Economie, casatorie si sexualitate – 2

De ce nu este simpla predicare a abstinenţei soluţia problemei?

Articolul de care vorbeam în primul episod se intitulează „The Case for Early Marriage” şi este scris de Mark Regnerus, autor al cărţii Forbidden Fruit. Sex and Religion in the Lives of American Teenagers, Oxford University Press, USA, 2007.

Voi reda mai jos câteva fragmente din acest articol, însoţite de mici comentarii, în speranţa că ele vor îndemna la meditaţie pe un subiect extrem de important pentru noi toţi.

Să începem cu începutul, absolut „la obiect” şi intrigant, al acestui text.

Virginity pledges. Chastity balls. Courtship. Side hugs. Guarding your heart. Evangelical discourse on sex is more conservative than I’ve ever seen it. Parents and pastors and youth group leaders told us not to do it before we got married. Why? Because the Bible says so. Yet that simple message didn’t go very far in shaping our sexual decision-making.

Este destul de clar că argumentul cum că ceva trebuie să se întâmple „because the Bible says so”, oricât ar fi el de adevărat, este insuficient pentru a-i motiva pe oameni la sfinţenie. Acest gen de abordare, este tipic pentru ceea ce se numeşte în consiliere modelul nouthetic (de la cuvântul grecesc noutheteō, care înseamnă a avertiza, a corecta, a îndemna sau a instrui), sistem inventat de Jay E Adams, un teolog fundamentalist american specializat peste noapte în consiliere creştină. Abordarea esenţială a acestei şcoli de consiliere pentru problemele sufleteşti ale fiinţei umane este ceea ce eu numesc, mai în glumă, mai în serios, „mitraliera de versete”, ca răspuns la flagelul neascultării, care este, după Adams, rădăcina oricărei probleme sufleteşti.

Nici nu este de mirare că asemenea abordări simpliste şi mecanice (care nu se puteau naşte decât în America) nu dau nici un fel de rezultate în rezolvarea problemelor complexe ale fiinţelor umane.

It might sound like I devalue abstinence. I don’t. The problem is that not all abstainers end up happy or go on to the great sex lives they were promised. Nor do all indulgers become miserable or marital train wrecks. More simply, however, I have found that few evangelicals accomplish what their pastors and parents wanted them to.

Regnerus încearcă să se protejeze de o acuzaţie pe care mă tem că o voi primi şi eu din pricina acestui text, şi anume aceea că prin aceste texte încercăm să devalorizăm abstinenţa. Dacă cineva este ispitit de această idee, îşi face păcat în mod inutil. Preocuparea autorului, şi a mea, este aceea a găsirii de soluţii biblice realiste şi compatibile cu complexitatea problemei. Iar soluţia simplistă a abstinenţei pure este evident că nu dă rezultate, de vreme ce, aşa cum explică Regnerus, 90% dintre americani au experienţe sexuale înainte de căsătorie, iar procentul evanghelicilor de acolo nu este cu mult mai mic. Poate că la noi situaţia nu este atât de gravă între evanghelici, dar fără studii serioase, eu n-aş pune mâna în foc. Este clar că ceva nu merge. Iar a da vina exclusiv pe tineri este nu numai iresponsabil, ci şi ineficient.

Poate că soluţia este tocmai întoarcerea la căsătoria timpurie. Această sugestie a lui Regnerus pare însă atât de exotică şi de contraculturală, încât stârneşte reacţii absolut ostile, atât în societate în general, cât şi în biserică, aşa cum au fost cele ocazionate de articolul lui Regnerus pe această temă din The Washington Post.

Deşi cei mai mulţi specialişti recunosc rolul esenţial al căsătoriei pentru maturizarea fiinţelor umane şi pentru sănătatea societăţii, niciodată această instituţie nu a fost mai mult atacată şi subminată.