Despre diaspora evanghelica romaneasca – 1

Am promis de mai multa vreme prietenului meu Vasile Tomoiagă că voi încerca să formulez câteva păreri personale cu privire la ceea ce am numit „patologiile diasporei evanghelice româneşti”. Vreau să precizez că mă refer mai ales la diaspora nord-americană, căci pe cea europeană n-o cunosc suficient de mult pentru a mă putea pronunţa. Şi pentru că exemplele sunt adesea mai relevante decât o mulţime de consideraţii teoretice, voi începe cu două dintre acestea.

Două întâmplări pe post de ilustraţie

În vara lui 1991 am călătorit pentru prima dată în Statele Unite. Am vizitat atunci multe locuri, între acestea fiind şi oraşul P, unde avem o mătuşă. Împreună cu ea am vizitat biserica baptistă română, unde am fost solicitat să predic. Între altele, ştiind că acolo există un grup de moisişti (adepţi ai lui Vasilică Moisescu) care făcuseră aproape un idol din Watchman Nee, am vorbit despre riscurile teologiei lui: pietismul extrem, cu influenţe confucianiste; antropologia trihotomică, cu o şubredă fundamentare biblică şi teologică; şi, mai ales, eclesiologia fantezistă şi sectară. La finalul acestui mesaj unul dintre liderii acestui grup a avut faţă de mine o ieşire publică de o agresivitate incredibilă. Am avut impresia că, dacă ar fi putut, m-ar fi scos afară şi m-ar fi lapidat. principala acuzaţie fiind „cum îndrăzneşti dumneata să te atingi de un sfânt al lui Dumnezeu care a murit pentru Cristos în lagărele comuniste”. Ca şi când eu contestam martiriul lui. Prin acelaşi soi de raţionament, ar însemna că martiriul militanţilor legionari in puşcăriile comuniste ar valida aberanta lor ideologie. Evident, raţionamentul este absolut bezmetic. Mi-am propus atunci să nu mai intru niciodată într-o biserică românească din diaspora. Nu m-am ţine însă de promisiune, căci am încă prea mulţi prieteni în aceste biserici.

Iată acum şi a doua poveste. Anul trecut am participat la o reuniune ştiinţifică organizată la Universitatea din Cluj. Acolo am cunoscut şi m-am împrietenit cu unul dintre intelectualii români de frunte (îi voi spune GA). El este, in cel mai bun caz, un sceptic din punct de vedere religios. Mi-a povestit însă că a avut în tinereţe un prieten baptist cu care a avut o relaţie absolut specială, şi cu care a purtat în anii aceia nenumărate discuţii, de o mare profunzime şi semnificaţie. Apoi prietenul lui a emigrat în Statele Unite şi, când s-au reîntâlnit, după căderea comunismului, nu l-a mai recunoscut. Părea că trăieşte într-un alt univers. Lucrurile care-l preocupau şi ideile pe care le promova păreau să nu aibă nici o legătură cu lumea reală. În mod straniu, între  avatarul american al prietenului domnului GA şi persoana pe care el o cunoscuse în România înainte de căderea comunismului nu mai exista aproape nici o legătură.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

25 thoughts on “Despre diaspora evanghelica romaneasca – 1”

  1. Sa fiti bine ,sanatos si puternic spiritual in anul nou in care am intrat,dvs.si familia!

    Vreau sa va felicit vis-a-vis de ideea de a incepe acest ciclu de postari legat de diaspora evanghelica romaneasca.E un subiect zic eu destul de complex, interesant,si care ne va face sa-i intelegem mai bine pe fratii plecati mai de demult sau mai recent spre alte zari.

    Amicul dvs.spunea de cunostinta lui emigrata in SUA,a carei mentalitate s-a schimbat radical,da din pacate si eu am vechi prieteni,intelectuali de marca,emigrati,inainte sau dupa revolutia romana, pe care efectiv nu ii mai inteleg,nu mai pot comunica aproape deloc cu ei,aspiratiile lor sint cu totul altele,gindurile le zboara spre alte aspiratii, total neintelese de mine,sint lucruri care in virtutea prieteniilor legate atunci cind ne-a fost greu,acum efectiv ma dor.

