Cazul Alin Cristea – addendum

Din cele ce s-au intimplat in ultimele saptamini in blogosfera evanghelica, este destul de clar ca unele dintre evaluarile si sperantele exprimate de mine in aceasta serie de articole au fost naive si infirmate de evolutiile ulterioare.

In lumina acestei convingeri, atasez aici un mesaj public adresat lui Alin Cristea, pe blogul Romania Evanghelica, la ultima sa dizgratioasa ‘dezvaluire’ a unei convorbiri private cu Marius Cruceru.

Asa cum am protestat atunci cind Alin a fost atacat, soocotesc eu, mai departe, in mod necavaleresc si exagerat, protestez si acum, cind Alin il ataca pe Marius Cruceru intr-un mod, eufemistic vorbind, lipsit de spirit cavaleresc.
Iata mesajul meu catre Alin:

Draga Alin,
Inteleg din cele de mai sus ca esti obosit si se poate sa nu-ti mai pese daca pierzi sau cistigi in toata aceasta urita poveste.
Si totusi, aici nu este vorba doar despre Alin Cristea (oricit de importanta este persoana sa; importanta, caci pentru ea s-a dat viata Fiului lui Dumnezeu), si nici macar despre Marius Cruceru, ci de… Romania evanghelica.
Poate ca macar de ea ar trebui sa-ti pese, oricit de obosit ai fi.
Caci intr-o zi va fi s’a dam socoteala de orice cuvint nefolositor ce ne va fi iesit din gura’, sau tastatura.
Iar aici este mult mai mult decit atit.
Este vorba, de fapt, dupa parerea mea:
– de promsiuni nerespectate neelegant
– de dezvaluirea publica, impudica, a unor discutii private, fara permisiunea interlocutorului (un soi de ridicare a poalelor in cap)
– de un act de nedreptate, prin expunerea publica a unor informatii care pot face rau unor oameni nevinovati (altii decit interlocutorii)
– de exacerbarea, pina la naucire, a unor dispute fara miza
– de obsesia preciziunii cu privire la detalii fara importanta.
Toate acestea frizeaza nu numai patologicul (cel putin cel relational), ci insasi etica elementara.
Iar eu, naivul de mine, imi faceam iluzii de cavalerism. Se vede ca iarasi m-am inselat. Este clar ca sunt incorigibil.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

23 thoughts on “Cazul Alin Cristea – addendum”

  1. Ma ard deshtele sa dau si eu cu par(erea) pentru ca ne cunoastem personal, pentru ca l-am intalnit 5 minute pe Marius in real si pe Alin doar virtual.

    Nu poti iesi dintr-un dialog cu un mesaj de zece pagini. Daca e din slabiciune (nevoia de menajare a propriei constiinte) sau orgoliu (nevoia de a avea ultimul cuvant) sau din nestiinta (nu am invatat puterea tacerii) nu stiu.

    Ce stiu e ca avem un spectacol public si vorba unui protagonist noi specatorii ne putem p…a in ce directie vrem, pardon my French.

    Mai ca-mi vine sa ma apuc de poezie in versuri transparente

    Like

    1. Draga Lia,
      Vreau sa-ti multumesc pentru acest necesar apel.
      Ca unul care este nu numai vizat direct, dar si vinovat, in ciuda intentiilor mele, de perpetuarea acestei stari de tensiune, vreau sa-mi cer iartare, fata de tine si de ceilalti, pentru partea mea de contributie la aceasta poveste.
      Cred si eu ca este vremea sa ne oprim putin si sa evaluam, ce am cistigat si ce am pierdut. Si, poate, sa schimbam cite ceva. Eu cel putin voi incerca.
      Danut

      Liked by 1 person

  2. Stimate domnule Manastireanu, de acord cu protestul dumneavoastra.

    Totusi, imi este greu sa accept ca aceasta situatie este una fara iesire, mai ales ca vorbim de doi credinciosi. Imi inchipui ca este teribil de greu, dar inclin sa cred ca sunt multi suporteri, de fiecare parte, care fac mai mult rau decat bine. Batalia se da uneori pentru aplauzele lor. Daca ma insel, imi cer iertare cu umilinta. Sunt curios daca in afara largului spatiu public oferit de internet, aceasta scena ce poate deveni robitoare si marsava, lucrurile ar fi degenerat tot atat de mult.

    Eu nu ii cunosc personal pe niciunul dintre cei doi. Pe fiecare il consider un maestru, o mostra de inteligenta, oameni capabili de la care as avea ce invata. Stiu ca nu intotdeauna maturitatea se poate atasa la inteligenta, dar, fac apel si la maturitatea dumnealor: cred ca a fost de ajuns… Impacati-va, iubiti-va, iertati-va, desi pare prea tarziu! Doar pare.

