Marturia crestina in lumea intelectuala – 7

Fundamentalismul

Am discutat până acum despre măsura în care creştinii evanghelici din România pot oferi o şansă lumii intelectuale din România. În cadrul acestei discuţii am abordat pietismul ca una dintre rădăcinile teologiei evanghelice, despre care spuneam că trebuie să fie asumat şi evaluat în mod critic pentru ca noi, evanghelicii să putem avea o ofertă viabilă pentru societatea românească.

În continuare aş dori să abordăm o a doua rădăcină istorică a spaţiului evanghelic, şi anume fundamentalismul. Există în lume biserici care se intitulează cu mândrie, cu emfază uneori, biserici fundamentaliste. Acest cuvânt a devenit în ultima vreme un fel de etichetă de batjocură, şi pe bună dreptate, pentru că trăim într-o lume plină de fanatism, probabil că cel mai periculos dintre acestea fiind cel religios. Fundamentalismul este una dintre formele cele mai acute ale fanatismului religios.

Conceptul nu este uşor de definit, dar este interesant de observat că rădăcinile istorice ale acestui fenomen se află în creştinism. La sfârşitul secolului al XIX-lea, când biserica era în mare parte dominată de teologia liberală, un număr de teologi protestanţi s-au ridicat împotriva acestui val de negare a autenticităţii Scripturii, a dumnezeirii lui Cristos, a minunilor în general; şi a tuturor elementelor transcendentale din creştinism. Ei au început să pledeze pentru ceea ce au numit întoarcerea la fundamente. La începutul secolului au apărut în SUA o serie de articole, numite The Fundamentals, care au încercat să pună din nou pe terenul Scripturii acele lucruri care erau contestate sau deformate de liberalism. De aici numele de fundamentalism, care în perioada aceea nu avea o conotaţie negativă. În definitiv fundamentaliştii erau evanghelicii începutului de secol XX.

Este important să subliniem aici un lucru. Terenul de luptă cu liberalismul a fost terenul ideilor. Fundamentaliştii erau şi ei în foarte mare măsură copiii veacului lor, şi deşi strigătul lor de alarmă a fost unul absolut legitim, modul în care s-a purtat bătălia a fost unul care a amprentat în mod negativ viitorul mişcării evanghelice: Ne referim aici la faptul că bătălia cu liberalismul s-a dat pe terenul acestuia. Fundamentaliştii n-au avut discernământul de a se retrage de pe terenul adversarului şi, ca urmare, dezbaterea s-a desfăşurat în spaţiul şi cu armele ideologiei iluministe. Iluminismul este o filosofie care s-a format în secolul luminilor, prin exaltarea raţiunii.

Trebuie să precizăm dintru început că raţionalismul nu este acelaşi lucru cu raţionalitatea. Raţionalitatea este calitatea unui lucru de a fi în acord cu raţiunea. Raţionalismul este o concepţie care porneşte de la raţiune şi se întoarce la raţiune pentru a da sens tuturor lucrurilor şi care exclude prin definiţie tot ceea ce nu poate fi definit în spaţiul restrâns al raţiunii omeneşti. Ori, existenţa personală a lui Dumnezeu este prin definiţie transcendentă, trece dincolo de limitele raţiunii omeneşti, şi ale omenescului în general, şi nu poate fi definit în termenii raţionalismului.

Spuneam deci că fundamentalismul şi-a desfăşurat lupta pe terenul raţionalismului şi că încetul cu încetul a devenit nimic altceva decât o altă faţă raţionalistă a teologiei. Liberalismul şi fundamentalismul sunt surori, împărtăşind aceeaşi paradigmă, acelaşi instrumentar, dar cu rezultate diferite, pentru că punctele de pornire sunt diferite.

Raţionaliştii fundamentalişti au încercat să răspundă la provocările liberale şi să găsească soluţii la toate aceste provocări exclusiv în limitele raţiunii. Evident, liberalii au exaltat raţiunea şi au încercat să readucă, spuneau ei, religia creştină în spaţiul raţiunii. De aici încercări ca cea a lui Rudolf Bultmann de a demitologiza creştinismul. Spaţiul nu ne permitem să intrăm în detalii, dar demitologizarea are, cred eu, o anumită legitimitate.

