Richard Dawkins intr-un interviu cu preotul catolic George Coyne

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

21 thoughts on “Richard Dawkins intr-un interviu cu preotul catolic George Coyne”

    1. Sa va punem la dispozitie si niste vreascuri, ca sa-i ardeti pe rug?
      Dawkins, cu tot ateismul lui, imi pare un om mai rezonabil decit multi crestini fundamentalisti.

      Like

  1. Tind sa cred ca sarcasmul dumneavoastra izvoraste tocmai din perspectiva liberala cu care interpretati, deviant sau nu, Sfintele Scripturi.

    Fundamentalist, adica cel care isi fundamenteaza viata pe invatatura Cuvantul lui Dumnezeu? Da, imi doresc si eu sa fiu fundamentalist! Ba chiar viata mea sa se confunde cu viata lui Hristos! Intr-un asemenea cadru, si dupa asemenea coordonate, vreascurile dumneavoastra nu-si au sens, decat daca vreti sa fierbeti un ceai, sau sa ardeti pe rug o erezie (si nu un eretic).

    Eu n-am spus ca cel mai inflacarat (ce ironie!) suporter al lui Darwin nu este “un om rezolabil”, ba chiar spun ca asemena oameni sunt cu un picior in Imparatia lui Dumnezeu, sau macar, la poartile Imparatiei. Pentru ca oamenii acestia au in inima o tanjire plenara dupa adevar, si pentru ca mintea lor cere lamuriri, datorita starii de constienta mult mai expandata decat a multora. Da, oamenii astia sunt mult mai aproape de adevar si de mantuire decat multi farisei sau personaje mediocre, preocupate doar de punga de seminte, de cancan-ul de dimineata, si de becalizarea/elodializarea cotidianului. Dar in acelasi timp, e dramatic faptul ca esti cu un picior pe stanca vietii, si cu altul in ghena.

    Nu Dawkins trebuie condamnat, ci ateismul, adica pledoaria prostiei.

    La fel si domnul acesta purtator de sutana! E incredibil de trist, sa cunosti adevarul despre un Dumnezeu omniscient, omniprezent si omnipotent, si totusi, sa nu-ti fie de-ajuns. Si mai imprumuti o abominatie din stanga, de la Marx, alta din dreapta, alta de la Darwin, si asa ti-ai satisfacut setea: cu o monstruozitate si un sincretism macabru!

    Like

    1. Cred ca operati cu o definitie ‘dupa ureche’ a fundamentalismului. maminfrmati-ma.
      Si, va rog, putin mai multa decenta cind incercati sa puneti etichete pe lucruri pe care nu le-ati studiat indestul ca sa le cunoasteti. Sau n-ati intrebat, ca sa va lamuriti.
      Daca incepeti cu jigniri, este clar ca nu putem avea un dialog. Sper sa faceti opasul decent inapoi si sa va cereti iertare, ori aceasta discutie se incheie aici.

      Like

      1. Cred ca dumneavoastra faceti exact ceea ce ma sfatuiti pe mine sa nu fac: puneti etichete! De unde stiti dumneavoastra care sunt lucrurile pe care eu le-am studiat, despre care am intrebat sau in randul carora am fost lamurit? Definitia “dupa ureche” era de fapt o ironie la ironia dumneavoastra.

        Apoi, nu cred ca va sta bine sa deveniti melodramatic; dar din respect pentru firele dumneavoastre albe, imi cer iertare daca v-am lezat imaginea pe care incercati sa v-o construiti si prin intermediul acestui blog.
        Nu inteleg totusi rationamentul pentru care spuneti ca “am inceput cu jigniri”. La fel de bine as fi putut afirma si eu, dupa primul comentariu al dumneavoastra:”Sa va punem la dispozitie si niste vreascuri, ca sa-i ardeti pe rug?”

        Cu respect!

        Like

      2. Ironia poate intra în categoria simţului umorului cam doar atunci când nu atacă persoane. Altfel, nu se prea poate zâmbi la o ironie; se înţelege de ce. între noi fie vorba (şi mulţimea care ne citeşte), era mai fericit dialogul fără ironia de întâmpinare căreia nu i-a putut găsi justificare oricât am încercat (ca cititor, da, încerc să găsesc justificări uneori. de data asta nu mi-a ieşit).
        Şi regret, dar nu am văzut vreo jignire în intervenţiile susnumitului petrueremia

        Like

  2. Sa nu exageram totusi , Dawchins rezonabil.
    Cititi doar copertile cartilor lui ca sa vedeti ce ,,rezonabil” e.
    Eu un ateu fundamentalist .Sigur fiecare are dreptul la o parere.

