“Cazul” Alin Cristea – 4

Alin Cristea 2009

Toxicitatea blogosferei evanghelice

Criticii lui Alin Cristea se declara oripilati de tupeul acestuia de se confrunta public cu personalitati ale lumii evanghelice, precum Daniel Branzai si Marius Cruceru. Ca unul care-i cunoaste foarte bine pe amindoi, eu unul nu le-as plinge de mila. Nu cred ca sunt atit de neajutorati incit sa aiba nevoie a le sari in ajutor „surorile” binevoitoare. Va asigur ca sunt capabili sa se apare si singuri. Iar daca n-au facut-o, cine stie, poate ca au ei motivele lor. N-ar fi mai bine sa-i intrebati pe ei decit sa presupuneti si sa va adunati pacate in mod inutil?

Pe de alta parte, cine crede ca Daniel si Marius sunt delicate domnisoare de pension, se inseala amarnic. Cei care le frecventeaza blogurile stiu bine ca pot fi, si unul si altul, extrem de abrazivi, si la fel de „colorati” in limbaj ca Alin, daca asa gasesc cu cale. Dar ceea ce-i deranjeaza pe critici la Alin, pare sa nu-i deranjeze deloc la cei doi (desi, trebuie sa recunosc, la “culoare” Alin ii “bate” pe amindoi), ca sa nu mai vorbim de altii.

Nu ma indoiesc de faptul ca criticii lui Alin sunt animati de cele mai bune intentii fata de el (desi, asa cum bine stim, „drumul spre iad e pavat cu intentii bune”). Dar daca tot au pornit sa „pliveasca” ogorul bloggeristic atunci cred ca au gresit adresa, incepind cu bogurile acestuia.

Spatiul virtual evanghelic este bintuit de la inceputurile sale de tot felul de extremisme si de patologii, mai mult sau mai putin psihanalizabile. Exista bloguri evanghelice cu adevarat toxice si periculoase, care cultiva ura si otravesc spiritul si asa suficient de tulburat al evanghelicului roman. Acestea insa nu par sa deranjeze nicicum pe cei porniti sa asaneze blogurile lui Alin. Ma intreb mereu, de ce oare?

„Vindecatori” care au urgenta nevoie de vindecare; „lideri” pe care nu-i urmeaza nimeni; femei isterice, sau doar frustrate, din cele mai diverse pricini; batrini care au imbatrinit degeaba; turnatori si colaborationisti transformati peste noapte in vajnici luptatori anticomunisti; „lucratori” fara lucrare; tineri talibani resentimentari, dornici de singe; diletanti notorii, erijati in experti in istorie; clerici deprimati ca nu le mai asculta nimeni bazaconiile; fosti disidenti esuati in resentiment si amaraciune; manipulatori patentati, care se autodeclara salvatorii „ortodoxiei” evanghelice; lichele talentate si lipsite de scrupule, numai bune pentru a-i prosti pe naivi si creduli; toata aceasta stranie „fauna” bintuie padurile spatiului virtual al evanghelicilor romani.

Nu este nevoie sa ma „murdaresc” umblind prin aceste mizerii, pentru a oferi mostre „din putul gindirii” acestor personaje cu adevarat toxice pentru mediul evanghelic romanesc. Sunt sigur ca ii cunoasteti si dvs foarte bine. Dar taceti, din lasitate sau din pura complicitate.

In mod straniu, desi nu am nici un motiv a ma indoi de sinceritatea lor, nici pe domnul Pope, nici pe doamna Botan nu pare sa-i deranjeze cu ceva revarsarea de otrava de pe aceste veritabile latrine virtuale. Pe ei Alin Cristea ii deranjeaza, cu licentele lui de limbaj si disputele lui zgomotoase. N-ar trebui oare sa asteptam de la niste crestini maturi mai multa obiectivitate si masura?

