14 noiembrie 1974 – transcriere convorbire telefonica

Serviciul „T” Iaşi
Redat din limba română
d.u.i. „Chitaristul”

Data: 14.11.1974

STRICT SECRET
S. I/113/N.I.
AST.37

[…]

La ora 16,30 obiectivul este sunat de o femeie. [1] Discută cu mama obiectivului. Discută mai întâi despre nişte bani pe care femeia XXXX i-a împrumutat de la mama obiectivului şi pe care i-a restituit prin obiectiv. Vrea să ştie dacă i-a dat acasă.

Apoi mama obiectivului întreabă pe Mihaela dacă şi-a găsit, la care aceasta spune că nu şi nici nu mai caută. A primit ea una de la cineva dar nu-i veritabilă. (Se referă probabil la verighete).

Mama obiectivului îi spune că totul este să fie din aur că în asta nu-i nimic (în verighetă). O întreabă ce mai face.

Face rău.

Şi fiu-său tot aşa afirmă că se simte rău (e vorba de obiectiv). E înţepenit, aiurit. Tot aşa duhovniceşte.

„E un curent care nu-i bun. Şi el are nevoie de înviorare”.

O întreabă de ce se simte aşa. Da ştie.

Să-i spună şi lui XXXX de ce e aşa. Nu poate pentru că nu-i acelaşi motiv. Pe el îl păzeşte încă Domnul de aşa ceva.

Mama obiectivului o invită pe XXXX şi pe soţul acesteia pe la ei, să se mai roage că i-ar prinde bine şi obiectivului.

O să se mai ducă DĂNUŢ.

Da dar e ocupat şi stă foarte puţin. Era vorba să treacă în seara asta pe la 6.

XXXX o roagă să-i spună lui DĂNUŢ să-i dea şi ei un telefon. Mama ei e la spital. Îşi face analize. Trebuie să stea în fiecare an o perioadă pentru control internată.

Mama obiectivului o întreabă dacă poate să se mai ducă pe la XXXX.

A fost aseară. Ce să facă?

Să se mai roage şi vrea să-i spună că sâmbătă seara o să invite tinerii. Credea că n-o să-i poată primi de data asta că soţului nu-i era aşa bine, acum s-au mai aranjat lucrurile şi o să-i invite. Nu chiar aşa mulţi, mai restrâns dar au nevoie de rugăciuni pentru treaba asta. Ar fi vrut să-i spună şi ei.

O să-i spună. Probabil va trece pe la ea.

Îi urează multă fericire de la domnul că de la ei ştie ea că-s vorbe goale. Să se roage reciproc una pentru alta tot aşa mai departe până o ajunge domnul să le ia că altfel vede că nu se poate.

Îi pare bine că au vorbit.

Şi XXXX voia să vorbească cu ea dar mai în patru ochi. O să mai discute ele.

Mama obiectivului îi spune că era bine dacă mergea ieri „la ora surorilor” deşi ea a mai întârziat.

XXXX nu era bună ieri să vină acolo.

Chiar s-au înviorat că au fost puţine. Până sâmbătă are treabă.

XXXX întreabă dacă au fost mulţi tineri aseară.

Viorel [Macoveschi] zice că n-a fost decât el, DĂNUŢ şi încă doi prieteni dar totuşi s-au rugat şi a fost o atmosferă bună. Ştii că atunci când suntem puţini d-l nu lipseşte şi-i tare bine.

Vrea să pregătească nişte torturi şi tartine.

Dacă să vină şi ea.

Da, sigur. Dacă poate veni mâine seară şi sâmbătă mai devreme e bine că are nevoie de ea.

XXXX se va duce mâine după biserică.

O întreabă dacă vrea să vorbească cu XXXX. Da. Să-l aştepte puţin că s-a dus sus cu coşul cu lemne.

Discută apoi banalităţi despre cafea.

Îi spune apoi lui XXXX că aseară la „ora surorilor” le-a căzut un psalm şi le-a vorbit d-zeu aşa de puternic şi le-a arătat ce vrea d-zeu de la ele. Vrea mulţumiri, vrea laudă şi a zis „D-ne din toată lumea dacă nu mai suntem noi cei care să-ţi aducem mulţumiri apoi ce să mai zic de ceilalţi care nici n-au auzit de cuvintele lui d-zeu”. S-a simţit tare umilită şi păcătoasă că a zis: „D-ne tu aştepţi laude din gura noastră? Că din care gură să aştepţi? De la cei care nici n-au auzit de GOLGOTA?”. Şi-a zis „D-ne tu ceri ceva de la noi dar noi suntem ca o iască”. Apoi conchide că nemulţumiri curg din gura lor cu nemiluita.

