Prima zi la Ierusalim

Orasul vechi

Prima zi de lucru în biroul din Ierusalim a trecut destul de repede. Până în jurul orei 5pm am avut întâlniri şi, printre picături, m-am ocupat de zecile emailuri, de serviciu sau private, pe care le primesc zilnic.

Unul dintre colegii mei din regiune se va muta aici în octombrie, pentru a prelua conducerea activităţii de advocacy, şi am discutat mult despre felul în care pot colabora sectoarele noastre. Am, de asemenea, pentru prima dată, un coleg care lucrează pentru sectorul meu în acest birou. Se numeşte Dr. Charlie Abu Saada şi este un teolog romano-catolic. Am petrecut mult timp cu el, introducerea lui în “secretele” sectorului nostru fiind unul dintre obiectivele călătoriei mele aici.

La ora 5pm eram deja obosit şi, cu toate că nu obişnuiesc să dorm după-amiaza, am prins o oră de somn. După aceasta, din nou la email şi alte responsabilităţi de serviciu.

Pe la 7pm colegul meu, cu care stau în casa de oaspeţi, m-a întrebat, aşa cum speram, dacă nu vreau să ieşim împreună să mâncăm undeva. Desigur, puteam merge şi singur dar cum eu nu conduc, din  pricina ochilor, a fost mai comod să mergem cu maşina. Ca să nu mai spun de plăcerea companiei.

A propos de asta, una dintre zădărniciile slujbei mele este vremea de după terminarea slujbei: timpul petrecut singur în camera de hotel şi, mai ales mâncatul singur prin restaurante. Pentru mine, care sunt un “animal social”, această povară este cel mai greu de purtat. Dar, n-am ce face; astea sunt riscurile meseriei.

Am pornit deci, de pe Muntele Măslinilor, unde se află biroul nostru, pe o stradă îngustă ce coboară spre valea Kedronului şi trece chiar pe lângă Grădina Ghetsimani. Iată mai jos o imagine. În centru se vede, mică, cupola Domului Stâncii. Getsimani este la stânga, jos.

linga Getsemani

Ajungând jos, am luat-o  în dreapta şi apoi stâng, pentru a urca spre drumul aflat sub zidul medieval al oraşului vechi. Am trecut pe lângă aşa-numita “poartă de aur”, care este închisă şi am văzut de aproape Domul Stâncii.

Domul Stincii

Am făcut apoi dreapta, am trecut de o altă poartă.

Poarta

Am urcat pe drumul care duce spre Betleem, care este la sud de Ierusalim, destul de aproape. Ne-am oprit nu departe de Biserica Prezbiteriană, care este străjuită falnic de steagul Scoţiei.

Biserica Scotiei

Am mers apoi pe jos spre restaurantul cu nume franţuzesc: Cinemateque. Este într-adevăr şi o cinematecă acolo, dar dedesubt este un restaurant select.

Cinematheque

Pe terasa restaurantului era un grup numeros de africani în costume tradiţionale. Din păcate n-am îndrăznit să face poze şi când am ieşit nu mai erau acolo. Mereu pierd, din prea mare sfială, asemenea momente unice.

Mâncarea a fost excelentă şi vinul evreiesc superb, dar totul a fost destul de scump, ca aproape orice în Ierusalim. Am avut surpriza de a întâlni în acest restaurant un coleg care lucrează pentru World Vision United States, cu care am luat masa în octombrie în Seattle, pe coasta de vest a Statelor Unite. Mie mi-a părut oarecum cunoscută faţa lui, dar el este cel care m-a recunoscut.

Am avut asemenea plăcute şi stranii surprize în multe locuri din lumea asta. În defitivi trăim într-o lume foarte mică. Şi când mă gândesc la faptul că în perioada comunistă n-am putut primi paşaport nici măcar pentru a merge la Moscova, pot socoti că şansa pe care o am acum de a vedea lumea, slujindu-i pe cei săraci, este un soi de poetic justice.

Imaginea oraşului vechi de pe terasa restaurantului este superbă. La poalele dealului se află Valea Ge Hinnom, de unde vine cuvântul Gheena, locul în care în vremurile vechi se aruncau şi se ardeau gunoaiele. Aceasta este originea imaginii simbolice a Iadului din textele biblice. Acum, îmi spune colegul meu, acesta este un loc de plimbare, care uneşte Ge Hinnomul cu Kedronul. N-am fost niciodată pe el. Ar trebui să încerc.

vedere spre cetate

Am revenit apoi la bază, în complexul Augusta Victoria, unde luteranii au construit un spital pentru cei săraci. Complexul este străjuit de un turn care poate fi zărit din oraşul vechi. Sper să apuc a urca în el de data aceasta, căci în 2006 nu era accesibil.

Augusta Victoria Tower

Dar, am scris destul, şi mâine am o zi plină de întâlniri la Betleem. Sper să pot scrie şi mâine câte ceva şi, mai ales să am mai multe fotografii făcute pe lumină. Noapte bună!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s