Lariano/Velletri (Italia): 12-16 mai 2006
Eveniment organizat de Consiliul Pontifical pentru Dialogul Inter-religios, Cetatea Vaticanului, şi Oficiul pentru Relaţii şi Dialog Inter-religios al Consiliului Mondial al Bisericilor, Geneva.
Introducere
Noi, participanţii la acest timp de reflecţie inter-religioasă intitulat „Convertirea: Evaluarea realităţii”, ne-am întrunit la Lariano (Italia) la data de 12-16 mai 2006. Noi, cei 27, aparţinem budismului, creştinismului, hinduismului, islamului, iudaismului şi religiei Yoruba. Timp de cinci zile am împărtăşit opiniile şi experienţele noastre asupra acestui important subiect, în împrejurimile liniştite, idilice şi palpitând de spiritualitate de la Villa Mater Dei – am trăit un scurt dar împlinitor pelerinaj inter-religios. Deliberările noastre au fost intense şi au avut loc într-o atmosferă cordială, de respect reciproc şi de angajare reciprocă pentru a învăţa despre moştenirile noastre spirituale, care constituie împreună moştenirea comună a întregii umanităţi.
Noi afirmăm angajamentul nostru cu privire la procesul de dialog inter-religios. Necesitatea şi utilitatea acestuia au crescut exponenţial în vremurile noastre, pentru promovarea păcii şi armoniei, precum şi pentru transformarea conflictelor – în interiorul şi între naţiuni din lumea noastră aflată într-un proces de rapidă globalizare – mai ales că religia a fost adesea folosită, sau mai degrabă utilizată în mod abuziv, pentru a vărsa sânge, pentru a răspândi fanatismul şi a justifica practicile separatiste şi discriminatorii în plan socio-politic.
Noi considerăm că pentru ca dialogul inter-religios să fie semnificativ, nu ar trebui să excludă niciun fel de subiect, oricât ar fi acestea de controversate ori sensibile, atâta vreme cât subiectul este un motiv de îngrijorare pentru omenirea ca un întreg sau pentru vreo parte a acesteia.
Convingerea noastră că dialogul cinstit si sincer poate să lumineze şi să aprofundeze înţelegerea noastră chiar cu privire la cele mai controversate chestiuni. Clarificările şi, eventual, reducerea corespunzătoare a zonelor de dezacord şi de ignoranţă pot ajuta comunităţile să extindă posibilităţile de reconciliere şi de trăire împreună în pace, în dragoste şi prietenie, în conformitate cu respectivele noastre precepte religioase.
De aceea, am acceptat din toată inima iniţiativa luată de Consiliul Pontifical pentru Dialogul Inter-religios, de Cetatea Vaticanului, şi de Oficiul pentru Relaţii şi Dialog Inter-religios al Consiliului Mondial al Bisericilor, din Geneva, pentru organizarea acestei consfătuiri cu privire la o problemă care constituie rareori subiectul dialogului inter-religios. Pentru asta, le transmitem mulţumirile noastre sincere. Deliberările noastre cuprinzătoare, din ultimele cinci zile, pe tema convertirii religioase – în contextele sale teologice, precum şi istorice şi contemporane – au vădit valoarea şi utilitatea împărtăşirii reflecţiilor noastre cu privire la o problemă care este adeseori cauza unor neînţelegeri şi tensiuni între comunităţi, în multe părţi ale lumii.
La sfârşitul consultărilor au rămas încă multe diferenţe şi dezacorduri între participanţi. Într-adevăr, nu a existat unanimitate nici măcar cu privire la sensul cuvântului „convertire”. Cu toate acestea, dorim să consemnăm faptul că deliberările noastre ne-au ajutat să ajungem la o înţelegere convergentă a mai multe aspecte ale problemei convertirii religioase, ceea ce ne-a făcut mai sensibili în mod reciproc cu privire la ceea ce ne nelinişteşte, întărind astfel înţelegerea noastră cu privire la faptul că preocupările de acest tip trebuie să fie abordate prin acţiuni adecvate, la nivel local, naţional şi internaţional.