Uitaţi-vă de exemplu la ceea ce se întâmplă în istoriografia românească. Lucian Boia, unul dintre cei mai prolifici istorici români ai momentului, s-a specializat în dărâmarea miturilor din istoriografia românească. Potrivit acestora, noi, românii suntem cei mai viteji, mai deştepţi şi mai harnici dintre oameni. Numai că lumea nu ne înţelege şi are nu ştiu ce anume cu noi. Ori Bultmann a încercat să dărâme o serie de idoli, o anumită mitologie care s-a format în jurul religiei creştine. El însă a împins lucrurile prea departe în acest proces.

Nenorocirea cu mişcarea fundamentalismului în acest spaţiu al raţionalist este că pornind pe această cale ajungem foarte repede să avem iluzia că l-am epuizat pe Dumnezeu. Dumnezeu a fost redus la un set de atribute, iar religia creştină a fost redusă la un set de propoziţii. Acum, fără discuţie că Scriptura revelează anumite atribute ale lui Dumnezeu, şi că noi putem face formulări propoziţionale cu privire la Dumnezeu, dar a lăsa impresia că prin acestea L-am epuizat pe Dumnezeu este aberant. Un asemenea Dumnezeu este un idol, şi el trebuie cu adevărat dărâmat.

Observând aceste lucruri, teologii mai subtili din mişcarea fundamentalistă au început să se îndepărteze încet-încet de raţionalism, şi să aducă pe scenă o altă ofertă, una cu adevărat profetică, care încerca să se desprindă de paradigma de gândire iluministă, oferind o alternativă acesteia. De aceea, avem astăzi pe de o parte fundamentaliştii, care au rămas practic între tiparele de gândire ale secolului al XIX-lea, acceptând însă dogmele centrale ale creştinismului, şi au produs de foarte multe ori un creştinism scolastic, rece, speculativ.

Pe de altă parte însă, majoritatea mişcării evanghelice a mers mai departe şi a încercat să înţeleagă lumea în complexitatea ei şi să înţeleagă dumnezeirea ca fiind ceva ce transcende limitele raţiunii omeneşti.

Ca să rezumăm lucrurile, putem spune că aceste două rădăcini – pietismul şi fundamentalismul – sunt ca nişte stafii care bântuie lumea evanghelică, şi de foarte multe ori, reflexele sau acţiunile noastre, cuvintele şi predicile noastre vădesc fie înclinaţii pietiste, care exaltă relaţia personală cu Dumnezeu, dar promovează un soi de izolare, de retragerea din lume, fie accente raţionaliste, care lasă impresia că încearcă „să-l epuizeze“ pe Dumnezeu.

Aşa fiind, dacă creştinismul nostru evanghelic nu va transcende aceste limite, atunci avem foarte puţine şanse să oferim o soluţie pentru România. Cred că sarcina tinerei generaţii de teologi români, care se formează în această perioadă, este aceea de a examina trecutul, în mod critic şi cu simpatie, în egală măsură locuind în această tradiţie şi asumându-şi-o, şi de a oferi soluţii pentru transcenderea acestor probleme, prin trecerea mişcării evanghelice din România pe o nouă treaptă, în care ea este implicată în societatea românească, cu conştienţa că deşi noi nu vom salva lumea – ea va arde în cele din urmă – dar că în acest context avem datoria să aducem vindecare, speranţă, şi să salvăm, prin harul lui Dumnezeu, cât mai mulţi oameni.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

12 thoughts on “Marturia crestina in lumea intelectuala – 7”

