Februarie sau martie 1977 – Scrisoare interceptata – 2

La sfârşit incerc să vă redau introducerea la cartea Apocalipsei, pe care am găsit-o  in Scoffield:

Autor: Ioan
Tema- Deznodământul
Data – 95

Apocalips=dezvăluire (descoperire) aceea ce era inainte ascuns sau necunoscut. In desfăşurarea acestei teme centrale Isus Cristos e relevant in glorie in contrast cu prezentarea sa in cele patru evanghelii. În Apoc. Cristos apare in relaţie cu timpul ca “Cel ce a fost si Cel ce vine” (1:4). Apoc. relatează:

–    vremea Bisericii (1:9-3:22)

–    vremea necazului cel mare (4:1-19:21)

–    impărăţia milenială (20:1-10)

–    cetatea eternă (20:11-22:21)

Cristos e prezentat in această carte ca:

– domnul împăraţilor pământului (1:5);

– Mirele şi Capul Bisericii (2:1-3; 22; 19:7-9)

– leul din seminţia lui Iuda (5:5)

– mirele care a fost junghiat (5:6,12)

– Marele Preot (8:3-6);

– regele şi judecatorul (19:11-20:15).

Cartea e o relatare a ceea ce Ioan a vazut şi auzit. Se face uz în mod constant la simboluri. Referinţele la fapte şi profeţii din VT. abundă. Este o relatare a judecăţii divine şi a conflictului care se intinde in toată lumea.

Trebuiesc recunoscute trei mari diviziuni. Lui Ioan i sa cerut să scrie privind:

1)   lucruri trecute – viziunea din primul capitol;

2)   lucruri prezente – “locurile care sunt” – bisericile ( 2:1-3:22 );

3)   lucruri viitoare – “lucrurile care au să fie” – evenimentele de după sfârşitul perioadei Bisericii. E important de observat că incepând din capitolul 4 cartea prezintă evenimente viitoare.

A treia diviziune majoră a Apoc. e caracterizată de serii de câte şapte: 7 peceţi (4:1-8:1); 7 trompete (8:2-11:19); 7 potire (15:1-16:21); 7 ursii (17:1-20:15) si 7 lucruri noi (21:1-22:21).

Pot fi observate pasaje mari care sunt […], suplementale si corective ca: rămăşiţa lui Israel şi sfinţii din necazul cel mare (7:1-17) îngerul, cărticica şi cei doi martori (10:1-11:14), Mielul, ramaşiţa şi proclamarea evangheliei veşnice (14:1-13), adunarea împăraţilor pământului pentru Armaghedon (16:13-16); cele patru “Aliluia” în ceruri (19:1-6).

Aceste pasaje nu fac să înainteze povestirea profetică, dar privind înapoi şi înainte, rememoreaza trecutul şi anticipează viitorul. De aceea ordinea naraţiunii nu este strict cronologică.

Scopul cărţii este de a arăta imprejurarea arătării lui Isus Cristos. Principala atenţie e dată timpului necazului cel mare care (credem) coincide cu a 70-a săptămână a lui Daniel (Daniel 9:24-27) Necazul cel mare, ultima jumătate a acestei săptămâni se are în special în vedere. Punctul culminant incepe cu revelaţia D-lui Isus din cap. 19.

In speranţa că v-am putut fi de folos cu aceste lucruri inchei şi vă doresc mult har de la Dl. care vine incurând pe nori să-şi ia mireasa.

MARANATA cu dragoste Dănuţ.

Advertisement