    Cei de dincolo gindesc altfel spiritual,material, social,si de ce nu chiar si politic.Mi-as dori din inima sa vad noi punti intre noi cei de aici si ei cei din diaspora.

    Like

  2. Ca unul ce sunt in emigratia evanghelica nord-americana nu intentionez sa ma autocaracterizez. Deci n-am de gind sa reactionez in vreun fel. Din partea mea, feel free to say whatever you think.
    La multi ani!

    Like

    1. Din punctul meu de vedere, sunteti liber sa comentati sau sa nu comentati. Este alegerea dvs.
      Observatiile mele nu sunt indreptate impotriva ciuva si nici nu sunt polemice, chiar daca sunt mai degraba critice, ci incearca pe de o parte sa-i ajute pe romanii care calatoresc in America sa inteleaga cit de cit lucrurile stranii pe care le vad acolo si, pe de alta parte, sa-i incurajeze pe romanii din diaspora la autoreflectare. Asta face oricând bine la suflet, indiferent daca sunte de acord sau nu cu ceea ce scriu aici.

      Like

  3. nu am fost in state, dar am avut prieteni ce au fost acolo si s-au reintors. ei mi-au spus ca bisericile baptiste romanesti au ramas undeva la nivelul anilor 60 in ceea ce priveste eclesiologia, fiind foarte conservatoare. cu tot comunismul bisericile autohtone s-au indreptat intr-o directie, cele din state au stagnat. e de vina un fenomen anume?

    Like

  4. Am citit textul și ca să fiu deschis nu am prea înțeles ce vrea să spună. Nu că nu aș fi înțeles ce spune dar mă refer (again, dacă mai e nevoie) la ce probabil că vrea să spună. Asta, pornind (naiv probabil) de la premisa ca a intentionat sa fie ceva mai mult decît un fel de „chestie zemoasă despre ce mi s-a întîmplat mie în americi”. Cunoscîndu-se faptul (dacă tot vorbim despre români) cît de mult le place unor români să vorbească discuții. Sau să spună „chestii zemoase” care probabil nu prea trec de anecdotica personală. Deci, din nou, nu am înțeles ce se vrea a se spune aici. Dacă însă cumva s-a intenționat a se face vorbire despre „înțepenirea culturală” a bisericilor baptiste românești din US, cred că asta e de acum „old story” și probabil că nici nu mai deranjează și nici nu mai surprinde pe nimeni (cu excepția probabil a lui Dănuț Mănăstireanu sau a amicului intelectual GA). Dar dacă ar fi fost să se vorbească despre ceva semnificativ acel lucru nu cred ca e neaparat faptul că bisericile sau românii baptiști din US sînt cultural în ’60 sau ’70. Fiindcă la urma urmei ar fi putut să fie și în ’90 sau ’00 sau, why not, în 2010. Ci, probabil semnificativ este faptul că aceste „biserici” sînt de fapt organizații culturale și nu de cult. Adică adoră și se închină de facto elementului cultural din universul religios și sub nici o formă nu au o vibrație sau închinare față de ceva esențialmente spiritual. Restul, teologiile sau cum ne înodăm șireturile cred că este irelevant. Absolut irelevant din punctul de vedere al Evangheliei. Părerea mea de doi cenți.

    Like

    1. Draga Virgil,
      Imi pare rau ca te-am dezamagit. Ce sa fac? Atita pot. Si sper ca macar unora le va fi de folos.
      Oricum, multumesc pentru observatiile absolut pertinente.

      Like

  5. exista un tip de mini-biserica in arad ce urmeaza modelul Watchman Nee. s-a ramificat in tara si are radacini in germania. e o chestie ciudata. si-au creat un limbaj propriu. o droaie de tineri care nu cunosc altceva sau au facut reactie negativa la modelul de biserica clasica a parintilor.

