Comitetul ALRC – 6 – Marionetele din Conducerea Cultului Baptis

Textul de mai jos a fost publicat în numărul 116 2001 din 19 August 2001, în numărul 117 din 12 Septembrie 2001 şi în numărul 119 din 29 octombrie 2001 al SSJ.

* * *

In numerele din urma am prezentat declaratia de constituire a Comitetului ALRC, proclamatia intitulata “Incetati Prigoana!” si pozitia fata de constituirea Comitetului ALRC, semnata in iulie 1978 de catre pastorii Iosif Ton si Aurel Popescu. In urmatoarele numere vom prezenta o scrisoare deschisa redactata de Comitetul ALRC in anul 1978 cu privire la incalcarea drepturilor omului in orasul Caransebes.

Nota redactiei: Scrisoarea de mai jos dezvaluie tulburatorul fapt ca prigoana poate veni si dinspre persoanele de la care se asteapta ocrotirea. In acest document apar numele unor persoane care sunt inca in viata. Prin publicarea lui nu urmarim ponegrirea acestora, ci simpla reconstituire a unor fapte istorice. Daca insa cineva dintre acestea doreste sa prezinte un alt punct de vedere asupra acestor evenimente, suntem bucurosi sa ascultam aceste opinii.

* * *

Comitetul crestin român “Apararea Libertatii Religioase si de Constiinta” ALRC afiliat la “Christian Solidarity International”, Zürich, Elvetia.

MARIONETELE DIN CONDUCEREA CULTULUI BAPTIST IN SLUJBA MILITIEI

Scrisoare deschisa adresata tuturor persoanelor si organizatiilor din tara si din strainatate in problemele drepturilor omului. La ora cand scriem aceste randuri, trei crestini baptisti, dupa ce au fost batuti crunt in vazul lumii si in localul militiei din Caransebes, isi asteapta sentinta ce urmeaza sa fie pronuntata de tribunalul din Caransebes. In ultimul moment aflam ca sentinta s-a si pronuntat: vom vorbi despre aceasta mai tarziu. Numele lor sunt Cocirteu Petre, Radoi Nicolae si Prejban Ionel. Cei trei sus-mentionati nu sunt singurii care au fost torturati. Au fost de asemenea batuti salbatic fiul lui Radoi, un tinerel de 17 ani, Juhas Emeric din Timisoara, si inca un baptist din orasul Otelul Rosu, Codreanu Moise.

Ce s-a intamplat la Caransebes incepand de joi 12 octombrie 1978?

Referindu-ne strict la evenimentele petrecute asa cum le relateaza martori oculari, precum si din declaratiile facute la proces, rezulta urmatoarele: Inceputul l-a facut Comitetul Comunitatii Bisericilor Baptiste din Timisoara (presedinte Baleanu Gheorghe), care, in ciuda prevederilor clare ale Statutului Cultului Baptist, a incercat printr-o circulara sa inlature comitetul ales al bisericii din Caransebes, si sa-i impuna un alt comitet. Biserica n-a cedat acestei incercari si, intr-o adunare generala, a decis sa-si mentina comitetul ales. Nici macar incercarea domnului Iosif Ton de-a determina biserica sa cedeze printr-un compromis, organizand noi alegeri, nu a convins pe nimeni.

In aceste conditii Uniunea (prin “Uniunea” vom intelege aici si in cele ce urmeaza “Uniunea Comunitatilor Crestine Batiste din R.S.R.” – presedinte Mara Cornel, secretar general Barbatei Paul), in sedinta din 31 august, a hotarat excluderea membrilor comitetului si a altor persoane din biserica, sub pretext ca apartin unei organizatii zise “ilegala”, sau pentru abateri de la doctrina, fara a se specifica de ce organizatia respectiva este “ilegala” si ce doctrine au fost incalcate, fie pentru nesupunere la hotararea comunitatii de Timisoara, care dispusese anterior destituirea comitetului bisericii. Circulara Uniunii data in acest sens poarta numarul 950 din 5 septembrie 1978. Biserica baptista din Caransebes, intr-o adunare generala, a respins hotararea Uniunii ca nebiblica si nestatutara.

Conform Statutului Cultului Crestin Baptist, numai biserica poate exclude un membru al sau, numai ea poate sa-si demita comitetul si sa organizeze noi alegeri.

Uniunea are dreptul sa excluda numai pentru abateri doctrinare comise de persoane din conducere (pastori, diaconi). Ori, in cazul in speta nu existau nici un fel de abateri doctrinare, si s-a urmarit inlaturarea comitetului bisericii deoarece acesta s-a manifestat deschis impotriva atitudinilor nebiblice si slugarnice ale membrilor comunitatii si Uniunii fata de Departamentul Cultelor.

