Arta conversatiei, versiunea postcomunista

conversation

Una dintre patologiile care caracterizează mentalul omului postcomunist este incapacitatea sa funciară de a comunica, de a conversa normal, fără a apela a argumentel ad hominem, fără a demoniza preopinentul ori partenerul de conversaţie. Arţagul, presupunerea răului în celălalt şi, mai presus de orice, resentimentul, caracterizează felul de a comunica al românului.

Şocat de amplitudinea şi nocivitatea acestui fenomen în România, domnul Vladimir Tismăneană, găzduieşte de o vreme pe extraordinarul lui blog o serie de contribuţii ale unui număr de intelectuali importanţi – soţii Lavinia Stan şi Lucian Turcescu, Dragoş Paul Algică, Traian Ungureanu, Iulia Moţoc, Vlad Mureşan, Marta Petreu, Horia-Roman Patapievici, Sever Voinescu, Mihail Neamţu, Mihai Şora, Teofor Baconsky, Mircea Cărtărescu, pe tema resentimentului (plănuiesc să adun curând, pe acest blog, câteva citate semnificative din aceste excelente articole).

Din nefericire, aşa cum bine ştiu cei care frecventează blogurile evanghelicilor români, situaţia nu este deloc diferită în spaţiul confesional evanghelic.

Deşi eu atribui această patologie în România sechelelor comunismului, se poate ca aceasta să nu fie singura cauză a fenomenului. Astfel, este interesant de observat că o patologie asemănătoare se manifestă în această perioadă dincolo de ocean, atât în societatea americană în general (vezi dezbaterile legate de reforma sistemului de sănătate),  cât şi în spaţiul evanghelic în particular (de exemplu în legătură tot cu dezbaterea menţionată mai sus).

Aceasta nu este singura temă care dă naştere unor dispute lipsite de civilitate între evanghelicii americani. Revista Christianity Today menţionează în acest sens disputele dintre calvinişti şi arminieni. În acest context, Mark Galli, editor la revista menţionată mai sus, afirmă în articolul său “Reasoning Together” că revista sa încearcă să ofere un model de conversaţie respectuoasă.

Mă întreb în acest context, oare cine în România , în societate în general şi între evanghelici în particular, încearcă să ofere un astfel de model? Sau ar putea cineva? Voi ce credeţi?

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

5 thoughts on “Arta conversatiei, versiunea postcomunista”

  1. pentru ca nu avem cultura non-violentei, pentru ca nu avem educatie in general si cei 6/7 ani de acasa in particular. ca nu a avut cine sa ne invete in trecut, dupa cum nu avem nici acum. sau mina de oameni ce face asa ceva e nesemnificativa. sau nu are impact. nu se mai citeste, nu se mai scrie. se asculta muzica agresiva si se promoveaza o adevarata cultura a violentei. adica s-au preluat termeni si expresii din alte limbi care sunt agresive. avem look agresiv la masini, la tunsoare, la mai stiu eu ce. avem biznismen agresiv, condus agresiv si av cors tunsori de tip punk ce iti comunica ‘sa nu te iei de mine ca te fac’ sau blugi agresivi. s-a impamintenit ideea ca tot ce e agresiv e bun pentru ca ‘bad’ a devenit sinonim pentru ‘good’. nu e de mirare ca da rau sa nu te iei de cineva, sa nu fi mindru, sa nu te asociezi cu cei ‘rai, exact poe dos cum zice scriptura si altele de genul asta.

    de ce suntem noi evanghelicii agresivi? ca asa ne place. cine sa ne judece? domnul e departe, poate e plecat intro calatorie, sau se gindeste el la ceva mai important. liderii nostri nu sunt cei mai buni dintre noi, sunt cei care au reusiti sa fie in virf. noua ne lipseste doza de agresivitate sa ajungem acolo poate. o sa schimbam noi ceva? putin probabil.

    e un cerc vicios din care se poate iesi numai cu o schimbare radicala. doar nu o sa o incep eu! asta inseamna sa pierd, cel putin in cultura existenta.