    Like

    1. Alex,
      Oamenii reactioneaza la modul desuet in care au inteles bisericile evanghelice clasice de la noi sa NU se schimbe in pas cu nevoile vremii. Asa fiind, cauta si ei altceva, iar uneori, din lipsa de discernamint, se pierd in nimicuri si erezii in aceste cautari. Dar ei cel putin cauta si, daca vor persevera poate ce vor iesi cindva la lumina. Cei mai multi insa par cu tptul adormiti in conservatorismul lor.
      Noroc ca se mai convertesc unii de la ai, la ortodocsi si, Doamne fereste, la anglicani, ca sa se mai trezeasca putin la viata si sa mai aiba subiect de birfa. E bine si atit, daca mai mult nu se poate.

      Like

    2. Inainte de citerea acestui articol si comentarii pot spune ca nu am stiut nimic significant despre Watchman Nee (except the basic quotes and being a Chinese missionary well respected among Baptist circles).

      Am facut ceva research si am gasit niste surse interesante care discuta dezvoltarea in trepte teologica a lui Watchman Nee … Va recomand:

      http://www.apologeticsindex.org/n00.html (cautati la index subt Nee)

      si

      Watching Out for Watchman Nee
      http://www.apologeticsindex.org/n01.html

      Like

  6. America (ma refer aici la Statele Unite, din moment ce asta e sfera pe care o cunosc) reprezinta un paradox interesant. Pe deoparte te provoaca, pe de alta iti ofera resurse prin care te poti detasa si izola (relativ ermetic) in sisteme proprii. Asta e explicatia mea succinta a realitatii evanghelicilor romani de aici.

    Like

  7. Ce stiu eu despre tine ca sluitor al lui Hristos,
    notorietatea ta, carisma pe care o transmiti precum si autoritatea din spatele cuvintelor tale prin comparatie cu WATCHMAH NEE nu imi da voie sa iau in seama tot ce scri . ANYCOLA

    Like

    1. Domnul meu, cred ca v-ati ratacit pe aici. Pe acest blog nu facem concursuri despre cine e mai mare si mai tare. Oricum, nu va obliga nimeni sa ramineti.

      Like

  8. ce stiu eu mi sa facut decunoscut ;ce nu stiti dvs. numiti ratacire …. . A fost ultimul punct pe care l-am pus aici

    Like

  9. salutam cu tot entuziasmul abordarea acestui subiect. toata aprecierea noastra d-lui DanutM pentru perceptivitate si profunzime! gradul de polarizare a cititorilor reflecta, on the one hand, penuria spirituala a emigrantului crestin si, on the other hand, imperativul educarii crestinului in arta emigrarii! este timpul sa trecem de la diaspora teologiei la teologia diasporei!!

    Like

  10. Unul numeste ce stie el ca cica i s’ar fi facut de cunoscut si ce stie celalalt e erezie…(integrism)
    altul in sens invers…(tot …integrism)
    Opinia mea (conteaza oare? chiar daca nu ar conta nu ma perturba finalmete) e ca totul e chestiune de “heritage”; la unii “culturel” la altzii “religieux”.
    Un alt terment care este la fel de (sau poate chiar si mai) elocvent pentru a ii caracteriza ar fi unul imprumutat din informatica : “hard disk formatting” (nu sunt sigur de ortograf in engleza dar il dau (“sans hésitation”) in limba lui Molière : “formatage du disque dur”
    Altzii sunt si mai inversunatzi : “credintza pe care au primit’o trebuie tzinuta asa cum au primit’o, ca altfel, degeaba au crezut…” (sa’i numim pe acestia victime (efectele colaterale) ale dictaturii in care au trait…
    Ce este cel mai dureros e faptul ca marea majoritate nici macar nu’si dau seama ca sunt “formatatzi”
    “Heureusement”, sunt si câte unii “ouverts d’esprit” care au o anumita doza de “souplesse” ca altfel s’ar gripa rotzile crestinismului…

    Like

  11. faina expresie: “formatage du disque dur”!
    ca sa facem putin haz (nu prea mult ca strica hardul), ce fain ar suna “fromage du menisque”! – ca la unii asta pare sa fie…

    Like

  12. it certainly takes a comedian’s mindset (like Moliere’s) to help one break free from the bondage of such heritage, or at least to diagnose the spiritual necrosis passed on through our cultural DNA. recently someone (a christian!!!!) asked me about Anglicans… ‘are they christians?’ Good heavens!!…. to survive, these days, we need more sense of humor than ever before. May God have mercy on us all!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s