Se stie ca nu numai biserica din Caransebes a respins hotarari nestatutare ale Uniunii, ci si alte biserici, precum Biserica Sf. Treime din Bucuresti, Biserica Baptista din Ploiesti. Comitetul Uniunii a decis insa sa-si aplice cu forta si cu ajutorul autoritatilor deciziile sale ilegale, si prima incercare a facut-o la Caransebes.

Daca mai are nevoie sa se convinga cineva de decaderea morala a conducerii Cultului Baptist, de rolul sau de agentura a Departamentului Cultelor in sinul Cultului Baptist, de colaborarea incorecta cu organele de stat si conlucrare cu acestea in dauna intereselor bisericii, atunci intamplarile recente de la Caransebes sint de natura sa deschida ochii tuturor si sa tintuiasca conducerea cultului pentru totdeauna la stilpul rusinii.

Ar fi aici de mentionat, inainte de a descrie faptele grave petrecute la Caransebes, ca mai intai Comitetul Uniunii a reusit sa-si asigure daca nu adeziunea, cel putin tacerea domnului Iosif Ton, care, din motive ce nu se cunosc inca, a trecut pe pozitiile Uniunii. S-a aflat ca Iosif Ton ar fi decis totusi sa intervina; sa vedem cand si cum!

Iata faptele petrecute la Caransebes incepand de joi, 12 octombrie 1978. In aceasta zi, Comitetul Executiv al Uniunii si al Comunitatii din Timisoara, compus din urmatorii pastori: Mara, Barbatei, Baleanu, Rominu, Trifu, Stanca, Gavajina si altii, s-au deplasat la Caransebes pentru a-si impune, cu ajutorul autoritatilor locale, ilegala lor decizie.

Joi, 12 octombrie 1978, membrii Comitetului Uniunii si al Comunitatii au incercat in cursul diminetii sa determine pe unii membrii ai bisericii sa se pronunte impotriva comitetului bisericii, mai mult chiar, sa se dedea la provocari in timpul serviciului divin de vineri seara pentru a da ocazie Uniunii sa faca ordine. Dupa amiaza au fost primiti in audienta la Consiliul Orasenesc de Partid si la Consiliul Popular al orasului Caransebes. Vineri seara, dupa o noua vizita la autoritatile locale, dupa o incercare nereusita de a bloca intrarea in biserica a membrilor comitetului bisericii si dupa incercarea de asemeni nereusita a domnilor Mara si Bunaciu de a lua cuvantul, biserica a protestat impotriva acestor intentii, pentru ca in final dl. Paul Barbatei (omul pe care pastorul Iosif Ton la numit pe drept cuvant o „Iuda“ in rindurile baptistilor din R.S.R.), incalcand toate principiile si prevederile statutare, sa propuna infiintarea unei noi biserici, trecand la intocmirea unei liste cu cei ce inteleg sa se supuna neconditionat hotaririlor Uniunii.

In aceste conditii, si cu sprijinul si in prezenta autoritatilor (erau de fata directorul Cristoiu din Departamentul Cultelor, inspectorul Parneci, precum si secretarul Consiliului Popular al orasului Caransebes), a intocmit o lista cu 131 semnaturi, intre care figureaza pana si semnatura unei cantarete de la unul din restaurantele locale. S-a anuntat de asemenea ca se alege un alt comitet si ca pastorul bisericii a fost numit dl. Ioan Gavajina. Biserica din Caransebes a protestat vehement impotriva acestei masuri.

De remarcat, pentru a cata oara, rolul nedemn jucat de dl. Paul Barbatei, jurist si secretar general al Cultului Baptist, care isi calca in vazul lumii promisiunea facuta la Congres, ca va urmari cu strictete respectarea statutului si a legilor, si care, intrebat de ce procedeaza astfel, nu cunoaste alt raspuns decat: „Asta e situatia“.

Oare dansul nu stie ca o biserica nu poate fi desfiintata si alta infiintata decat in anumite conditii si cu respectarea unei anumite proceduri?

Dar ce s-a intamplat duminica intrece orice inchipuire. Inca de vineri, membrii Uniunii declarasera in public ca trebuie facut apel la autoritati pentru impunerea hotararilor Uniunii si a Comunitatii de Timisoara. Primul lucru incercat duminica de catre Uniune a fost impunerea noului pastor, Gavajina, rau vazut de toata lumea. Precum se stie dl. Gavajina a mai fost alungat o data de la conducerea bisericii. Duminica dimineata, Gavajina Ioan, desi se pregatise sa oficieze in mod abuziv botezul programat, a fost determinat in mod pasnic dar hotarat sa cedeze aceasta cinste altora alesi de biserica. In continuare, intreg serviciul divin inclusiv botezul, s-au desfasurat in cea mai perfecta liniste. Cine putea banui aranjamentul sinistru dintre Uniune si autoritatile locale concretizat la terminarea serviciului divin printr-o provocare nemaiintalnita de mult in Romania?