    Like

  2. Indraznesc sa fiu mai optimist decat mi-ar da voie unii, dar schimbari se pot vedea chiar daca sunt la o scara mai mica. Evanghelicii se tem sa faca schimbari in modul de comunicare din teama de a nu diminua ceea ce considera ei a fi biblic. Spre exemplu, pacatu-i pacat, frate, si trebuie mustrat aspru (a se citi “lovit cu bata in cap inaintea tuturor”) fara nici o urma de har intr-o disciplinare care trebuie facuta cu dragoste. De aceea evanghelicii exceleaza in a fi agresivi, artagosi, ranchiurosi intre ei. Cred ca, daca invatatura si practica Domnului Isus e prea inalta pentru unii, am putea invata macar, pe ici pe colo, cate o frantura, de la “fiii intunericului” care, se pare ca sunt mult mai dispusi sa invete arta conversatiei cu altii de alta parere, tocmai pentru ca ei nu se simt chemati “sa smulga pacatul din radacina, frate”, ci doar sa-si vanda produsul pe piata si daca au clienti stiu sa si-i si pastreze. Nu degeaba s-a spus ca “biserica este SINGURA armata care isi impusca ranitii” – pentru ca (din pacate, dar din fericire in acest context) ei nu au dezvoltat acest simt al responsabilitatii fata de ograda altuia atat de excentric ca in cazul evanghelicilor.

    In sumar: da, se vad mici schimbari, mai ales intre neevanghelici, si chiar daca sunt intr-o masura si mai mica, aceste schimbari incep sa prinda foarte firav radacini si intre anumiti evanghelici.

    Hai ca e speranta de mai bine. Domnul sa aiba mila de noi si sa ne binecuvinteze!

    Like

  3. pe undeva am citit ca de exemplu: ‘Credinţele negative îţi afectează negativ abilitatea de a negocia bine. Negocierea este încheierea unui dezacord folosind “mai las de la mine-mai laşi de la tine” în contextul unei anume relaţii. Dacă înţelegi cum poţi duce negocieri pozitive şi desfiinţezi miturile în legătură cu procesul negocierii, se poate face ca toţi cei implicaţi să aibă de câştigat.’

    dar daca doar noi avem dreptate, si daca doar noi suntem aia buni, in vreme ce aialalti nu au dreptate (e proshti domle!) si noi suntem the good guys (aialaltzii sunt bad guys, of course), e nevoie sa cistigam totul, fara concesii. nu negociem nimic! de aici fundamentalismul. A!!! iar am ajuns la asta! societatea romaneasca si media sunt (cu rare exceptii) fundamentaliste. nimeni nu ne-a invatat sa negociem, doar sa avem dreptate. nimeni nu ne-a invatat sa apreciem ce are vecinul, doar sa ii ucidem capra. cum sa ii ucidem capra? cu blindete? am strigat ‘fara violenta’ doar in urma cu 20 de ani. acum nu mai e la moda.

    cine a investit in ultimii 20 de ani in oameni? cine i-a invatat ce au nevoie? cine si ce a fost investit in lideri? ce diferenta intre liderii de tip ‘micul dictator’ si liderii adevarati.

    dar oare e drept sa cerem de la oameni ceea ce nu au fost invatati vreodata? si in domeniul acesta exista destule de citit, de ascultat si de facut. este o invstitie personala si bineinteles limitata. cine o dezvolta? unde? cind? cu cine?

    Like

  4. Animat fiind de discutia propusa de Vladimir Tismaneanu am scris si eu un text despre resentinement din perspectiva spirituala, intrucat,pana acuma, niciunul dintre intelectualii care a scris acolo nu a abordat aceasta perspectiva. Va recomand textul. Posibil sa va placa.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s