Un excelent interviu cu Dr. Corneliu Simut

Unul dintre fostii mei studenti, care este in acelasi timp unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai noii generatii de teologi evanghelici romani, Dr. Corneliu Simut, a acordat recent un foarte interesant interviu mai tinarului sau coleg Otniel Veres. Iata mai jos, spre exemplificare, raspunsul la una dintre intrebarile interviului:

Otniel Veres: Este foarte înrădăcinată la nivelul popular de percepţie ideea că principiul protestant sola Scriptura înseamnă automat o respingere a Tradiţiei, în special a Părinţilor Bisericii. Care a fost în realitate atitudinea reformatorilor faţă de Părinţii Bisericii? Ştim, ca să dăm un singur exemplu, că Jean Calvin cita frecvent şi extins din Părinţi.

Corneliu Simut: Da, din păcate încă se crede că sola Scriptura înseamnă respingerea tradiţiei şi a teologiei Părinţilor Bisericii. Situaţia este însă cu totul alta, principiul sola Scriptura nefăcând altceva decât să repoziţioneze sursele de autoritate în teologie. Dacă mă întreabă cineva pe stradă care sunt sursele de autoritate în teologice, adică pe ce mă bazez atunci când fac teologie, îi răspund că, pentru a face teologie ai nevoie de mai multe, hai să le zicem, lucruri… Nimeni nu poate face teologie fără să-şi pună mintea la lucru, deci fără să gândească cel puţin într-o oarecare măsură. Apoi, e nevoie de propria experienţă personală, care poate confirma sau infirma experienţa de viaţă a altora. Mai apoi, cu siguranţă nu în ultimul rând, e nevoie de Scriptură, cel puţin pentru a face teologie creştină. Potrivit teologiei protestante, raţiunea şi experienţa, care au dus la apariţia scrierilor patristice şi a tradiţiei Bisericii în urma studierii Scripturii de către teologii creştini, se subordonează Scripturii. Asta înseamnă sola Scriptura, anume că autoritatea finală în teologie este Scriptura, adică Biblia, singura în măsură să judece atât raţiunea, cât şi experienţa personală şi, implicit, tradiţia bisericească. Repet, sola Scriptura se referă exclusiv la faptul că Scriptura este autoritatea finală, NU singura autoritate, în teologie. Respingerea oricărei autorităţi teologice cu excepţia Scripturii este dată nu de principiul sola Scriptura (numai Scriptura, adică numai Scriptura deasupra tuturor celorlalte surse de autoritate teologică), ci de expresia nuda Scriptura (Scriptura dezgolită de orice altă sursă de autoritate), aceasta din urmă fiind folosită de unele dintre grupurile protestante radicale (cum ar fi, de pildă, anabaptiştii care, dacă mă întrebaţi pe mine, nu sunt precursorii baptiştilor, cel puţin nu din punct de vedere istoric). Reformatorii au fost extrem de interesaţi de scrierile Părinţilor Bisericii pe care, spre deosebire de operele scolastice, le socoteau mult mai demne de crezare în privinţa interpretării Scripturilor. Iată de ce reformatorii au produs ediţii critice ale multora dintre scrierile Părinţilor Bisericii, mulţi dintre teologii protestanţi fiind interesaţi de tot ce însemna cultura antică. De fapt, după cum bine se ştie, reformatorii, cel puţin cei din prima generaţie, au fost şcoliţi în spiritul umanismului renascentist, al cărui slogan a fost dintotdeauna ad fontes (înapoi la origini, adică la sursele antichităţii greco-latine, printre acestea fiind şi scrierile care alcătuiesc Sfânta Scriptură). Aşadar, reformatorii au fost preocupaţi nu doar de teologia patristică, ci şi de filozofia clasică greacă şi latină. Melanchthon, de pildă, era extrem de preocupat de scrierile lui Seneca, Euripide si Plautus.