  1. Apelul din final cu privire la tinerii teologi romani de a nu deveni nici fundamentalisi si nici pietisti e salutar. Si descrierea istorica a aparitie curentelor acestor curente este, nu ma indoiesc, corecta.
    Descrierea fundamentaistilor evanghelici esteea insasi “fundamantalista”. El arata clar ca autorul si-a creeat un dusman, o obsesie: fundamentalismul evanghelic. Din cauza asta articolul nu este obiectiv. Nu sund fundamentalist si nu ma refer decit la f. evanghelic. Citeva exemple:
    1) Chiar daca f. evanghelic (f.e.) este influentsat de rationalism el crede cu tarie (pina la moarte) in: inviere, Invierea Domnul Hristos, in transcendent, in general. Este asta rationalism?
    2) F.e. Crede in inerantsa Scripturii. Inclusiv a minunilor; literalitatea unui potop global, etc. Spre deosebire crestinii ne-liberali dar care transforma toate minunile din Scriptura in chestii naturale: mana din pustie, trecerea Marii Rosii, muta evenimente di biblice pt a le potrivi cu istoriografia laica, indiferent de dovezile interne.. Acesti teologi/cresitni simpli nu-s nici fundamnetalisti si nici liberali si nici rationalisti. Ei sunt .. piinea lui Dumnezeu.
    3) Misticismul este si el speculativ, nu doar f.e…Ba misticismul conduce la aberatii pe care f.e. le repinge pe buna dreptate. Experientse subiective imposibil de dovedit, vechi de sute de ani, unele imaginative sau avute in stari emotionale (si nu numai) ce fac discutabila insasi realitatea experientselor; ei bine ele conduc la pelerinaje ale multor crestini sinceri. Misticismul acesta este tratat pe acest blog in general ca ceva mirific, istoric, simpatic, fatsa de fiorosul rationalism al f.e. Macar ca acest misticism este generator de convinger anti-Biblice ultra evidente.
    Nu sunt fundamentalist; sa ne pastram echilibrul, si chiar dragostea si dreapta judecata fatsa de f.e. si fatsa de devierile majore si riscul pe care misticismul l-a dus si-l duce atit in plan personal cit si in cel al crestinului gregar. Personal, evit sa atac pe altii si chiar daca uneori am fost rau (Doamne iarta-ma) mi-am pus friu limbii. Sa nu strecuram totusi tsintarul si sa inghtsim camila. Liberalismul a facut si face mult mai mult rau crestinismului decit f.e. Misticismul este ultra periculos daca nu este judecat/apreciat in limitele Scripturii. Termenul de fundamentalism este compromis. Im AMerica multe biserici se cheama independente (de ex. baptiste indep.). Acestea sunt fundamentaliste ca teologie dar sunt pline de oameni credinciosi, rezonabili, iubitori de DUmnezeu si de semeni. Exista excese peste tot….chiar si in abordarile noastre.

    Like

  2. Sigur, f.e. poate crede ca paminu nu-i rotundin ciuda faptului ca de fapt este limpede ca nu-i asa! Ca si un ex-fundamentalist vreau sa suport anliza lui Danut (desi eu cred ca nu face dreptate liberalilor – probabil inca mai are prejudecati din trecut) si sa va spun domnule Radu ca va inselati amar cind spunteti ca liberalii sunt mai periculosi decit f.e. Eu nu am auzit de nici un liberal care sa ucida vre-un doctor pentru ca acesta nu vrea sa faca avorturi!
    Asa cum subliniaza Danut cred ca Fundamentalismul in momentul de fata este radacina raului!

    Like

  3. probabil ca atit liberalii cit si f.e-ii au facut greseli si inca vor face, atit din cauza orientarii lor dogmatice cit si a faptului ca nu e om sa nu greseasca.
    chestia cu ineranta mi se pare cea mai fortata avind in vedere ca avem multe traduceri ale textelor si nu exista nici o colectie unica care sa fi fost autorizata 100%. in ceea ce ne priveste (pe noi baptistii) daca am sti un pic de ebraica si am lua textul cornilescu, am cam lasa la o parte ineranta. asta nu ca n-as crede in minuni sau creatia biblica.

    alte exemple: intre baptistii nostri exista un anumit personaj (acum destul de contoversat) ce impunea ineranta dar afirma ca epoa minunilor s-a terminat odata cu apostolii. in acelasi timp acelasi personaj dadea semne de megalomanie, de mari carente in ceea ce priveste dreptatea si increderea fata de studenti si de lipsa de deosebire a duhurilor. un altul, tot cu ‘functie’ nu credea in existenta demonilor si facea haz de studentii ‘ce vedeau draci peste tot…’ in acelasi timp ambii se proclamau fundamentalisti. apoi un altul afirmase ca azi nu mai exista proroci pentru ca nu mai exista nebuni…

    in ultima instanta ramine cum am (mai) stabilit: depinde cu cine esti prieten si te asociezi, cine te sustine si cine te sapa, indiferent de afilierea de stinga sau de dreapta (so 2 spic).