    Like

  3. Mi-ar fi placut tare mult daca ati fi adaugat cateva comentarii legate de interviul acesta, cum vi s-a parut, cu ce ati fost de acord etc.
    Adica sunteti de exemplu de acord cu preotul Goerge Coyne ca Dumnezeu nu poate fi un dumnezeu al explicatiilor sau ca nu avem un suflet care “supravietuieste mortii” sau ca toate religiile s-ar putea sa convearga in viitor intr-o singura religie si asa mai departe?

    Cat despre Dawkins si cat este el de rezonabil, va recomand sa cititi The God Delusion (daca nu ati facut-o deja) si probabil ca veti mei reduce din cuvintele de lauda la adresa lui. Personal am observat ca tot mai multi atei la nivel inalt incep sa se distanteze de Dawkins si stilul lui tocmai din pricina ca nu este unul rezonabil.

    Like

    1. Imi pare rau, dar n-am avut timp sa adaug comentariile mele, deoarece calatoresc acum.
      Pe de alta parte, am dorit sa initiez un dialog fara parti pris.
      Voi reveni.

      Like

  4. Coyne, un om alminteri inteligent, face o serie de afirmatii pe muchie de cutit. Mi-a placut felul in care distinge dumnezeul explicatiilor de Dumnezeul adevarat.
    Totusi, pt un preot, parerile sale despre Scriptura sunt mult prea liberale; nu sunt sigur de fapt ce se mai poate intelege din Revelatie, after all?
    Dawkins este rezonabil – de data asta – dar are si de ce: Coyne i-a cam mancat din palma. Exista destule alte situatii in care Dawkins s-a purtat nepoliticos, mojic chiar; acum a inteles ca nu era momentul.

    Like

    1. @Dyo
      As fi tare curios sa stiu ce inseamna Dumnezeul adevarat si ce inseamna dumnezeul explicatiilor pentru dumneavoastra.

      Daca Dumnezeul adevarat nu poate fi un dumnezeu al explicatiilor as fi interesat sa stiu de exemplu in ce fel viziunea dumneavoastra cu privire la un eventual dumnezeu al explicatiilor ar fi diferita de a lui Paul Almond din interviul acesta: http://ia360707.us.archive.org/19/items/ConversationsFromThePaleBlueDot061PaulAlmond/061-PaulAlmond.mp3

      Like

      1. Cu cativa ani in urma am citit o carte a lui Pat Morley in care explica pasul de maturitate constituit de trecerea de la relatia cu Dumnezeul pe care ti L-ai dorit, la Dumnezeu asa cum este El, pur si simplu. Asta se traduce in realitate prin paradigma “El mi se reveleaza asa cum este iar ma incred in El” opusa celei de genul “Umplu cu Dumnezeu toate golurile care nu-mi convin” – o paradigma creativa si, tocmai din acest motiv, periculoasa – denuntata de Coyne. Este diferenta dintre a-L folosi pe Dumnezeu, pentru raspunsuri etc, si cea de a te lasa folosit de El chiar daca nu ai toate raspunsurile.
        Nu am posibilitatea acum sa ascult interviul lui Almond dar o voi face diseara si voi reveni …
        Cu stima
        Dyo

        Like

    2. In cazul acesta cred ca intelegem diferit cele doua lucruri. Probabil ca si eu as fi de acord cu Pat Morley (desi nu am citit cartea respectiva).

      Ce ma interesa de fapt pe mine era daca Dumnezeu poate fi explicatia pentru anumite lucruri din universul nostru. Coyne spunea ca putem explica totul fara sa avem nevoie de il invoca pe Dumnezeu, putem explica felul in care a aparut universul, cum a aparut viata, cum s-a dezvoltat si a evoluat aceasta si asa mai departe si toate acestea cu ajutorul stiintei. De fapt unii merg chiar mai departe si spun ca Dumnezeu nu este necesar nici pentru a explica moralitatea si unul din cei care afirma asta ar fi Paul Almond din interviul respectiv.

