      Am mers in Canada sa iau filmele lui Louis de Funee. Am ris; prostii, trucaje ieftine, super-jenante. Alte vremi, alta tehnica. Cred ca filmul lui Campus s-a realizat in ’60. Mi-am dus nepotii sa vada Ziua cea mai lunga; l-au gasit slab pe linga Saving Private Ryan. Alte efecte, alta operatorie…Cred ca trebuie luat in considerare totul…
      Filmul campus? L-au ascuns niste prieteni, ingropindu-l, intre Arad si Timisoara. Dupa ce-a trecut perchezitia l-au dezgropat. Lumea astazi e sofisticata, exigenta, dar si prostita tocmai de pretinsa calitate a cui? Hollywood? Cannes? Calitate la ce?

      Like

  10. As mai adauga ca exista intr-adevar, mai nou, un film cu titlul, ‘Evanghelia dupa Ioan’, care este o redare absolut fidela a evangheliei respective (o punere in scena a unui ‘bios’ fara nici un fel de elemente aditionale), dar care mie mi se pare reusita. E un film bun, cred eu, pentru ca este realizat cu calitate, si pentru ca nu-si propune sa fie nimic mai mult decat o redare cuvant cu cuvant a cartii…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s