Marturia crestina in lumea intelectuala – 1

Textele din această serie au fost publicate pentru prima dată în anul 1999 în revista Har, din Iaşi, fiind apoi republicate în SSJ, prima revistă electronică a evanghelicilor români. Ele reproduc un număr de discuţii purtate în acea perioadă cu Arpad Foszto şi au fost transcrise de pe înregistrări magnetice.

* * *

Rigoare catolică vs. “lasă-mă ca să te las”

Probabil ca pentru aceasta discuţie este bine sa delimitam conceptul de mărturie creştină la spaţiul intelectual, al lumii profesioniştilor. Acesta este un domeniu în care Biserica în general nu se implică. Excepţie face Biserica romano-catolică, a cărei rigoare atrage oameni de calitate. În bisericile ortodoxe, şi în cele evanghelice însă, accentul cade, cu anumite excepţii, pe oameni de slabă calitate intelectuală.

Catolicii excelează prin ordine, printr-un accent pe lucrul făcut cum trebuie, care nu este foarte compatibil cu spiritul balcanic al lui “lasă-mă ca să te las”, “lasă ca Domnul primeşte, pentru că şi aşa nu are pe alţii”. Mentalităţile acestea în nici un caz nu stimulează profesionalismul, seriozitatea, rigoarea. Catolicismul îşi extrage rigoarea din rădăcinile lui romane, puţintel inginereşti, cu slăbiciunile de rigoare – de exemplu o ordine care uneori poate anihila sau atenua creativitatea, o structură care poate cădea într-o ierarhie rigidă şi chiar dictatorială.

Dacă aceste lucruri sunt echilibrate cu un accent pe dimensiunea mistică si pe cea creativă, aşa cum se întâmplă astăzi în foarte multe spatii catolice, atunci se creează un echilibru si un rezultat atrăgător. Poate că în România avantajul este acela ca Biserica Catolica este minoritară, si nu-şi poate permite spiritul triumfalist pe care îl afişează Biserica Ortodoxă aici, sau cea evanghelica, în S.U.A.

Intrare gratuită?

În Epistola I către Corinteni, 1:26, („De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales”) Pavel face o constatare, nu afirma un ideal. El nu spune că “Biserica trebuie să fie formată din ignoranţi”.

Adevărul este că de-a lungul istoriei marea majoritate a creştinilor nu a făcut parte din paturile bogate sau cultivate. Ce spune lucrul acesta? Poate că este mai uşor pentru săraci să intre în Împărăţia Cerurilor, pentru că au mai puţin de pierdut decât cei bogaţi. Omul bogat plăteşte un preţ mai mare, trebuie să se smerească mai mult, dar asta nu înseamnă că nu au existat oameni bogaţi care au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu, şi nu înseamnă că un sărac este prin definiţie mântuit prin sărăcia lui. Oricine trebuie să plătească un preţ, şi cine nu-l plăteşte, nu va intra în Împărăţie.

Advertisement