    Liked by 1 person

    1. Domnul meu,
      Nici eu nu cred ca este prea tirziu. De aceea am scris. Altfel taceam, asa cum ar fi preferat unii.
      Cred ca aceste dihonii fac parte din patologiile perioadei postcomuniste si nu vom scapa de ele atit de usor. Se merita totusi sa incercam. Daca nu facem nici un efort, ne va conduce entropia, disolutia.
      Eu ii cunosc personal pe cei doi si ii pretuiec si pe unul si pe celalalt. Fiecare dintre ei are nenumarate daruri, dar si destule slabiciuni, care ies la iveala in mod defazat unul fata de altul. Doamne fereste sa se ‘armonizeze’! 🙂
      Lucrurile nu sunt insa egale. Atunci cind am socotit (poate in mod gresit, dar asa am crezut eu, si cred pe mai departe) ca Alin a fost atacat in mod necavaleresc, am sarit sa-l apar. A fost, desigur, o apararea imperfecta, ca si autorul ei – prea lunga, prea dezechilibrata catre calitatile lui Alin, prea dura cu criticii sai etc. etc. – dar am facut ceea ce mi-a diictat constiinta.
      Acum insa, cind, cred eu, Marius este victima, am socotit ca este de datoria mea sa intervin. Am facut-o la fel de imperfect – prea scurt, prea tirziu, fara prea multe aprecieri la adresa lui Alin, si, poate, prea aspru, ceea ce probabil l-a facut sa se simta impins cu spatele la zid si sa reactioneze irational. Caci oameni suntem; si el la fel.
      Atunci cind Marius, cred eu, a ‘sarit calul’, in disputele cu Iosif Ton sau in altele, pe care din discretie le las nementionate, am intervenit din nou.
      De ce spun toate astea? Nu cred ca am caderea s-o fac pe politaiul sau pe judecatorul in spatiul virtual. Si sunt oameni cu care am renuntat sa fac asta, pentru ca-o socotesc ‘nerascumparabili’ (fie pentru ca n-am eu suficienta credinta, fie pentru ca ai au trecut deja de cealalata parte, ‘the dark side’, si este prea tirziu)
      Dupa cum usor se poate vedea pe acest blog, sunt si eu atins, poate mai mult decit altii, de patologia de care vorbeam mai sus. Socotesc insa ca este de datoria noastra sa incercam a ne ajuta unii pe altii sa nu ne lasam coplesiti de mizeria care ne inconjoara, ci sa incercam a iesi, cit se poate, din mocirla.
      Cit de mult succes am avut? Se vede ca nu prea mult. Dar eu sunt un naiv donquijotesc (scuze celor care nu le place personajul) si perseverez, caci altceva nu stiu sa fac.
      Sanatate.

      Liked by 1 person

    2. Draga Martian, crede-mă că am încercat din toate puterile tot ce spui tu, împăcare, iertare tot ce vrei, dar cu publicarea corespondenţei private (pe care, dacă tot este publică, te sfătuiesc să o citeşti, mai ales ultimele scrisori sau corespondenţe) Alin Cristea a ucis, a săpat groapa şi a şi îngropat orice posibilitate de a purta o relaţie normală.
      Eu nu pot, şi cred că nici tu nu poţi să porţi un dialog ştiind că esti înregistrat pentru a se da apoi în public tot ce spui, ştiind că orice rînd de mess îţi este salvat pentru a fi pus în spaţiul public, că ceri ceva (am cerut ca cel puţin acele spuse despre sinuciderea lui Lucian şi rugfăciunea de la urmă să nu fie scoase în public, pentru că îi ştiam obiceiul lui Alin, mi-a spus că nu va da în public acea discuţie).
      A făcut-o.
      Dragul meu, poate că eu sînt un om limitat, dar atît spun. Îl consider pe Alin Cristea un om care mă vrăjmăşeşte într-un mod de neînţlees pentru mine.
      Şi voi face în continuare ceea ce scriptura ne spune să facem pentru cei ce ne vrăjmăşesc: să ne rugăm pentru ei şi să îi binecuvîntăm pe cei ce ne blastămă.

      În ciuda oricărei încercări de apropiere şi am martori pentru asta, Alin a respins şi mi-a promis la unul dintre ultimlee noastre dialoguri că îşi va ascuţi armele ca să lovească din nou.
      A făcut-o!

      Dacă este ceva ce aş putea face şi n-am făcut, te rog să îmi sugerezi.
      Sînt gata să urmez orice sfat îmi dai, chiar dacă asta implică smerire, umilinţă, călcare pe orgoliu. Te rog!

