Timisoara – in memoriam 1989

In urma cu aproape zece ani, in noaptea de 21 decembrie 1999 raspundemn intrebarilor poetului Dorin Popa, intr-un interviu realizat pentru Radio Nord-Est. In cadrul acestui interviu, rememoram evenimentele petrecute in jurul acelei date, asa cum le-am trait eu.

Reproduc aici, in amintirea acelor zile insingerate, o parte a acestui interviu:

Dorin Popa: Este ora 24 si patru minute, deci am intrat de patru minute in ziua de 22 decembrie; acum 10 ani pe 22 decembrie unde erati, la cioplit piatra?

Danut Manastireanu: Cred ca eram la cioplit piatra. Imi amintesc de dimineata in care a fost prima transmisie de la Bucuresti.

Dorin Popa: Pai mai sunt 11 ore pana atunci.

Danut Manastireanu: Tocmai, tocmai…

Dorin Popa: Suntem de-abia la miezul noptii, intre 21 si 22. Eu ascultam “Europa Libera”.

Danut Manastireanu: Acelea au fost zile…

Dorin Popa: Regele Mihai transmitea atunci un mesaj foarte frumos.

Danut Manastireanu: … teribile, zile de cosmar realmente. Noi am primit pe 16, in noaptea de 16 spre 17 un telefon alarmat de la Timisoara, de la un prieten care ne spunea: “Aici se trage, mor oameni pe strazi.” Si in noaptea aceea am dat zeci de telefoane in toata tara, nu puteam suna in strainatate ca nu aveam acces, dar am sunat la absolut toata lumea pe care o stiam, si le-am spus: “Rugati-va. Se intampla lucruri groaznice in Timisoara!”

Dorin Popa: Si nu vi s-a oprit telefonul?

Danut Manastireanu: Nu s-a oprit. Banuiesc ca erau concentrati pe alta directie. Zilele acelea au fost zile in care impreuna cu patru, cinci familii de prieteni, am postit si ne-am rugat. Imi amintesc ca am stat zi si noapte in fata televizorului si cu urechea la “Europa Libera”, ascultand stirile, si sunand din cand in cand la un grup de prieteni ca sa-i anuntam ce mai era nou, sau pur si simplu rugandu-ne pentru viitorul acestei tari.

Dorin Popa: Eu eram mult mai singur atunci decat dumneavoastra. Vedeti, dumneavoastra datorita credintei baptiste aveati mai multe relatii si oameni in care sa aveti incredere. Eu eram mai singur. Erau doar unul sau doi prieteni cu care puteam sa vorbesc lucrurile acestea. Si am mers din usa in usa in bloc la mine, si le-am spus ca Ceausescu pica in cateva zile. Dar toti inchideau usile, crezand ca sunt nebun. Nu cunosteam decat unul singur dintre vecini, desi acolo stateam de cinci ani.

Puteti citi AICI restul acestei sectiuni a interviului.

Advertisements

One thought on “Timisoara – in memoriam 1989

  1. Chiar c-a fost o saptamina cum n-am mai trait. N-am avut curajul dvs is n-am telefonat. Eram in Arad si Duminica (17 dec) m-a scos prietenul meu din biserica. Stiam de la EL dar stirea de pe teren era mai tensionata: corul bisericii venea de la Timisoara, Tancurile de la Arad mergeau spre Timisoara fortind masinile aradenilor pe marginea santului. Ca si dvs vroiam stiri. Sotia n-a ascultat si a mers in 18 dec la Timisoara. De pe tancuri li se ordona sa nu stea in grupuri ci sa circule singur. AB a comentat; l-au batut mar in fata prietenilor. Era o ceata rece si o teama adinca. Prin trenuri patrulau soldati (cam batini). In 14 sau15 Dec, un grup de coristi baptisti s-au adaogat colindatorilor la casa Tokes (tinerii n-au minte). Au plecat din fericire dupa colinda; a venit Militia si a tras iar oamenii sepriatii s-au imbulzit calcindu-se-n picioare in mica piata Maria ( la revolutie am vazut si eu ce forta are multimea necontrolata- daca te prindea la ziduri, te strivea)… Confuzia a fost atit de mare incit viitorii eroi [baptisti] ai revolutiei au sfatuit tinerii sa nu se alature huliganilor (intr-adeva s-au spart geamurile magazinelor de catre provocatoro -pro -revolutie – si de cei -contra-revolutie- si de hoti); viitorii lideri nu stiau precis cu cine sa tina. Doreau si ei o schimbare dar se temeau [inca ] sa voteze cu “huliganii”. GC era militar in termen. “D-zeu sa ma ierte! daca ma atacau trageam” – ne-a povestit mai tirziu. Colonelu’ l-a trimis sa spuna ‘dracului’ la aia din piata Unirii sa nu mai traga ca glonteze cad pe militarii pozitionati pe drumul Aradului. Cine o fi decis sa retrga armata in cazarmi a fost erou; oameniiau atacat militari izolati… varsarea de singe ar fi fost si mai mare. EJ a vea sugarul acasa; n-au lasat-o sa plece de la job; barbatu-sau a sarit gardul sa fuga la copil. L-au batut si arestat. Dupa retragerea armatei, au aparut in balconul Operei noii lideri. Timisoara a fost singura citeva zile. Totul parea ireal si fara sansa. Suparati ca noi stam cu miinile in sin la Arad… au venit un grup de timisoreni si au inceput si la Arad (21 dec). De neuitat…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s