      Ideea e in felul urmator, multi atei inteligenti incearca sa demonstreze in fel si chip faptul ca Dumnezeu nu poate sa fie explicatia pentru absolut nimic (de exemplu Theism and Explanation -Routledge Studies in the Philosophy of Religion By Gregory W. Dawes) pe cand multi crestini inteligenti incearca sa demonstreze contrariul (de exemplu The Blackwell Companion to Natural Theology by James Porter Moreland, William Lane Craig). Mi se pare destul de ciudat in situatia asta cand aud un crestin sa spuna ca Dumnezeu nu este necesar pentru a explica nimic in acest univers, lucru pe care il face Coyne in acest interviu. Initial cand ati facut acea distinctie intre Dumnezeul adevarat si dumnezeul explicatiilor am crezut ca sunteti de aceeasi parere cu Coyne.

      Like

  5. Aveti dreptate dar, totusi, cred ca traim in democratie si vreascurile se pregatesc astazi in egala masura pentru ambele tabere. 🙂

    Interesant articolul din The Guardian de astazi – Natural selection: give me Darwin over Dawkins any day (Johantah Jomes).
    Evident, poate fi catalogat un nou argument Ad Hominem, dar paleta argumentarilor de astazi e plina de astfel de incidente. Surpride insa ca apare un astfel de articol in the Guardian.

    Like

  6. Pentru mine este destul de neclar de ce Coyne are atata aversiune fata de ideea ca ipoteza interventiei lui Dumnezeu in natura ar putea explica anumite fapte din univers. Desigur, inteleg pericolul ca in acest caz Dumnezeu ar putea deveni un soi de “gap’s God”, si, adiacent, posibilitatea ca eventuala “umplere” a golului respectiv sa provoace indoieli sau chiar pierderea credintei suporterului pozitiei respective…Dar este necesar ca lucrurile sa stea chiar asa? In primul rand, dupa parerea multor apologeti crestini, credinta in Dumnezeu provine mai degraba dintr-un “sensus divinitas”, o convingere quasiuniversala in existenta lui Dumnezeu care ne este data mai degraba apriori, independent de existenta sau inexistenta vreunor argumente. In al doilea rand, Dumnezeu poate sa lucreze si sa creeze foarte bine si in mod indirect, prin cauze secundare (de exemplu prin legile deterministe – sau indeterministe – ale naturii), asa cum accepta, bineinteles, si Coyne insusi. Dar de ce n-ar putea lucra Dumnezeu in natura si in mod direct? Cine sau ce principiu ar trebui sa-l opreasca pe Dumnezeu a interveni din cand in cand miraculos in natura – daca El vrea sa o faca, bineinteles? De exemplu Antony Flew, marele filosof ateu, un fel de model pentru Dawkins, a fost atat de impresionat de ADN si miracolul de combinatie hard-soft din celulele vietii, incat, recent, a abandonat ateismul pentru un soi de deismo-teism. Pozitia lui seamana in acesta privinta extrem de mult cu cea a adeptilor “intelligent-design-ului”, pe care atat Coyne cat si Dawkins ii ataca in aceasta conversatie…La fel, Alvin Plantinga (si C.S. Lewis)se indoiesc ca evolutia, lasata de capul ei, ar fi putut produce rationalitatea umana…Daca Dumnezeu ar fi vrut, in istoria universului sa se implice din cand in cand in mod direct, cine sunt oamenii de stiinta ca sa-I interzica asta…Cred ca observatia lui Dawkins la adresa lui Coyne ca acceptarea de catre acesta din urma a interventiei miraculoase a lui Dumnezeu in istoria mantuirii (ex: nasterea din fecioara, sau invierea din morti) intra oarecum in contradictie cu interdictia oricarui miracol in istoria creatiei, este din acest punct de vedere pertinenta…Asta nu inseamna ca intentionez a demoniza in vreun fel pe Coyne…Din multe pcte de vedere pozitii asemanatoare cu el au si Alister McGrath sau John Polkinghorne, pe care ii apreciez foarte mult…Dar asta nu inseamna ca sunt convins de toate ideile pe care ei le sustin…

    Like

  7. 1.Omul modern stie o groaza de lucruri dar nu stie de ce o zi e mai lunga decat alta
    2.Omul modern nu stie ce este soarele.
    3.Gandirea lui Dumnezeu este diferita de gandirea oamenilor, este altceva.
    4.Priviti o floare pana veti intelege ca este un mister, ca nu stiti cum urca culorile din pamant in corola florii. Acesta este un leac contra ateismului.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s