XXXX afirmă că ea e tare departe de treburile astea.

Mama obiectivului afirmă că d-zeu ştie bine ce le trebuie dar vrea oleacă să mulţumească pentru ce le-a dat.

XXXX îi spune că a discutat ieri cu sora XXXX şi aceasta spunea de o găleată închisă cu capac la „izvorul harului lui d-zeu. Curge pe lături. Sau dacă cu mare greu dai capacul la o parte, înăuntru sunt […]”.

Vorbeşte prea încet şi XXXX îi reproşează acest lucru.

Mama obiectivului motivează că e pe jumătate adormită şi vrea să-şi facă cafeaua.

Se duce din nou să-l strige pe XXXX. Îl găseşte, i-l dă, nu înainte de a-i aminti că o aşteaptă.

XXXX îl face pe obiectiv „motan”.

Obiectivul se ocupa de focuri că e lipsit de calorifer. XXXX a scăpat de astfel de îndeletniciri pentru că are calorifer.

XXXX afirmă că şi ea trebuie să aprindă nişte focuri dar (nu mai termină ideea). Obiectivul e de aceiaşi părere că şi el trebuie să le aprindă.

Întrebată ce face, XXXX îi spune că nu-i prea bine pentru ea şi DĂNUŢ.

Obiectivul îi sugerează „să se scuture împreună”. Nu se poate altfel.

O întreabă de unde dă telefon. De acasă.

Îl întreabă dacă a fost DĂNUŢ pe la el. Nu, vine pe la 6 (18,00).

Îi reproşează că n-a fost ieri la ora tineretului.

Discută apoi banalităţi.

XXXX îi cere să-i spună ceva frumos.

Obiectivul îi citeşte din „1 GALATENI (?) versetul 10 ultima parte”: Pavel spune aşa: Dacă aş mai căuta să plac oamenilor n-aş fi (neinteligibil) … lui Hristos. Apoi discută de la el: Asta nu înseamnă că neapărat să te faci urât oamenilor. Dar să nu cauţi să placi. Asta e o ideie pe care eu mi-am însemnat-o pe azi. Şi, şi eu m-am rugat ca nu cumva să caut să plac oamenilor, ştii. E clară condiţia. Noi de multe ori vrem să facem voia lui d-zeu, vrem să fim nişte robi. XXXX are o cântare cu un (ciob)?. Ştii cântarea.

Îi citeşte apoi ultimul verset din capitolul I: „Şi slăveau pe d-zeu din pricina mea”. Apoi comentează: „Vezi, uite. E cam aşa cu lumea. Atuncea când nu caut să plac oamenilor, oamenii slăvesc pe d-zeu din pricina mea” – apoi: „Cam aşa, eu cel puţin am văzut că parcă am fost pricină de poticnire pentru tine, poate pentru fraţii mai bătrâni şi ce să fac, uite epistola asta către Galateni numai primul capitol am putut să citesc, aşa am avut multe lucruri care mi-au plăcut. Un alt verset: „Mă mir că treceţi aşa de repede de la ceia ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie”. Apoi comentează: Aşa că nu trece nici tu aşa de repede.

XXXX nu spune decât „da” şi oftează tot timpul.

Îi mai spune să nu cadă cu uşurinţă în prilejurile de păcătuire şi-i dă un alt verset din cap. XVII unde Hristos zice: „că-ţi este cu neputinţă ca să nu vină prilejul de păcătuire”. Apoi comentează acest verset.

XXXX afirmă că „teoretic, da, merge”.

E adevărat ce spune ea dar, vrea să caute un alt verset şi nu-l găseşte dar îşi aminteşte că acesta spune: „D-zeu trebuie să ne păzească de ziua cea rea”. Sunt mai multe zile în care sunt atacaţi, zile rele. Şi el a avut nişte zile, săptămâna asta în care scotea oftaturi aşa cum o aude pe ea.

XXXX: Măi XXXX, zile e puţin zis. ??? m-ar bucura şi pe mine. Dar acuma crede-mă că s-au făcut vreo trei luni. Şi aia-i mai tragic, mai greu şi mai dureros. Înţelegi.

Obiectivul spune că da dar pentru moment nu prea ştie ce să-i răspundă. Îi spune că „asta este. Trebuieşte ca să căutăm să nu plăcem oamenilor. Nu ştiu în ce măsură înţelegi tu lucrul ăsta însă d-zeu aşa vrea să ne lucreze. Să fim robi lui”.