      Îndemnul este generos, aştept însă soluţii practice.

      cu drag
      mc

      Liked by 1 person

      1. Draga Marius,
        Daca-mi permiti sa ma ‘bag’ in discutia ta cu Martian, iti sugerez si eu ceva. Alaturi de solutiile generice ale rugaciunii si binecuvintareii celor care blesteama, as sugera si solutiile mai costisitoare ale cercetarii de sine, dar, mai ales, pentru o vreme, ale postului negru de vorbire despre acest subiect. Le-a incercat si eu, cu folos.

        Liked by 1 person

      2. Draga Danut, crede-mă ca in aceasta perioada am incercat sa ma abtin cit am putut sa mai vorbesc despre cele intimplate in ultimul timp,
        ce m-a pus cu mina pe tastatura a fost indemnul lui Martian la impacare, care poate fi un penibil “pupat-mbratisat piata’ndependentii” fara soluii practice.
        daca cineva, in lumina celor “dezvaluite” de Alin Cristea si a celor discutate pe aici si prin alte parti, are vreo alta idee generoasa si vreo solutie sau vreun sfat pentru mine (nu spun noi) as aprecia daca mi-ar comunica pe privat.
        marturisec ca este unul dintre putinele domenii in care am intrat in criza de creativitate

        eu inchei discutiile despre asta aici.
        adresa mea marius punct cruceru arond gmail punct com

        Liked by 1 person

      3. Draga Marius, atata timp cat ne facem partea, mingea este in terenul celuilalt. Valabil pentru ambele parti. Nu am sugerat ca nu va doriti pacea.

        Legat de citirea corespondentei publicate eu am ales SA NU O FAC si asta cred ca ar trebui sa fie abordarea corecta.

        Daca sunt penibil sau prost informat imi cer iertare. 😦 Accept si faptul ca din afara lucrurile pot parea mai simple decat sunt.

        Liked by 1 person

  3. Unii, mai rar astfel de exemplare, sunt nascuti sa fie mereu CONTRA, nu conteaza la ce sau de ce, ei asta o fac mereu, CRITICA. Iar AC este unul dintre ei, si eu il cunosc si ma indoiesc ca se mai poate schimba eva la el, dar cu siguranta este loc de o MINUNE venita de sus. Primul pas care trebuie sa-l faca este acela de a recunoaste ca a gresit, este si cel mai greu, dar fara nu se poate…indurarea Domnului peste noi toti!

    Liked by 1 person

    1. Domnule Mike,
      Dvs. va este usor sa recunoasteti cind gresiti? Sau este mai bine s-o intrebam pe sotia dvs.?
      Ce bine ca unii dintre noi mai cred despre altii ca se pot schimba! Asta ii face sa spere si sa se roage cu credinta.
      Pentru schimbarea dvs. se roaga cineva? Sper ca da. La fel si in cazul meu.

      Liked by 1 person

    2. mike: “o minune venita de sus” a fost necesara pentru schimbarea fiecaruia dintre noi. Cel putin la mine asa a fost. Cred din toata inima ca cei doi domni la care facem referinta imi sunt chiar superiori la acest capitol. Nimic nu e imposibil… Nu pentru Dumnezeu.

      Liked by 1 person

    3. Sper ca numărul celor spun în public (sau pe la colțuri) că mă cunosc să scadă cît mai mult. Pentru mine a devenit dezgustător să tot citesc astfel de formule (care, pe alte bloguri, au ajuns să amintească despre frații mei, mama mea, soția mea, fetița mea, motanul meu).

      Oricînd am argumente să dovedesc că nu sînt Gigă Contra.

      (Sînt tatăl lui!)

      Like

  4. Ce faci cu un pastor care atunci cand vorbeste intr-un dialog cauta ca Numai el sa (1) aiba dreptate? sau cand vorbeste (2) Numai cuvintele si experientele lui sunt importante?

    Like

  5. ei uite, asha ca de la alexandru la alexandru: cred ca exista mai multe optiuni. depinde de tine daca vrei sa le pui in practica.

    am avut de-a face cu asa ceva cind am inceput sa predau la oradea si in fata unui ‘monstru sacru’ baptist, dupa ce am ascultat tot ce a avut de spus, fara sa ma lase sa spun ceva, am profitat de o pauza de respiratie pt a-i comunica ca nu e vorba de un dialog, ci de un monolog pt ca numai el a vorbit. apoi am continuat. el a ramas fara aer in prima faza…

    optiuni:

    1. sa taci in continuare.
    total nerecomandabil. o sa creada ca e singurul care are organul ala despre care vorbeste destul de caustic fratele nostru mai vechi iacov.