Am fost sigur ca titlul lui Alin, reclamat de domnul Pope, va stirni animozitati. Si pina la un punct sunt de acord cu critica adusa. Nu cred ca acest gen de licenta de limbaj se potriveste cu ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie blogul Romania Evanghelica. Acodul meu cu domnul Pope se opreste insa aici. Ceea ce contine mai departe acel post al domnului Pope este de fapt un soi de „character assassination”, mai degraba decit o mustrare frateasca, absolut binemeritata.

Nu sunt un vizitator asiduu al blogurilor domnului Pope sau al doamnei Botan. Desi apreciez destule lucruri acolo, sunt prea multe lucrurile care ne despart ca sa avem suficiente de impartit, dar cele citeva vizite pe care le-am facut in „casele” lor virtuale nu mi-au lasat nicidecum impresia ca am de-a face cu niste oaze irenice de seninatate. Dimpotriva, din ambele razbate adeseori o violenta surda impotriva a tot ce ceea ce este altfel decit ei, chiar daca aceasta este asezonata din belsug cu „siropul” pietist indispensabil evanghelicului roman clasic.

De data aceasta, intentionat sau din greseala, violenta a biruit siropul si a iesit masiv la suprafata. Aceasta insa, cred eu, nu este un accident, ci mai degraba virful unui aisberg ale carui adincimi abisale ramin nesondate.

Pe de alta parte, mediul evanghelic romanesc, ca si cel de aiurea, este dominat de un soi de pudibonderie alergica la orice fel de asperitati de limbaj. Pentru gustul presupus „taiat imprejur” al evanghelicului roman, expresii cristice de genul „pui de napirci” si „morminte varuite”, sau cele pauline de genul „scrijeleasca-se” (literal, „emasculeze-se”) sunt mult prea greu de inghitit.

Aceste evidente licente limbaj, ca si ironiile, mai mult sau mai putin voalate din discursurile lui Isus, au rolul de a colora limbajul si de a mari impactul discursului asupra ascultatorilor. Aceasta intr-o lume normala. Evanghelicii romani traiesc insa, cel mai adesea, intr-o lume iluzorie, artificiala, care are prea putin contact cu realitatea. Tocmai de aceea, exagerari precum cele ale lui Alin Cristea in postul mult-incriminat, au mai degraba rolul de a ne aduce cu picioarele pe pamint. Chiar cu riscul de a ne izbi de el.

Multi dintre noi am ris, cu inteles, atunci cind Petre Tutea a folosit expresia extrem de plastica, chiar daca cam grosiera, „eu ma screm, si lui ii vine”. Si chiar daca unele urechi mai sensibile s-au simtit lezate, cu siguranta ca acele persoane nu vor uita niciodata ceea ce a vrut sa spuna pitorescul personaj prin aceste cuvinte. Citi oameni intregi la minte vor refuza oare sa-l citeasca pe Tutea din pricina repetatelor lui expresii licentioase? Eu nu cunosc niciunul.

De asemenea, citi dintre noi stiu ca marele CS Lewis, autorul atit de citit si apreciat de evanghelici, chiar daca el insusi nu era evanghelic (!), mai scapa din cind in cind cite o „vorba de duh” (if you know what I mean!)? Nu cunosc nici un om inteligent si normal care sa fi refuzat a-l citi pe CS Lewis din pricina aceestei slabiciuni omenesti. Cine vrea, va pricepe ce am vrut sa spun. Celorlalti le doresc sa fie sanatosi.

Inchei spunind ca, dupa parerea mea, prezenta evanghelicilor in spatiul virtual, pe care am incurajat-o in mod constant de la inceputurile ei, este un mare cistig si, deocamdata, singura piedica eficienta impotriva manifestarii spiritului autocratic si secretomaniac ce domina pe liderii lumii evanghelice romanesti in perioada postcomunista. Datorita caracterului absolut deschis si democratic al internetului, liderii nostri nu-si mai pot face mendrele in conclavurile lor ultrasecrete, fara a le fi data pe fata micimea. Internetul este, din pacate, cel putin deocamdata, singura expresie a societatii civile in mediul nostru.