XXXX îi spune că a fost la maică-sa la spital şi a văzut o fată de vreo 17 ani care acum plângea, acum cânta. La un moment dat a auzit-o cântând „Mi-e dor să vii Isuse” şi a ascultat-o. I-a spus lui maică-sa că asta-i o cântare de la ei, şi-a dat şi maică-sa seama şi la urmă când a plecat a mers şi a dat mâna cu ea. Avea ochi căprui, umezi, catifelaţi, de căprioară speriată şi totuşi are clipe de bucurie momentană, independent de ea şi pe urmă iarăşi tristeţe. Era fericită că a dat mâna cu ea, că a ascultat cântarea şi că i-a spus că o ştie şi ea. Când a văzut-o pe ea şi-a dat seama că ei fac umbră pământului degeaba.

Obiectivul îi spune că el s-a gândit la faptul că ei au o viaţă aşa de inconstantă. I s-a părut la începutul vieţii de credinţă că „d-l Isus a avut o viaţă foarte constantă cât a fost pe pământ, a respectat întru totul planul lui d-zeu? Nu spune că n-a respectat întru totul dar totuşi se văd anumite zig-zag-uri în viaţa de pe pământ a d-lui Isus”. Adu-ţi aminte de XXXX de exemplu când se ruga: „d-ne dacă este cu putinţă depărtează de la mine paharul”. „I-a fost greu şi lui dar până la urmă a reuşit. De aici am tras concluzia că echilibrul mi-l pot căuta atuncea când mă rog”.

Apoi: „Dacă văd că singura mea valoare este Isus din mine şi nimic altceva atuncea voi avea un echilibru mai stabil. Altfel de multe ori o să fiu dezamăgit de celelalte valori din mine, între ghilimele celelalte valori. Sunt două categorii de oameni. Unii care făcând cunoştinţă cu cineva acordă un credit absolut persoanei celeilalte şi pe urmă pe măsură ce-o cunosc încep să scadă din creditul ăsta. Nu ştiu dacă până la urmă mai rămâne ceva din el dar, în fine. Altă lume e ceva mai retrasă, mai ursuză, nu acordă nimic de la început şi pe urmă încep să acorde încredere celorlalte persoane şi asta-i mai bine. Cred totuşi că linia de mijloc e cea mai bună. Să nu fii dezamăgit de incapacităţile celor din jur, sunt oameni şi ei şi mereu să te uiţi la dl. Isus, nu la altcineva. De asta mi-e frică parcă să mă uit în jur c-am să văd neajunsurile, incapacităţile celor din jur, o să mă întristeze şi nu are rost. Pentru ce să nu fiu vesel dacă dl. Isus îmi oferă posibilitatea aceasta”.

XXXX Iaca mie nu mi-o oferă.

Obiectivul: Ei nu ţi-o oferă. Uite fratele XXXX (XXXX) a predicat vineri seara din ????. Zice: „Cine te face deosebit”. Totuşi sunt gânduri pe undeva bune. Asta-i smerenia lui d-zeu dar asta nu înseamnă că (îl întrerupe).

M.: Măi Viorel lasă-mă că eu îs departe de aia (râde).

Obiectivul: Tocmai atuncea când consideri că eşti departe tocmai atuncea eşti pe drumul cel bun, ştii.

M.: Nu mă amăgesc nici un pic. Ştiu bine că nu sunt.

Ea e dispusă să închidă, obiectivul afirmă că îi pare rău că-l ştie aşa.

XXXX îi spune că ieri a primit un verset care îi spune aşa: „Eu însumi îmi voi pune nădejdea în d-zeul mântuirii mele, voi privi spre el şi d-l meu mă va asculta”.

Obiectivul întreabă unde spune.

XXXX nu e precisă în Isaia sau Ieremia dar mai departe spune: „Nu te bucura de mine vrăjmaşule căci chiar (dar obiectivul o întrerupe spunându-i că-i din XXXX”. Îi reproşează că ea îi dă posibilitatea lui Satana să se bucure de tristeţea ei.

Ea afirmă că nu-l lasă, că s-a rugat lui d-l dar nu găseşte nici o rezolvare, nici o izbăvire şi nu pot să fiu aşa. Nu pot să mulţumesc chiar practic când sunt la pământ sau chiar uite de exemplu  XXXX. Cum să-i spun lui că „D-zeu te izbăveşte, că d-zeu este rezolvarea pentru probleme ???”, când eu de trei luni, tot mereu în acelaşi punct am rămas, ştii. Sunt aşa de parcă în fiecare zi taie din mine câte o bucată.

