20 iulie 1973 – Citat din scrisoare interceptata – catre Mihaela

Draga mea,

Sunt eu de data aceasta cel ce întârzie şi îmi cer scuzele de rigoare. Cred însă că a fost mai bine aşa. Acum pot să-ţi scriu mai multe.

În primul rând află că sunt sănătos, slavă lui D-zeu şi încolo, cu El înainte.

Mă bucur şi de încercările tale, pentru care trebuie să mulţumim D-lui. Da, ne zicea un frate acum câteva zile că la începutul vieţii sale de credinţă a găsit versetul care zicea căci copiii D-lui vor fi daţi afară din sinagogi, vor fi alungaţi şi prigoniţi dar el nu trecuse încă prin asta. El făcuse seminar teologic ortodox şi acum era student la Teologia Ortodoxă. După ce s-a pocăit (pe vremea marii treziri făcută prin XXXX [Tudor Popescu] şi XXXX [Dumitru Cornilescu], poate ai auzit despre asta, dacă nu spune-mi şi am să-ţi dau alte detalii), acest frate cu numele de XXXX [Vasile Tonoiu] mergea şi discuta la seminar cu foşti colegi despre pocăinţă şi despre Calea vestită la „cuibul de barză” (locul în care predica XXXX [Tudor Popescu]). După câtva timp, a venit secretarul seminarului şi l-a dat afară spunându-i „pe aici nu mai calci”. Atunci fratele nostru plecă slăvind pe D-zeu fiindcă versetul a început să se împlinească.

Oamenii care se consideră atei caută dovezi ştiinţifice prin care să nege pe D-zeu. Astfel s-a născut pseudoştiinţa. Căci „niciuna din teoriile existente despre facerea lumii nu merge fără presupunerea unei minuni” (Urrey – descoperitorul apei grele). Aşa sunt teoriile cosmologice, teoria naşterii vieţii a lui Oparin, teoria evoluţiei a lui Darwin, etc.

Singurele lucruri care pot împiedica pe oameni să creadă în D-zeu sunt concepţiile preconcepute şi necredinţa. Dacă oamenii ar fi liberi în conştiinţa lor ei n-ar putea să nu recunoască existenţa lui D-zeu.

Astăzi Satana foloseşte o metodă mârşavă. El se foloseşte de cultură pentru a îndepărta pe oameni de D-zeu. Asta este situaţia la noi în ţară. Şcoala românească nu este capabilă să dea oamenilor o cultură profundă ci doar o spoială care îi face mai dezorientaţi decât înainte şi mai uşor de îndoctrinat cu orice idei.

Naturalistul Baco de Varnlam a rostit un mare adevăr spunând că „numai o cunoaştere superficială a naturii ne poate abate de la D-zeu. Cunoaşterea mai adâncă şi mai serioasă, dimpotrivă, ne readuce la El”. Lucrul acesta este confirmat de către doi din cei mai mari savanţi creştini, Pasteur şi Pascal. Primul, întrebat odată cum poate el ca om al ştiinţei să creadă în D-zeu, a răspuns: „Tocmai pentru că am studiat în toată profunzimea ştiinţa mea sunt stăpânit de credinţa ţăranului breton. Iar dacă aş fi putut pătrunde şi mai adânc aş fi ajuns stăpânit de credinţă ca o ţărancă din Bretagne”. Cuvinte într-adevăr minunate care pentru noi nu pot fi decât un îndemn spre studiu profund al ştiinţei şi al Bibliei. O soră de-a noastră spunea tinerilor că în timpul tinereţii ei se ruga cu alţii ca D-zeu să aducă Biblii. Acum iată că sunt în fiecare casă, dar cine le citeşte? Fără îndoială că dacă nu sunt folosite, D-zeu ni le va lua. De aceea să împlinim versetul care zice: „răscumpăraţi vremea”, adică să citim Biblia pe nerăsuflate atât timp cât o mai avem, să învăţăm cât mai multe versete pe de rost căci numai aşa vom putea cugeta zi şi noapte la Legea D-lui.