    in ceea ce priveste marturia crestina in lumea intelectuala, am intilnit psihiatrii ce au devenit crestini, ingineri (unii zic ca astia nu ar fi intelectuali), profesori, ma rog, tot ce are contact cu intelepciunea. din pacate multe din bisericile noastre trecute si actuale au un framework tare ingust vis-a-vis de aceasta categorie de oameni. apoi pe unii evanghelia ii ingusteaza si ii face legalisti iar pe altii ii deschide. in contextul actual cei care marseaza spre ingustime sunt pe placul celor ce conduc. categoria ingustilor adauga noi reguli inexistente facind scriptura si credinta mai ineranta decit este, cei mai deschisi intelegind ca ceea ce ei au descoperit deocamdata este doar virful icebergului, mai lasa loc si pentru altceva, fiind catalogati de cei mai din fata ca liberali. in ceea ce priveste liberalismul in romania, in afara celui de factura reformata sau luterana, el nu poate fi gasit prea des printre vorbitorii de limba romana. aici doar daca nu ii asimilam in aceasta categorie si pe cei ce in ciuda faptului ca afirma ca sunt fundamentalisti sau conservatori, pun in practica un crestinism lipsit de esenta lui etica, in viziunea mea liberal pentru ca prin asta demonstreaza ca nu cred in valorile fundamentale proclamate doar prin vorbe.

    si atunci intelectualii fara afiliere crestina ce vad? mi se pare ca o biserica ipocrita. intrebarea ce apare este daca aceasta mai este sau nu biserica…

    Like

  4. in ceea ce priveste miturile, unul dintre cele mai utilizate si prezente printre noi este cel ca baptistii nu ar fi mintuiti din cauza ca n-au primit botezul cu duhul sfint si nu vorbesc in limbi. aici vreau sa le atrag celor ce sustin o astfel de aberatie ca nu exista un monopol al duhului sfint, nici unul al vorbirii in limbi si ca mare greseala fac si cei ce ii trimit pe cei ce afirma ca exista sau au experimentat vindecari miraculoase sau vorbiri in limbi la penticostali. vorba aia: nici macar papa n-a facut greseala asta!

    cit priveste miturile fondatoare ale ortodocsilor si greco-catolicilor din tara noastra, problematica e clasica avind in vedere ca nu conteaza atit de mult adevarul, ci memoria istorica si colectiva. aplicatie la ceea ce a descoperit l. boia, nicoara & nicoara si altii.
    cum informatiile venite din cele doua parti se contrazic, iti ramine sa accepti una dintre parti cu varianta ei sau sa nu accepti niciuna si sa o iei pe a treia in considerare.
    chiar daca esti intelectual.

    Like

  5. ulen;
    sunteti extrem de nedrept cu f.e. Necrestineste de nedrept. Vorbesc serios. Daca v-ar cere cineva (bunaoara Dumnezeu) dovezi ca f.e. ii omoara pe docotrii ce comit avorturi, pe unde ati scoate camasa? Presupunind ca aveti dreptate, nu cred ca au fost mai mult de 10 (nici atit) cazuri de doctori omoriti in USA in ultimii 10 ani. Sa zicem ca pe toti i-au omorit f.e. ar fi semnificativ?Citi fundamentalisiti evanghelici or fi in America? D-zeu stie. Sa zicem doar 750 mii. Cit la suta reprezinta criminalii ? Haideti sa fim mai cu responsabilitate. Fiti suparat pe f.e., dati-i dreptate lui D. Manastireanu dar nu fitsi cinic. 99% din f.e. se lasa mai degraba omoriti decit sa faca rau cuiva cu buna stiintsa. Nu-i descrieti de parc-ati citit doar propaganda bolsevico-evreiasaca a Holywood-ului vis a vis de crestini. Cu respect si regret.