    2. sa vorbesti si tu in timp ce el vorbeste.
    iarasi nerecomandabil, va fi o cearta reusita, dar va agrava situatia si avind in vedere ca el are exercitiu in ceea ce a facut pina acum si tu nu, o sa cistige.

    3. sa vorbesti cind el tace sau cind nu e ‘ambalat’ pe situatie.
    dezanvantajul probabil va fi ca tu nu o sa faci fata schimbarii bruste de directie pe care el o va impune atunci cind se vede depasit, si datorita practicii sale superioare in ale vorbitului, vei ajunge la comitet ca ‘element irascibil’ sau ceva de genul acesta.

    mai exista si posibilitatea ca atunci cind reusesti sa exprimi mai mult de doua propozitii (pentru ca te-ai pregatit) lui sa-i sune mobilul, sa-si aduca aminte ca are o situatie urgenta de rezolvat sau ca tocmai domnul are nevoie de el ca de magarusul cu pricina care a fost inapoiat (a nu se citi ‘retardat’) ulterior si sa dispara din raza ta vizuala. fi pe pace, ulteriror iti va pregati el o surpriza.

    4. sa il lasi in plata domnului (vateva zis mintz) si sa iti vezi de treaba ta conf principiului biblic ‘apa trece, pastorii ramin’ valabil in spatiul mioritic evanghelic. n-ai nicio sansa daca nu esti cel putin pastor si tu si nu ai de partea ta cel putin 60% din comitet si cca 99,9% din surori. uita de licenta ta in teologie, dar un cont de circa 10 milioane euro ar prezenta un avantaj.

    5. sa asculti si sa iei notitze.
    pentru ca te confrunti de fapt cu un alt ipostas mult imbunatatit al papei de la roma, pentru ca este infailibil chiar si ex catedra, din start iti propun sa faci abstractie de situatie si sa iei cit mai multe notite pentru a deveni o copie fidela a sa si dupa ce va deceda in fontzie (ca mai toti papii) cu experienta acumulata sa scri un best seller si sa ii iei locul. daca nu te tin ficatzii si semeni cu mine care am avut de doua ori hepatita la virsta frageda (suea tu gad!), lasa-l in pace conform dictonului latin ‘lasa-l pe nebun sa vorbeasca in nebunia lui’ ca o face in paguba sa.

    6. (si asa am putea continua pina la asfiintit.)
    cind vezi ca nu mai poti, da-i una peste bot si treci rapid la alta denominatie.

    deloc recomandabil daca parintzii, sotia si copilul fac parte din aceiasi biserica, sunt rude cu jumatate din biserica, sunt angajati la cineva din biserica sau merg la scoala confesionala a bisericii. tu vei fi internat la ‘glumetzi’, eu chemat la comitet pentru incitare la violentza, la cna pentru ca nu il vreau pe basescu si pisicile noastre vor fi eutanasiate pentru ca am complotat impreuna si ne-am dat in vileag pe un blog public neagreat de unii teroristi fiundamentalisti care ne tin sub observatie si intervin pentru a ne atentiona ca am calcat strimb pe calea cea dreapta.

    7. si ma voi opri aici ca am ajuns la numarul perfect (sau ala perfect e 12? – ne va spune fundamentalistul de serviciu)

    nu iti ramine decit sa iti faci sepuku, chiar daca totusi mergi azi la lucru.

    deloc recomandat pt tine, dar poate jinduit de cei care vor sa iti inchida definitiv si irevocabil gura. parerea mea nevinovata e ca mai bine scri pe un blog, creezi un caracter si scri despre el, sa zicem de genul ‘a fost o data ca niciodata o bisericuta baptista. si nu stiu cum se facea ca in zece ani crestea cit altele intr-o suta. si bisericuta avea un pastor care… sti tu mai bine no!

    avantaje: cu timpul iti vei da seama ca vei fi apreciat pt ce credeai ca este un dezavantaj, vei avea exercitiul scrisului pe cind pastorul cu pricina vs ramine doar al vorbitului (deci nu intrece la aichiu pe baba rada da pa strada morii), daca se publica vei avea un avantaj, daca nu iti vei fi ventilat frustrarile refulate. apoi iti vei da seama ca nu merita sa mori pe altarul unei mici sau mari denominatii, ci merita sa mori doar pentru cristos. si mori pentru cristos asa cum e darul tau.

    orice asemanare cu persoane aflate in viata in vreuna din bisericile evanghelice din romania nu este intimplatoare, ci chiar intentionata, autorul acestor rinduri neasumindu-si responsabilitatea unor eventuiale demisii in lant a pastorilor vizati. cui nu-i place sa-si dea demisia!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s