Este ora aproape 1:30 si grupuri de credinciosi, barbati, femei si copii se indreapta de la biserica spre casele lor; fiecare localnic are invitati la masa si tensiunea produsa de membrii nepoftiti ai Uniunii pare a se fi stins.

PAREA! Pentru ca pe neasteptate asemenea unui traznet din senin drumul e barat de militie si securitate; dube, masini gata pregatite se deschid si se aud in plina strada ordine stridente urmate imediat de bruscari si insulte grosolane.

Credinciosii Radoi Nicolae, Cocirteu Petru, Juhas Emeric si altii sint imobilizati si tarati spre masinile militiei; se produce un vacarm de nedescris si femeile tipa si cauta sa-si smulga barbatii din mainile militienilor, care lovesc unde nimeresc cu bastoane de cauciuc – femei sint trantite la pamant si sangele incepe sa curga.

Impinse in masini, victimile sint lovite fara mila si martori oculari declara ca la militie, cand au coborat din masini erau invinetiti si plini de singe. Cocirteu era purtat pe brate, iar Radoi era incovoiat. Aceiasi martori declara ca tipetele n-au contenit multa vreme in camerele militiei, care in ciuda legii loveau barbar oameni pasnici si nevinovati.

Dupa amiaza, un nou episod fierbinte. Dupa ora de rugaciune, un grup de credinciosi se indreapta in liniste de la biserica spre sediul militiei, pentru a se interesa de soarta fratilor lor. In numele lor, fostul seminarist Prejban Ionel a pasit spre sediul militiei, dar abia a apucat sa spuna pentru ce a venit ca s-a pomenit infascat si lovit in mod barbar in fata multimii stupefiate si infiorate de spaima. Loviturile si tipetele au continuat si in sediul militiei.

Au fost arestati Radoi Nicolae, Cocirteu Petru si Prejban Ionel, impotriva carora s-a deschis o actiune penala. Loviti violent, fara mila au fost si Juhas Emeric (care a primit in camerele militiei nu mai putin de 50 de lovituri cu bastonul de cauciuc), fiului lui Radoi, un copil de 17 ani, Moise Codreanu si altii. Li s-au aplicat amenzi, cate 2.000 lei, lui Codreanu si Vuc Petru, si 1.000 lei lui Ion Teleaga.

Se facuse noapte si peste Caransebes, in mii de suflete s-a asternut o liniste grea. Intentia de a fi judecati dupa procedura de urgenta nu s-a putut aplica integral, victimile agresiunii neputand sa apara in fata tribunalului cu semnele torturii, vizibile chiar si a treia zi cand a avut loc procesul. Singurii absenti din sala tribunalului in ziua judecatii erau autorii morali, membrii Uniunii si ai Comunitatii de Timisoara. Ei sunt pe undeva ascunsi, in asteptarea rapidului de noapte care sa-i duca acasa.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

5 thoughts on “Comitetul ALRC – 6 – Marionetele din Conducerea Cultului Baptis”

  1. socant.
    interesant ca după 1990, in a sa istorie a baptistilor, ioan bunaciu ii caracterizeaza pe cei ce au avut curajul sa critice statul comunist “ciini” si pe ei, cei ce au ajutat statul comunist incovoind biserica cu poverile acestuia “magari”. ciinii latrau si creau dezordine, era animalul necurat, iar magarii, printre care se afla si autorul mai sus-amintit, se asemuiau cu magarul ce l-a purtat pe isus. nici o diferenta intre preotii altor culte care au tradat poporul si “magarii” care l-au tradat intr-un fel sau altul pe cristos. niciun fel de diferenta intre adeptii teologiei “mierii de albine” si preotii care au acceptat orice compromis numai ca sa tina bisericile deschise.