De aceea, sunt gata sa suport o vreme (chiar daca nu fara a taxa) anumite excese, mai ales lui Alin Cristea, care a jucat un rol absolut esential in conturarea unei prezente evanghelice consistente in spatiul virtual. In rest, suntem cu totii oameni, cu calitati si slabiciuni, si avem cu totii nevoie de harul lui Dumnezeu. De aceea spun, din nou, Dumnezeu cu mila!

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

10 thoughts on ““Cazul” Alin Cristea – 4”

  1. you are right in what you affirm and also right in what you conclude.

    alin cristea are si el menirea lui. oricare ar fi baiurile lui si cit de multe, cit de incomod poate fi, cel putin nu este ipocrit. citi dintre noi ne putem lauda ca am spus totdeauna ce am gindit? putini. in niciun caz eu. si citi dintre noi nu am fost constrinsi uneori sa mai facem si compromisuri? am facut si eu. dar nu asta ma infricoseaza. ma infricosheaza marea proportie a celor ce te privesc zimbind mieros si cu prima ocazie iti infig un cutit in spate. as prefera o sabie scoasa din teaca pe fata in loc de un pumnal in spate. dar nu poti sa mori cum preferi, nu? mai ales daca te taie fratzii! si credeti-ma stiu sa taie bine! ma intreb si eu unde si cind au invatat? la scoala duminicala? hmm…

    o astfel de atitudine potential violenta, foarte periculoasa se poate vedea in mediul evanghelic. de ce? pentru ca nu suntem obisnuiti sa discutam si sa negociem, ci sa ne certam si sa nu cedam. ne transpunem pozitia noastra doctrinara ferma in mai tot ce ne reprezinta si avem impresia ca daca facem o concesie, o facem diavolului.
    pe de alta parte cind gresim nu ne recunoastem greseala, tot din aceleasi motive. nu se poate ca dumnezeu si cu mine sa gresim. logic, nu? dar comiterea greselilor este parte a procesului de invatare. daca inveti, gresesti. daca gresesti te poti corecta. daca te corectezi, inveti si esti mai bun. daca esti mai bun, esti mai flexibil. daca esti mai flexibil, esti mai ingaduitor cu altii ce au gresit si poti sa-i inveti cu duhul blindetzii. sau cel putin asa zice scriptura pe undeva.

    cind ma gindesc cit de alunecosi am devenit, mai ca ma gindesc la sharpe! uciga-l toaca!

    Liked by 1 person

  2. Poate ca o problema este si viata eclesiei care se limiteaza pre mult la liturghie si forma liturghica adoptata de evanghelici incurajeaza enorm de mult monologul. Astfel nu suntem obisnuiti sa dezbatem problemele. Ani de zile am fost invatati ca unul sa vorbeasca si ceilalti sa nu gandeasca… nu credeti?

    Poate daca in viata eclesiei s-ar include mai multe dezbateri, sau discutii libere in grupuri, ne-am educa putin in ale dezbaterii si nu am mai deveni niste “latrine” sau “canale de scurgere a unor latrine” in spatiul virtual.

    Like

  3. Petruca unii, citind acest post, au inceput sa se ‘simta’ fara sa fie cazul, este necesar sa precizez un lucru care este destul de clar din context, daca textul ar fi citit fara ‘capsa pusa” si anume ca descrierea prezentelor toxice in blogosfera evanghelica NU se refera nicidecum la Ted Pope, la Rodica Botan, sau la altii mentionati pe nume in aceste texte.
    Asta ca sa nu-si adauge pacate inutile si sa ma ajunga pe mine din urma (la multimea pacatelor). Stiti vorba ceia, ‘hotul cu un pacat si pagubasul cu o mie”.

    Liked by 1 person

  4. Am citit cele 4 episoade referitoare la Alin. Sunt nişte chestiuni de spus.
    ______

    Draga Camix,
    Incerc sa-ti raspund in comentariul tau, caci este mai simplu asa.
    Mai intii, iti multumesc pentru rabdarea de a citi cele 4 episoade.
    Le-as fi putut pune intr-un singur text, dar era prea obositor de citit.