Obiectivul o întreabă cum stă cu viaţa de rugăciune. (Nu mai ştiu răspunsul pentru că se termină banda).

Apoi: Obiectivul îi spune că din toată inima îi doreşte o rezolvare şi trebuie s-o găsească.

XXXX îl întreabă că unde-i pentru că ea o vrea.

Nu poate să-i spună pentru că şi ea i-a spus că nu poate să-i destăinuiască totul.

XXXX afirmă că nu-i poate spune acuma, aici dar tot i-ar spune dacă ar fi în altă parte.

Obiectivul îi sugerează să-şi deschidă toată inima în faţa lui d-zeu la care XXXX îi răspunde: „Crede-mă XXXX că am făcut-o. În viaţa mea n-am făcut, nu i-am spus un lucru mai clar şi mai sincer şi cu mai multă dorinţă ca acuma dar”.

Obiectivul afirmă că el are credinţa că d-zeu o consideră un copil al lui şi n-o va lăsa chiar aşa deznădăjduită de 3 luni de zile.

XXXX afirmă că s-a săturat, s-a plictisit.

Şi el e la fel, dar parcă simte duhul lui d-zeu.

A încercat şi ea dar parcă sforţările ei nu ajută ba parcă a căzut şi mai mult. Facă cu ea ce-o vrea dar s-a săturat.

Obiectivul îi spune că poate asta-i lucrul cel mai bun să stea să aştepte.

XXXX afirmă că nu ştie dacă ăsta-i lucrul cel mai bun, de a sta să aştepte pentru că în felul ăsta simte că se topeşte.

Obiectivul îi spune să se roage lui d-zeu să-i dea putere să aştepte. Nu-s vorbe în vânt pentru că nu cred într-un d-zeu de hârtie, sau într-o carte. Crede că d-zeu va lucra aşa cum ştie el. Îşi dă seama că voia lui este răstignirea firii lor pământeşti.

Ea nu poate să facă altceva, nu poate înţelege el, şi e greu să stai să aştepţi în cădere şi într-o astfel de situaţie. Ea ştie aşa că d-l e bogat şi poate să-i dea pe moment ceia ce-i cere, că-i cere izbăvire, nu altceva şi asta i-o dă prin credinţă, nu să se stingă cu totul. Mai ales că în perioada asta a logodnei ei ar trebui să aibă mulţumire, ori pentru ea nu este.

Obiectivul îi spune că parcă şi telefonul le joacă o festă că nu prea înţelege ce spune ea şi-i este aşa de greu să şi priceapă ca să-i spună ceva aşa ca lumea. Îi promite că se va ruga în mod deosebit pentru lucrul ăsta şi să facă d-l cum o şti. Vede el, din ceia ce discută cu ceilalţi tineri, că d-zeu vrea să le demonstreze că tinerii ăştia nu sunt buni de absolut nimic. (Asta-i drept – spune XXXX).

Simte că a decăzut spiritual şi el şi DĂNUŢ şi nu ştie ce se întâmplă. Se vor ruga, el şi DĂNUŢ când vine la 6 (18).

S-a săturat de atâtea insuccese.

Îi pare rău că trebuie s-o lase aşa, dar n-are ce-i face.

XXXX îl roagă şi pe el să-i spună lui DĂNUŢ să-i dea un telefon. Îi va spune. Închid.

15.11.1974

Redat
[…]
Convorbirea a durat de la ora 16,30 la 17,40.

Comentarii

1. Nu reuşesc să identific toţi interlocutorii şi cei despre care se discută în această lungă şi confuză convorbire telefonică. Între aceştia sunt însă sunt, cu siguranţă, mama mea, Mihaela, viitoarea mea soţie în acel moment, doamna Macoveschi, Viorel Macoveschi. Este vorba de o convorbire neobişnuit de lungă (mai mult de o oră) şi de aceea ofiţerul face uneori rezumate ale discuţiilor. Am impresia că sunt redate, laolaltă şi amestecat, două convorbiri diferite. S-o fi terminat la un moment dat banda, fără ca securistul să observe şi a transcris ca şi când ar fi fost vorba de aceeaşi convorbire. Ea oferă însă o perspectivă interesantă asupra patologiilor pietismului care domina mediul evanghelic românesc în vremea aceea, dacă nu cumva încă şi astăzi.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

3 thoughts on “14 noiembrie 1974 – transcriere convorbire telefonica”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s