    Like

  6. -De-acord cu Alex ca exista liberali ce se dau conservatori sau fundamentalist. Dupa mine, liberalismul nu trebuie redus la raportul cu transcendentul.
    -Cred ca inerantsa ar trebui sa “stea”. Mai ales la intelectuali. Nu exista o “evanghelie” pt intleighentsie si una pt prostime. Exista modalitati dfierite de abordare. Ca si continut: ori e laie ori e balaie. Evident ca inerantsa vizeaza originalul pe care nu-l avem si ca traducerile sunt criticabile. Am urmarit de-a lungul vietsii propaganda ateista si carti ma serioase scrise de sceptici. Indiferent de motivatia necredinciosilor care ataca Scriptura, multe din “greslile” decoperite de ei au fost dovedite corecte prin desoperiri arheologice ulterioare. In comunism, noi tinerii evanghelici colectionam descoperiri ce confirmau mai ales VT. Astazi tendintsa este sa schimbam textul sacru sau sa-l declaram erant. Sunt surprins de inactivitatea actuala a apologeticii crestine romanesti. Au disparut cei ce se-ndoiesc de Scriptura (sau si mai rau o ataca)? Personal, sunt incintat cum Dumnezeu lasa sa se descopere dupa mii de ani urme arheologice ce confirma afirmatii VT ori NT. AM vrut de multe ori sa le popularizez eu pe bloguri romanesti. Dar sunt altii ce si-au consacrat timpul pt educarea crestinilor. Si cred ca apologetica crestina are de-a face mai mult cu marturia crestina intre intelectuali decit intre necarturari. M-a surprins ca n-am vazut o popularizare a acestor descoperiri printre scrierile romanilor (cresitini)…
    Cu vre-o 2-3 ani in urma, am invitat o familie de emigrantsi romani (intelectuali) sa petreaca seara de ajun cu noi + o familie de evanghelici. Vorbind noi despre nasterea Mintuitorului si importantsa ei, barbatul ne-a intrebat fara legatura cu subiectul: “suna frumos dar ce faceti cu evolutionismul?”. Am intseles ca Alex nu contesta creatia si nici minunile, vreau doar sa spun ca-n mintea oamenilor lucrurile sunt legate. Ori e adevarata Scriptura ori ba. Cu toata bunavointsa unor crestini, ghiveciul prezentat drept “eavnghelie” nu pare credibil, mai ales intelectuallor…. etc.

    Like

  7. mie mi se pare ca exista fundamentalisti si conservatori care de fapt nu stiu ca sunt liberali…
    poate or fi aia carora li se va spune Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.

    Like

    1. Nelu, iarasi te joci cu cuvintele.
      Atunci cind eu, citind o afirmatie a ta, te-am numit ‘liberal’, te-ai simtit ofensat. Si in parte aveai dreptate, caci ceea ce se intelege in Scotia prin acest termen este destul de diferit de ceea ce se numeste asta in Romania.
      Daca cineva contesta dogmele crestine fundamentale, ceea ce nu cred ca este cazul tau, atunci, cred eu, pentru acea persoana nu este loc in rai (caci acolo ar avea surprize care l-ar ‘omori’). Ar fi deci un act de cruzime sa fie primit acolo. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca cei mai multi liberalii nu cred nici in iad, nici in rai, acestea fiind pentru ei, in cel mai bun caz, niste metafore cu rol moralizator (daca ar fi asa, din punctul meu de vedere, ateismul ar fi mai logic si mai consecvent; de ce sa ne mai jucam de-a religia, daca tot nu credem in transcendenta?)

      Like

  8. Da Danut, stii tu ca io is oleaca poznas!! Cred ca Alex are si el oleaca sesul umorului (trebuia sa pun un zimbet acolo dupa afirmatia mea, dar am pus liberal in ghilimele).
    Totusi, dupa definitia multora (care citesc blogul tau) sunt calificat liberal.
    Intr-o alta ordine de idei nu cred ca avem dreptul sa facem judecati cu privire cine v-a fi in iad, sau in rai. Fara nici o indoiala nu cred ca putem spune ca de ca Oameni ca Tilich ii acuma in iad. Iar chestiunea raiului si iadului e conplexa, dupa cite cred esti de acord si tu (multi evanghelici au probleme cu notiunea iadului, clasic inteleasa).
    Apoi sa mai pun oleaca inflamabil pe foc, metodologia la care se recurge aici pentru ai vilifica pe liberali (i.e. orthodoxia), este o categorie pe care tocmai o criticai in postul tau (influenta iluminismului).
    Vezi inconsecventa asta la noi! Toti o avem si mare har avem ca ne ajutam unii pe alti sa ne recunoastem limitele.
    De multe ori metaforele sunt mai puternice decit vorba pe slea.

    Like

  9. vivat liberalii fundamentalisti!

    io simtul umorului? no uei men! n=am mincat asha ceva shi nici gura nu-mi mir-oase!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s