    ________

    Sunt luări de poziţie, lumea nu chiar tace. Însă nu toate sunt nominal prezentate şi dezbătute. Pentru că nu toate sunt destinate discuţiei unei persoane, chiar dacă porneşte de la o persoană. nu toate se axează pe portretizarea pozitivă sau negativă a unei persoane, ci pe un comportament, pe o gândire etc. Luări de poziţie sunt; dacă ele au fost trecute cu vederea, e altă poveste.
    _________

    Nu contest ca sunt oameni care iau pozitie cu privire la ceea ce am numit ‘toxicitatea blogosferei’. Ele sunt insa firave, sporadice si nu le-am intilnit la cei doi care s-au ocupat de Alin. Faptul ca ei n-au dat deloc atentie acelor manifestari, dupa mine mult mai nocive, este problema.
    _________

    Dacă ar fi fost un singur articol pe tema aceasta, l-aş fi considerat o opinie argumentată, demnă de luat în considerare pentru cei care consdieră argumentele respective suficient de solide.
    Faptul că se extinde pe atâtea episoade vine în contradicţie cu un lucru pe care l-aţi pomenit faţă de adversari şi transmite ideea de apologie a unei persoane, care se depărtează de o discuţie obiectivă, la rece. Pentru simplul fapt că arată implicare mai mult emoţională decât afinititate în gândire şi concepţii.
    _________

    Dupa cum vezi si tu, scriind un comentariu destul de lung, anumite lucruri nu pot fi spuse cu usurinta foarte pe scurt. Poate si din poricina propriei confuzii, dar si din pricina complexitatii problemei. Ca sa nu mai vorbim de complicatiile emotionale.
    Am scris cum am simtit si evident, asta n-a fost la rece.
    Am scris tirziu, asteptind ca altii sa intervina, macar cit de cint. Daca o faceau, eu ma abtineam.
    De vreme ce n-a facut-o nimeni, dupa a mea stiinta, am socotit, poate gresiit, dar asa am socitit, ca este o chestiune de dreptate sa intervin. Daca unii interpreteaza toate aceste drept cine stie ce socoteli, pacatul este al lor. Nu eu sunt manipulatorul. Asta e specialitatea altcuiva

    _________

    Personal, cum mi s-ar putea părea justificată această pledoarie extinsă pentru o persoană care se poate – nu-i aşa? – apăra singură, la fel ca ceilalţi din propoziţie? Nu se susţine, din păcate. Mai ales că aţi recunoscut în repetate rânduri că Alin este o persoană incomodă care îşi apără convingerile. Aşadar, mie mi-a venit să mă întreb brusc de ce are nevoie de această apărare, având calităţile combative şi polemice pe care le are şi având în vedere că celorlalţi li se neagă “dreptul” la apărări din partea altora. După cum spuneam, e contradictoriu acest lucru.
    __________

    Nu cred ca este contradictoriu. Alin se poate apara singur, ba, din pacate, chiar poate fi foarte rau cind loveste, dar de data asta a tacut. Poate pentruca ii pretuia pe cei doi. Nu stiu. Acum nu mai sunt sigur ca e asa.
    __________

    Am pomenit de apologie a persoanei. Consdier că acest gen de discurs e inferior şi mai puţin credibil pentru audienţă tocmai pentru că revine de atâtea ori ca şi cum cititorilor nu le-ar fi clară poziţia pe care o aveţi. Noutăţi mari de la un episod la altul nu prea se găsesc ca să fie justificabilă şi consistentă lungimea. De aceea dă ea impresia de părtinire cu oarece doză destul de mare de subiectivism.
    _________

    Repet, am scris cum am simtit, fara a fac socoteli de impact sau receptivitate. daca am gresit, imi pare rau. Nu cred ca m-am repetat prea mult. Si nici nu cred ca am scris o apologie a lui Alin. Tot ceea ce am scris acolo este adevarat, cel putin in perceptia mea. Si, daca vrei sa fii obiectiva, vei vedea ca am scris destule lucruri critice, chiar aspre, despre Alin, chiar in acest text presupus “apologetic”. Iar cele pe care i le-am spus in privat, acum si mai inainte, le stie Dumnezeu.
    _________