Cititi intreg interviul AICI.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

12 thoughts on “Un excelent interviu cu Dr. Corneliu Simut”

  1. Mai e un ingredient important in problema “Sola Scriptura”: metoda de abordare, constand in perspectiva epistemologica, hermeneutica folosita, principiile de actualizare … Cred ca marile probleme pleaca nu atat de la blamatul conflict Scriptura-Traditie cat de la modul de abordare complet diferit intre ramuri de gandire crestine.
    Alminteri imi place felul in care C. Simut pune problemele … e un aer proaspat si recnfortant in gandirea lui …

    Like

    1. Si eu cred ca Cprneliu simplifica putin lucrurile aici, desi are mare dreptate in ceea ce spune. ‘Sola Scriptura’ este unul dintre conceptele cele mai abuzate, atit de evanghelici cit si de ortodocsi. Din prea mult zel sectar.

      Like

  2. Este, totuşi, trist dar şi adevărat ce spune domnul Simuţ, că mulţi evanghelici văd în “Sola Scriptura” un precept prin care autoritatea teologică a Părinţilor este invalidată. După ce am postat pe blogul personal un material prin care încurajam recurgerea la exegeza patristică în demersul hermeneutic, un pastor evanghelic mi-a scris îngrijorat, să mă întrebe dacă mai subscriu la principiul “Sola Scriptura”. Cred că tânăra generaţie de teologi evanghelici ar trebui să urmărească, printre multe altele, şi chemarea generaţiei lor la cunoaşterea Tradiţiei creştine, pentru o cimentare temeinică a identităţii creştine.

    Like

    1. Sunt absolut de acord. Din pacate, multe dintre scolile teologice evanghelice ii vaccineaza pe studenti cu un spirit antiortodox. Rezultatul este ca acestia dezvolta un soi de alergie la tot ce are de-a face cu ceea ce s-a intimplat inainte de Reforma, daca nu cumva chiar inainte de sexolele XIX-XX.
      Eu cred ca sansa noastra, a evanghelicilor rasariteni, este aceea de a dezvolta o teologia evanghelica in dialog cu traditiile crestine rasaritene, evitind astfel, pe cit posibil, capcanele rationaliste si existentialiste in care a cazut apusul crestin. Rezuntatul al putea fi o reinvigorare a insusi spiritului teologiei evanghelice, care, cred eu, este intr-o veritabila criza in ultimele decenii.

      Like

  3. Constat si cu bucurie si cu tristete, mai ales cu tristete, ca altii-s mai ingramaditi decit mine. Nici o data n-am avut vreo problema cu patristica atit timp cit nu contrazice Scriptura. Am ajuns, precum militianu’, unitate de masura pt… ingramadire.
    Consider o binecuvintare mediul in care m-am format, baptist dar deschis la minte.
    Paradoxal este ca regretatul pastor al tineretii mele este pomenit de istoria baptista a lui Bunaciu ca “nefiind bun baptist pina la sfirsitul carierei”. Probabil altii au fost crescuti de catre pastori buni baptisti, penticostali si de alte nationalitati.

    Like

    1. Ioan Bunaciu are un mod foarte interesant, hitru intortocheat si nu de putin ori pe dos, de caracteriza oamenii.
      Intr-una dintre cartile lui, cea descrisa drept ‘istoria baptistilor cum am trait-o eu’, si pe care mi-a daruit-o cu o dedicatie plina de apreciere, scrie despre mine ceva de genul, ‘Manastireanu, care niciodata n-a stiut ce crede’. Fie vorba intre noi, nici nu ma pot supara pe dinsul, chiar multe dintre cele descrise acolo nu au nici o legatura cu realitatea si cu faptele asa cum sunt.

      Like

  4. Da, am citit complimentul ce vi-l face.
    Depre prietenii mei din Timisoara dinsul scrie: “navigatoristii umbla din casa in casa ca bezmeticii in loc sa se aseze in biserici si sa fie stilpi in ele asa cum au fost intotdeauna absolventi de facultati” -citat din memorie.
    Well, poate dinsul o fi uitata ca navigaotii au busola.
    Complicat e cind istoriile-s traite diferit.
    Bunaciu e citat cu umor de Cruceru: “singurul lucru bun pe care l-am invata de la Tzon e cafeaua buna”… in replica, Doru Motz scrie “am fost de multe ori in casa la Tzon si niciodata n-am baut cafea ci doar ceai englezesc foarte bun” – se pare Joseph nu bea cafea…Asa-i cu istoria traita de noi… si eu am scris amintiri… dar doar despre morti ca sa nu ma poata contrazice.
    Sa raminen dar la parintii clasici.