Rezumatul reflecţiilor şi al recomandărilor
Prezentul document sintetizează principalele puncte de vedere exprimate de către participanţi. Acesta înregistrează, de asemenea, unele recomandări formulate prin consens, pentru a fi luate în considerare în respectivele noastre comunităţi, precum şi în ţările şi organizaţiile din care facem parte.
1. Noi credem cu toţii că religiile trebuie să fie o sursă de unire şi înnobilare a fiinţelor umane. Religia, înţeleasă şi practicată în lumina principiilor de bază şi a idealurilor fiecăreia dintre credinţe noastre, poate fi o călăuză vrednică de încredere pentru îndeplinirea multe provocări aflate în faţa omenirii.
2. Libertatea religioasă este un drept fundamental, inviolabil şi nenegociabil pentru fiecare fiinţă umană, în fiecare ţară din lume. Libertatea religioasă implică libertatea, fără nici un fel de obstrucţie, de a practica credinţa proprie, libertatea de a propaga învăţăturile propriei credinţe oamenilor din credinţa sa şi din altele, şi, de asemenea, libertatea de a îmbrăţişa o altă credinţă, printr-o decizie personală liberă.
3. Noi afirmăm că deşi oricine are dreptul de a-i invita pe alţii la o înţelegere a credinţei lor, acest drept n-ar trebui să fie exercitat prin încălcarea drepturilor şi sensibilităţilor religioase ale altora. În acelaşi timp, toţi ar trebui să ne vindecăm de obsesia de a-i converti pe alţii.
4. Libertatea religioasă impune de asemenea pentru noi toţi responsabilitatea nenegociabilă de a respecta alte credinţe decât a noastră, şi de a nu le denigra, defăima sau reprezenta în mod eronat, cu scopul de a afirma superioritatea propriei noastre credinţe.
5. Noi recunoaştem că adepţii fiecare credinţe au comis greşeli şi nedreptăţi. Prin urmare, este de datoria fiecărei comunităţi de a-şi examina în mod cinstit şi auto-critic comportamentului istoric, precum şi preceptele doctrinare şi teologice. O astfel de auto-critică şi pocăinţă ar trebui să conducă la reformele necesare, inter alia, cu privire la problema convertirii.
6. O reformă specială pe care am recomanda-o practicienilor şi a instituţiilor oricărei credinţe este aceea de a se asigura că de convertirea prin mijloace „neetice” este descurajată şi respinsă definitiv. Ar trebui să existe transparenţă în practica de a-i invita pe alţii la propria credinţă.
7. Deşi apreciem în modul cel mai profund activitatea umanitara a comunităţilor religioase, considerăm că aceasta ar trebui să se desfăşoare fără motivaţii ascunse. În sfera serviciilor umanitare în vremuri de nevoie, ceea ce putem face împreună, nu ar trebui să facem separat.
8. Nici o organizaţie religioasă ar trebui să profite de punctele vulnerabile ale unor părţi din societate, precum copiii şi persoanele cu handicap.
9. În timpul dialogului nostru, am recunoscut necesitatea de a fi sensibili la limbajul religios şi la conceptele teologice ale diferitelor credinţe religioase. Membrii fiecărei credinţe religioase ar trebui să fie atenţi la felul în care sunt percepuţi de oamenii de alte credinţe. Acest lucru este necesar pentru a elimina şi pentru a evita neînţelegerile, dar şi pentru a promova o mai bună apreciere a credinţei celuilalt.
10. Noi vedem necesitatea şi utilitatea unui proces continuu, cu scopul de a formula împreună un „cod de conduită” cu privire la convertire, pe care toate religiile ar trebui să-l urmeze. Prin urmare, considerăm că dialogurile inter-religioase cu privire la problema convertirii ar trebui să continue la diferite niveluri.
* * *
(Sursa: AICI.)
Nota: Voi reveni curând cu comentarii cu privire la acest important text şi mai ales la cele zece recomandări prezentate aici.
Persona 