În privinţa luptei cu firea am auzit pe un frate care zicea foarte adevărat că acest război trebuie să dureze toată viaţa, căci atunci când am încheiat pace, suntem învinşi. Este adevărat că şi în mine se luptă Hristos cu multe lucruri: cu mândria, cu nerăbdarea, cu nemulţumirea, cu lenea şi lista poate continua la nesfârşit. Atunci când sunt învins undeva înseamnă că am încercat să lupt eu, ori că n-am vegheat destul în citire şi rugăciune.

În ultimele două duminici am fost vizitaţi de doi fraţi predicatori: XXXX de la Biserica nr.1 Arad şi XXXX de la Braşov. Ne-am bucurat cu ei în Dl. şi am fost zidiţi sufleteşte prin predici pline de  putere. D-zeu ne cercetează şi răspunde rugăciunilor noastre dorind să fim cu toţii gata la venirea Sa. Aşa e la Iaşi, la Tulcea şi doresc să fie în întreaga ţară, în toate bisericile D-lui, baptiste, evangheliste, apostolice, adventiste, protestante sau de orice nume ar fi. Mă întristez când văd şi la noi cât sectarism. Acesta este păcat de moarte şi Dl. să ne ferească de el. În cer nu vor fi decât copii ai D-lui. De aceea trebuie ca şi aici să ne unim în rugăciune pentru trezirea oamenilor, iar nu în discuţii sterile pentru probleme doctrinare.

Oamenii astăzi s-au săturat de atâta vorbărie, de doctrine, de forme fără putere. Lumea are nevoie de Hristos şi vrea să-L vadă în viaţa noastră. De aceea să facem aşa cum zice apostolul Pavel în 2 Petru 1:5-7. În acest text „daţi-vă şi voi toate silinţele” înseamnă să dorim din toată inima a-L lăsa pe Hristos să unească toate aceste virtuţi în viaţa noastră. Aceasta este condiţia esenţială a biruinţei. Citeşte Gal. 2:20. Vei vedea căci cuvintele „nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine” sunt o urmare a învierii lui Hristos. Nu??? avem nimic de făcut. El trăieşte în noi. De ce atunci mai cădem, ai putea să întrebi. Ei bine aici e problema. Cuvântul D-lui zice că „noi umblăm prin credinţă iar nu prin vedere”. Deci ce voi crede eu? Ceea ce văd rău în mine, sau ceea ce zice D-zeu prin Duhul Sfânt că sunt? Iată ce ne mai zice Cuvântul în 1 Cor. 6:11 „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele D-lui Isus Hristos şi prin Duhul D-zeului nostru”. Observă timpul acestor verbe. Ele mărturisesc faptul că totul a fost făcut. Apoi să ne gândim cui adresează Pavel epistola. Tocmai corintenilor în mijlocul cărora erau atâtea probleme. Şi totuşi el zice prin Duhul „aţi fost socotiţi neprihăniţi”. Oare nu suntem noi acei corinteni îndărătnici? Şi dacă D-zeu prin har ne socoteşte sfinţi, de ce să-l facem noi mincinos? Oare nu-i aducem astfel o ocară mai mare decât aceea de pe cruce?

Slăvit să fie D-zeu căci „în El avem mişcarea şi fiinţa” (F.A. 17:28). De aceea mă bucur nespus în Dl. că ne-a unit în dragoste şi doresc şi eu din toată inima să ne întâlnim fie aici pe pământ fie cât mai curând cu Dl. în ceruri (2 Tim. 1:3,4).

Aici în Iaşi am deschis din nou cabana şi ne bucurăm cu D-zeu. Acum petrecem timpul mai mult în rugăciune şi dorim ca Dl. să ne unească în duh cu toţi tinerii din ţară care au pe inimă lucrarea D-lui.

Despre XXXX lucrurile pe care ţi le pot spune nu sunt deloc îmbucurătoare. Este într-o stare sufletească de dezastru. Nu ştim nici noi ce se petrece cu ea şi nu putem face nimic decât să ne rugăm D-lui. Coca aşteaptă de mult scrisoarea ta şi e cam supărată că nu a primit-o. Te rog să-i scrii că are mare nevoie. Şi roagă-te D-lui pentru ea în mod special ca El să o păzească şi să o ajute în starea ei grea.

Închei aceste rânduri şi îţi doresc numai bucurie şi putere, har şi pace de la Dl. Isus. Salutări lui XXXX. Te salut cu 1 Pt. 5:10. MARANATA.

Cu dragoste

Dănuţ

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s