Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 3

Stagiul militar şi studiile universitare

Începea facultatea în 1973, anul în care se impusese o altă hotărâre, ca studenţii să facă armata în primul an. Aşa că a ajuns pentru opt luni la Vânju Mare, „o unitate disciplinară pentru cadre, în care toată prostia cea vestită a armatei române s-a adunat. Cei mai mari derbedei dintre ofiţeri erau acolo. A fost probabil cel mai greu an al vieţii mele. Îngrozitor! Niciodată în viaţa mea nu am întâlnit atâta prostie instituţionalizată ca în acea unitate.”

Modul în care a supravieţuit armatei a fost să scrie trei-cinci scrisori pe zi, viitoarei sale soţii (şi-au scris zilnic) şi câtorva prieteni. Primea, la rândul său, două-trei scrisori zilnic, spre „invidia tuturor colegilor” dar şi „spre groaza ofiţerului de la CI (contrainformaţii) care se ocupa de cenzură şi avea de citit de-i ieşeau ochii”.

Situaţia lui DM a fost una foarte dificilă în acest interval de timp din pricina apartenenţei sale la un cult neoprotestant. A ales să rămână, după convertire, într-o biserică baptistă, cea mai veche biserică baptistă din Iaşi, de pe strada Sărărie deşi părinţii săi frecventaseră câţiva ani o biserică a Cultului Creştin după Evanghelie.

„De la început, problema cea mare a fost apartenenţa mea la o «sectă»”. De fapt, aparţinea unui cult neoprotestant recunoscut legal. „Eram suspect, obiect de batjocură şi obiect de atenţie foarte specială”. „Nu mi se dădeau permisii să merg în oraş decât foarte, foarte greu. Am avut două în toate cele opt luni.” Îşi aminteşte că a ieşit o dată din unitate pentru că a venit un unchi de-al său şi după plecarea acestuia a intrat intr-o biserică ortodoxă, negăsind alta pe-aproape, din nevoia de a se ruga. Biserica era goală, doar preotul era înăuntru, în timp ce colegii săi erau „în cealaltă biserică, peste drum, la una mică”. La întoarcere în unitate, toată lumea era în fierbere. I s-a reproşat că „a dezonorat armata fiindcă a intrat într-o biserică în uniformă”. Câţiva dintre colegii săi, trei sau patru au fost recrutaţi ca informatori şi au dat note informative pe care le-a citit ulterior în dosarul său de securitate. I s-a reproşat permanent că e „sectant” şi că „face prozelitism”. Erau acuzaţiile, devenite „clasice”, la adresa confesiunilor, altele decât Biserica ortodoxă. Prozelitism însemna că DM le cânta colegilor săi diverse cântece religioase în franceză, engleză, la chitară, rugat de aceştia „pentru că orice îi scotea din rutina zilnică era bine primit”.

Spune ironic că „n-am reuşit să «prozelitesc» pe nimeni. Nici nu pot să spun că neapărat eram împătimit de chestia asta dar sigur vorbeam cu oamenii despre convingerile mele religioase, lucru care era o pricină continuă de iritare a ofiţerului CI şi în general, a superiorilor” Ameninţări ca „o să te dăm afară din facultate, noi n-avem nevoie de savanţi pocăiţi etc” erau frecvente. „Singura figură luminoasă” din acel loc a fost a şefului Statului Major[lt, mj. Marin Ilie]. Era doar locotenent major, un grad mic, de regulă pentru o asemenea funcţie. Fost şef de promoţie al Academiei militare ceruse „după absolvire, în entuziasmul său romantic, să fie trimis într-o unitate foarte grea şi a fost trimis la Vânju Mare. Era hilar să-i vedem pe toţi acei locotenent-colonei bătând pas de defilare de sărea asfaltul în faţa lui care nu era decât locotenent major. Dar în tot circul asta legat de CI-ist şi de… singurul om care a avut o poziţie principială, coerentă, raţională a fost acesta, despre care am scris cu plăcere (pe blogul său, care se numeşte Persona).” Interesant este că toţi cei care au citit acele referinţe au confirmat că e vorba despre „un om adevărat, un om serios”. DM povesteşte că în urmă cu câteva duminici a fost sunat de acesta, o întâmplare aproape incredibilă, pentru a relua legătura: „sunt general de armată Ilie Marin. Era să cad de pe scaun, nu mi-a venit să cred… Acest locotenent major a devenit apoi şeful unităţii militare, apoi şeful Armatei a III-a la Craiova apoi a fost înaintat în grad şi a devenit şeful Academiei Militare. Acum e pensionar… (..) Interesant cum vremurile alea te caută mai târziu….”

(Interviu realizat de Ligia Dobrincu.)

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

4 thoughts on “Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 3”

    1. Le-am eliminat, ca ma enervau 🙂
      Sunt alergic la stelute. Mie nu i-au dat decit o tabla si pina si pe aia voiau sa mi-o ia, dar n-au mai avut vreme.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s