13 noiembrie 1974 – transcriere interceptare telefonica

Serviciul „T” Iaşi
Redat din limba română
d.u.i. „Chitaristul”

Data: 13.11.1974

STRICT SECRET
S I /113/N.I.
AST.37

[…]

La ora 19,30 obiectivul este sunat de o femeie, XXXX.

După ce îl roagă să-i dea şi ei vreo 5 kg. miere de albine [1] întreabă pe rând de soţia obiectivului, de obiectiv ce fac. Obiectivul îi spune că acum au venit de la serviciu.

Întrebat fiind ce face XXXX obiectivul îi răspunde cu nesiguranţă că probabil s-a dus puţin pe la biserică.

La rândul său obiectivul întreabă ce face mama. I se răspunde că mai bine. Stabilesc ca XXXX să aducă un borcan.

Închid.

15.11.1974

Redat
[…]

Comentarii

1. Obervati banalitatea convorbirii. Probabil securistul a gindit ca este vorba de o convorbire codificata.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

5 thoughts on “13 noiembrie 1974 – transcriere interceptare telefonica”

    1. Habar n-am, ca eu nu ma ocupam de miere. Mincam orice miere imi iesea in cale. De aceea am ficatul tare, desi am facut hepatita cind eram mic. 🙂

      Like

  1. Sigur era codificată: mierea era carne de contrabandă (din provincie!), serviciul era slujba religioasă, iar mama era Regina Angliei, căreia intenționau să-i ceară azil politic! ‘Las că știm noi!’ și-or fi zis ei satisfăcuți că nu interceptau degeaba!! 🙂

    Like

  2. Tocmai am pus pe blogul lui Marius Cruceru un comentariu, pe care il pun si aici, spre folosul celor care citesc si in anticiparea unor documente vare vor aparea pe blog in citeva zile.
    _____

    Draga Marius,
    Mai intii, asa cum poti vedea pe blog, am reinceput acum citeva zile publicarea unui nou grup de documente din primul meu dosar de urmarire de la Securitate. Pe 10 iunie va aparea primul dintr-o serie de trei care poarta semnatura tatalui tau. Din pacate nu stiu daca mai sunt, pentruca transcrierea merge greu. Depind de cineva care este foarte ocupat, dar face o treaba foarte buna in descifrarea, uneori dificila, a scrisului de mina pe documente xerografiate destul de prost la CNSAS.
    Apoi, cred ca putini din cei care citesc curent pe blogul tau, sau pe al meu, il stiu mai bine ca mine pe tatal tau. Cred ca nici tu nu-l stii mai bine, chiar daca esti ‘carne din carnea lui’, caci nu aveai nici 5 ani atunci cind cursul vietii i-a fost curmat brusc de un ucigas naimit de Securitate.
    Destinul lui este neobisnuit si ar putea fi subiectul unui roman ori a unui film de succes. Inca sper ca cineva va avea cindva curajul si talentul de a pune in forma literara aceasta istorie exemplara. Ea ar putea fi mult mai folositoare in cunoasterea trecutului si in evitarea repetarii greselilor lui, decit orice deconspirare schioapa, din cele care se practica pe la noi. Desi in curind vom descoperi ca sunt posibile in acest sens si modele mai decente, mai obiective si mai putin patimase (revin curind cu detalii).
    Desi stiam de la inceput, sau mai bine zis intuiam ceva despre colaborarea pastorului meu cu Securitatea, relatia dintre noi a fost de cele mai multe ori dintre cele mai cordiale. Desi, din pricina mentionata mai sus, nu aveam incredere sa-i spun chiar totul, ca lider al tinerilor in biserica pe care o pastorea, ne intilneam saptaminal si aveam adesea discutii dintre cele mai serioase si mai profunde. Tocmai pe asta se baza Securitatea atunci cind il chestiona cu privire la mine, cac, sunt aproape sigur, initiativa in aceasta privinta nu a fost a tatalui tau.
    Intr-adevar, cea mai mare surpriza (neplacuta) din dosarul meu se afla intr-o nota a lui, care, daca era luata in seama (nici acum nu stiu cum de s-a intimplat asta si ii multumesc Domnului ori de cite ori imi aduc aminte), as fi sfirsit probabil, ca si matusa mea, Lidia Ababei, intr-o puscarie psihiatrica si nu as mai scrie acum pe blog, ci as hrani probabil porumbeii de-a proasta si in nestire in vreo piata publica. Cu toate acestea, nici atunci, nici dupa ce a murit si nici macar dupa ce am citit nota aceea n-am avut in inima mea nici un fel de resentiment fata de tatal tau, ci mai degraba simpatie.
    M-a impresionat intotdeauna la el dorinta de cunoastere (insotita, e drept, de dorinta de epatare, asa cum bine zici – snobismul este pacatul minor al tuturor celor din clasele de jos care acced subit la cultura – crede-ma, sunt specialist in asta). Am fost de-a dreptul fascinat de acel simt al spectacolului, care il caracteriza si pe care tu l-ai mostenit din plin si l-ai dus mai departe. Am admirat insa mai ales dedicarea lui fata de oameni, cu alte cuvinte inima lui de pastor. Pe tine nu te stiu prea bine in aceasta postura, dar imi vine greu ca cred ca il intreci la acest capitol. Asa fiind, n-am fost deloc surprins atunci cind, dupa moartea lui, un numar semnificativ de oameni care se aflau pina atunci oarecum la periferia comunitatii baptiste au decis sa-l urmeze pe Cristos.
    Asa fiind, daca as fi in locul tau (dar nu sunt) nu mi-ar fi rusine ca Radu Cruceru este tatal meu. Colaborationismul lui (ca si al tuturor celor ca el) este condamnabil, la fiecare dupa gradul sau de vinovatie, cu toate explicatiile circumstantiale care ni se pot oferi (si merita, cred eu, sa fie luate in seama). El insa a luat decizia riscanta, si rarisima, de a incerca desprinderea din lanturile tradarii si a platit cu viata pentru asta.
    Istoria fiecaruia dintre noi are luminile si umbrele ei. Unii dintre noi sunt mai abili ca altii in a si le ascunde (ma refer la umbre) ori a pretinde ceea ce nu este (ma refer la lumini). Dumnezeu insa le vede si le cintareste pe toate. Unii dintre noi (si tu in special, ca om de ‘scena’) care suntem mereu, intr-un fel sau altul, sub lumina reflectoarelor, avem nevoie de un ‘tepus in carne’, ca sa nu ne luam prea in serios. Slavit sa fie Dumnezeu pentru ‘tepusele’ noastre. Uneori insa, in ciuda acestora, totusi ne-o ‘luam in cap’ sau facem lucrurile ‘dupa capul nostru’ si pe aceasta n-o putem reprosa nicicum tatilor nostri, caci este, vorba ceia, ‘lucru manual’. Abia atunci avem motiv sa ne fie rusine. Si fie ca rusinea aceasta inspirata de Duhul, si restaurarea pe care el o aduce dupa aceea, sa na tina linga inima lui Cristos.
    Cu sincera si dureroasa prietenie,
    Danut

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s