    Cât despre faptul că Alin nu ar vorbi în numele evaghelicilor români şi că nu aţi găsit o asemenea pretenţie, consider că însăşi denumirea blogului respectiv este suficientă pentru a face clar ceea ce reprezintă el. Sau nu? Adică dacă denumirea lui nu e echivalentă cu ceea ce conţine blogul, atunci ce ar putea fi echivalent? Ceea ce i se reproşează lui Alin nu e că a făcut blogurile respective. E o idee bună. I se reproşează felul în care face uz de ele. Nu e vorba ca cineva să-l împiedice să se folosească. E vorba de o direcţionare corectă a eforturilor şi a scrierii.
    _________

    Nu cred ca Alin pretinde a vorbi ‘in numele evanghelicilor’. Iti spun acum, asa cum i-am spus si lui, e adevarat, fara ca acest lucru sa aiba vreun efect observabil, ca nu sunt de acord cu felul in care foloseste blogul Romania Evanghelica si ca ar trebui sa mute pe propriul blog polemicile personale.
    Daca ar face-o, n-ar fi dovada de slabiciune (asa cum cred ca se teme el), ci de intelepciune. Dar cum cucoana aceasta este elusiva, la cei mai multi dintre noi, astept sa-i vina intr-o zi ‘mintea romanului de pe urma’. Pian atunci incerc sa-i stau alaturi, ca sa-i mai dau (sau sa primesc) cite un sut (vorba ceia, ‘fiecare picior in spate inseamna un pas inainte’.
    Inchei multumindu-ti inca odata pentru atentia acordata.
    Danut

    Liked by 1 person

  5. Din cele ce s-au intimplat in ultimele saptamini in blogosfera evanghelica, este destul de clar ca unele dintre evaluarile si sperantele exprimate de mine in aceasta serie de articole au fost naive si infirmate de evolutiile ulterioare.

    In lumina acestei convingeri, atasez aici un mesaj public adresat lui Alin Cristea, pe blogul Romania Evanghelica, la ultima sa dizgratioasa ‘dezvaluire’ a unei convorbiri private cu Marius Cruceru.

    Asa cum am protestat atunci cind Alin a fost atacat, soocotesc eu, mai departe, in mod necavaleresc si exagerat, protestez si acum, cind Alin il ataca pe Marius Cruceru intr-un mod lipsit de spirit cavaleresc.
    Iata mesajul meu catre Alin:

    Draga Alin,
    Inteleg din cele de mai sus ca esti obosit si se poate sa nu-ti mai pese daca pierzi sau cistigi in toata aceasta urita poveste.
    Si totusi, aici nu este vorba doar despre Alin Cristea (oricit de importanta este persoana sa; importanta, caci pentru ea s-a dat viata Fiului lui Dumnezeu), si nici macar despre Marius Cruceru, ci de… Romania evanghelica.
    Poate ca macar de ea ar trebui sa-ti pese, oricit de obosit ai fi.
    Caci intr-o zi va fi s’a dam socoteala de orice cuvint nefolositor ce ne va fi iesit din gura’, sau tastatura.
    Iar aici este mult mai mult decit atit.
    Este vorba, de fapt, dupa parerea mea:
    – de promsiuni nerespectate neelegant
    – de dezvaluirea publica, impudica, a unor discutii private, fara permisiunea interlocutorului (un soi de ridicare a poalelor in cap)
    – de un act de nedreptate, prin expunerea publica a unor informatii care pot face rau unor oameni nevinovati (altii decit interlocutorii)
    – de exacerbarea, pina la naucire, a unor dispute fara miza
    – de obsesia preciziunii cu privire la detalii fara importanta.
    Toate acestea frizeaza nu numai patologicul (cel putin cel relational), ci insasi etica elementara.
    Iar eu, naivul de mine, imi faceam iluzii de cavalerism. Se vede ca iarasi m-am inselat. Este clar ca sunt incorigibil.

    Voi publica acest text si ca un post distinct, pentru a-i oferi mai multa vizibilitate.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s