    Like

  2. Raporturile Bunaciu-dizidentii sunt intresante. Dr. Bunaciu a fost cel ce-a scris mult istoria baptista recenta. Si a scris-o strict subiectiv elogiindu-i pe colaboratorii regimului, facindu-i si eroi si innegrindu-i pe cei ce-au rezistat.
    -Fata de fr. Niculescu, Dr. Bunaciu pare sa aiba o averisune personala. In dialogul cu Amnisty international (documentele de pe blogul lui Mitrofan) el il acuza pe Niculescu de boala psihica. Ciudat este ca desi Securitatea a folosit spitalele de psihiatrie in alte cazuri, fata de acesti dizidenti nu le-a folosit. In acelasi dialog IB isi exprima regretul ca nu l-a dat afara din Seminar pt indisciplina pe Niculescu, acesta fiind salvat de pastorul-profesor Tunea.
    -Diferentsa intre doctrina Niculescu si doctrina oficiala Bunaciu-Tunea a fost mare. Si Bunaciu a scris la Europa Libera acuzindu-i insa ca se amesteca in treburile Seminarului si intrebindu-i: “ca pe mine ma ponegriti nu-i nimic dar ce aveti cu tsara mea?”… poate ca era patriot dar era clar ca, inteligent si viclean, el incerca sa cistige bunavointa autoritatilor. Tot din documentele publicate de Mitrofan, rezulta ca IB a incercat sa-l convinga si pe pastorul emigrant Pitt Popovici sa nu mai predice la Europa Libera.
    -Din contra, pastorul Niculescu s-a folosit de Europa Libera pt a populariza actiunile ALRC constient ca singura aparare a celor persecutati era popularizarea cazurilor lor.
    -Interesant e ca deosebirea dintre filozofiile pastorale ale lui Bunaciu si Niculescu apar inca din ’66-’67. Intr-un document aparent nesemnificativ publicat de Mitrofan, Niculescu apare ca incercind sa obitna confirmarea sa ca pastor la Turnu Magurele. Bunaciu era membru al comisiei de verificare: “si ce vrei tu, ma Niculescu, sa botezi pe cine vrei si sa predici cind vrei si ce vrei tu?” -intreaba Dr. IB. -“Da” -raspunde candatul Niculescu…”Pai ma, nici noua nu ne convine situatia, dar ce sa face:” -continua Bunaciu
    -“Ai mincat piinea Seminarului degeaba” -tuna un alt membru al comisiei… Niculescu n-a mai ajuns pastor cu aprobare ci doar pastor fara aprobare la unele biserici din Bucuresti.
    -De fapt, Mara, pomenit mai sus si Bunaciu nu au facut niciodata un secret din colaborarea lor cu ‘autoritatile”. Li se parea un modus vivendi. Lucrul acesta e folosit de aparatorii lor care spun ca nu mai au ce marturisi. …Ceea ce nu spune ei, este ca era mai usor/avantajos sa fii in locul si cu atitudinea lor, decit in locul si postura dizidentului Niculescu.
    -P. Barbatei a fost un caz aparte. Ne-am pus mare nadejde in el pt ca era jurist si era o personalitate. Ne-a dezamagit, iar la Caransebes s-a compromis grav. Au fost insa si lucruri pe care le-a incercat ca secretar general. ..

    Like

  3. Iosif Tzon a avut o atitudine care se vede ca stirneste banuieli ALRC-ului. Exista o justiifcare pt banuieli dar dovezile sunt doar circumstantiale ca sa fie acuzat de colaborationism. Cu siguranta ca neimplicarea sa era pe placul autoritatilor. Cum s-a ajuns la ea nu stiu.
    -Intre IT si P. Niculescu a intervenit o ruptura in timpul anchetelor celor 6 memorandisti (1977)… Se pare ca anchetat separat Tzon a cedat si a telefonat, la cererea Securitatii, Europei Libere cerindu-i acesteia sa nu mai difuzeze nimic cu privire la soarta lor. Decizia sa fara consultarea celorlalti l-a suparat rau pe PN provocind o rupatura intre cei 2.
    -Aparatorii lui IT spuneau ca nici el nu fusese consultat cu privire la trimiterea memoriului Europei Libere. Memoriul privind persecutiile din Romania, semnat de 6 evanghelici, a fost adresat Conferintei post Helsinki de la Belgrad. Se pare ca el a ajuns la Europa Libera din initiativa emisarului si nu din initiativa lui Niculescu, asa cum parea sa creada Tzon.
    -In tensiunea aceea si in situatia de a fi arestati, lucrul acesta nu era unul minor.
    -Securistilor le era mai usor sa ne bage pumnu’ in gura daca nu stia nimani de noi; iata de ce Niculescu avea dreptate sa fie interesat de popularizarea prin E.L. Pe de alta parte, avind in vedere ura lui Ceausescu si a comunistilor pe E.L., orice colaborare cu acest post de radio iti ingreuia dosarul…
    -Oricum o luam, n-a fost o situatie usoara… Realitatea e ca in chestii de astea nu te bagi ca apoi sa iesi cind vrei tu… trebuie sa joci pina la capat. Iar capatul il stie doar Dumnezeu.

    Like

  4. interesant este dincolo de implicarea politica care a fost implicarea celor amintiti in “lucrare”. ce a realizat fiecare? cei mai multi dintre “profesionisti” au avut o viziune limitata de supravietuire de tipul “capul plecat sabia nu-l taie” – decit cind vrea…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s