    Like

    1. Citatul corect despre Iosif este si mai coroziv de atit. O stiu din gura lui. ‘Eu un singur lucru am invatat de la Ton, sa beau cafea, si acela este rau.’

      Like

      1. Se leapada bine satana (cu “s” mic).
        Vedeti dvs de ce e usor sa spunem ce vrem despre parintii bisericii; ei nu ne [mai] contrazic.

        Like

  5. Am cea mai sincera apreciere pentru Corneliu Simut, pe care nu-l cunosc personal. Am citit candva un articol in care era prezentat ca si Dr. Dr. Corneliu Simut si multa vreme nu am putut sa mai citesc ceva scris de el. L-am suspectat de o vanitate intelectuala descalificanta dar acum inclin sa cred ca a fost vorba despre un simplu exces de zel din partea vreunui sicofant. Incepand sa citesc tot ceea este scris de el, si imi cade in mana, am ajuns sa imi doresc ca lucrarile lui Simut sa fie ceva mai vizibile in librariile crestine din Romania pentru ca este, in umila mea opinie, unul dintre cei mai profunzi cunoscatori ai problematicii Reformei. In ce priveste extrasul din interviu publicat pe acest site as avea o singura observatie, vis-a-vis de conceptul de “nuda Scriptura”. Cred ca este esential sa fie subliniate riscurile majore presupuse de hermeneutica subiectiva proprie acestei abordari. Imi amintesc de acel celebru dicton, adevarat semnal de alarma lansat de Aquinas (“timeo hominem unius libri”) ce vizeaza “sola Scriptura” insa riscurile presupuse de “nuda Scriptura” mi se par incomparabil mai mari. Nu mai exista standardul obiectiv si absolut al unei Scripturi inspirate divin, lasand, deci, fiecarui individ responsabilitatea finala in materie de adevar. Consecintele unei astfel de pozitii, si orice contra-argument este inutil, sunt pur si simplu dezastruoase.

    Like

  6. Nu sunt chiar atat de sigur ca anabaptistii – cel putin fondatorii lor – au avut drept principiu hermeneutic ‘nuda scriptura’. Asta pentru ca, in ciuda a ceea ce unii evanghelici cred – primii lideri anabaptisti au avut, multi dintre ei – o inalta pregatire teologica. Liderii anabaptisti din Zurich (primii intemeietori ai miscarii), de exemplu, erau in marea lor majoritate teologi seriosi, si participasera candva la grupul de studiu biblic al lui Zwingli. Perspectiva diferita asupra botezului (si probabil pacifismul – asupra caruia alti lideri de inceput au avut perspective diferite), i-a despartit de acesta din urma;in rest,dupa cum bine se stie, teologia lor avea multe in comun cu cea zwingliana. Baltazar Hubmaier, prieten cu grupul din Zurich, avea si el o inalta pregatire teologica (fusese rector al Universitatii din Ingolstadt). Iar unul dintre spiritualistii proeminenti cu idei anabaptiste, Andreas Karlstadt, fusese un tovaras important al lui Luther in perioada de inceput a Reformei, fiind cancelarul universitatii din Wittenberg si conducatorul tezei de doctorat a lui Luther. Se pot spune multe despre miscarea anabaptista, dar nu si faptul ca liderii ei nu erau informati teologic. Nu cred ca pe acesti lideri nu ii interesa traditia; mult mai probabil acceptau,ca si Luther si Zwingli, primatul scripturii asupra traditiei (insa probabil accentuand mai mult pe cea dintai in relatie cu a doua). E adevarat, urmasii acestor lideri anabaptisti nu au mai avut pregatire teologica; dar nici nu aveau cum sa aiba asa o pregatire, de vreme ce oriunde in Europa au fost haituiti, prigoniti si martirizati…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s