Economie, casatorie si sexualitate – 1

Marx                                     Freud                  Nietzsche

De cel puţin cinci ani călătoresc în diverse ţări din lumea comunistă (precum Vietnam sau Laos), postcomunistă (pe astea le ştiţi) sau precomunistă (precum Bolivia), pentru a susţine seminarii pe tema unei perspective creştine asupra comunismului şi a postcomunismului.

În cadrul acestora încerc să spun oricui este dispus să mă asculte, că, după părerea mea, multe dintre crizele cu care se confruntă Biserica în această stranie perioadă istorică pot fi explicate, cel puţin în parte prin faptul că creştinii au fost incapabili să ia în serios mesajele celor trei „profeţi” ai modernităţii: Marx – care ne-a „predicat” despre importanţa economicului, Freud – care a încercat să ne convingă de forţa teribilă a sexualităţii şi Nietzsche – care ne-a vorbit despre puterea puterii. Poate tocmai de aceea problema Bisericii contemporane ar putea fi rezumată de titlul cărţii lui Richard Foster, Money, Sex and Power.

În mai 2006 am participat împreună cu fiul meu, Daniel, la o serie de seminarii pe tema bisericii emergente, care au avut loc la Auditoire Calvin din Geneva. Brian McLaren, unul dintre invitaţii de onoare ai evenimentului a vorbit atunci despre fundamentul economic al crizei prin care trece moralitatea sexuală în lumea de astăzi.

Teza lui McLaren este dezarmant de simplă. În societăţile tradiţionale, caracterizate în general printr-o moralitate sexuală mai riguroasă, oamenii se căsătoreau de obicei la vârste fragede, 17–21 femeile, 20–23 bărbaţii, perioada lor de maximă potenţă sexuală fiind consumată în cadrul legitim, al familiei, având ca rezultat un număr mai mare de copii decât în familiile de astăzi.

În vremea noastră, modul în care am orânduit societatea îi face pe tineri, inclusiv pe cei creştini, să amâne adeseori căsătoria până reuşesc a-şi face un rost. Iar dacă acest „rost” implică obţinerea unui doctorat, asta înseamnă amânarea căsătoriei până în preajma vârstei de 30 de ani.

Implicaţiile acestui fenomen asupra moralităţii sexuale a generaţiilor tinere actuale, inclusiv a celor creştine este cu adevărat dezastruos, aşa cum recunosc toţi criticii lucizi ai fenomenului.

Ce face Biserica în faţa acestei situaţii? De cele mai multe ori ea lansează ieremiade necruţătoare la adresa imoralităţii din societate şi îi bombardează pe tinerii  creştini cu mesaje patetice despre valoarea virginităţii.

Desigur, afirmarea înaltelor valori ale eticii sexuale biblice este un lucru legitim. Întrebarea este însă dacă nu cumva aceasta este nu numai o soluţie ieftină, ci şi una ineficientă.