Lord of the Dance

Perichoresis

I dedicate this song to my dear mourning friend Emil Bartos

Lord of the Dance

words by Sydney Carter, music traditional

I danced in the morning when the world was begun
I danced in the Moon & the Stars & the Sun
I came down from Heaven & I danced on Earth
At Bethlehem I had my birth:

Dance then, wherever you may be
I am the Lord of the Dance, said He!
And I’ll lead you all, wherever you may be
And I’ll lead you all in the Dance, said He!
(…lead you all in the Dance, said He!)

I danced for the scribe & the pharisee
But they would not dance & they wouldn’t follow me
I danced for fishermen, for James & John
They came with me & the Dance went on:

I danced on the Sabbath & I cured the lame
The holy people said it was a shame!
They whipped & they stripped & they hung me high
And they left me there on a cross to die!

I danced on a Friday when the sky turned black
It’s hard to dance with the devil on your back
They buried my body & they thought I’d gone
But I am the Dance & I still go on!

They cut me down and I leapt up high
I am the Life that’ll never, never die!
I’ll live in you if you’ll live in Me –
I am the Lord of the Dance, said He!

(Text found HERE.  You may listen HERE to this Irish song.)

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

11 thoughts on “Lord of the Dance”

  1. Tragedia prin care trece din nou fostul meu prieten din tineretse, Emil, m-a lasat indurerat si fara cuvinte.
    Ma inchin in fatsa suferintsei sale. S-au scris carti, s-au spus pareri: de ce oare se intimpla lucruri rele oamenilor buni? Nu stim. Dumnezeu este totusi in control. Imi vin minte pledoariile lui Isaiia pt poporul sau: “Mingaiati, mingaiati pe poporul meu”… Dumnezeul oricarei mingaieri sa dea pacea si mingaierea Sa lui Emil si familiei sale!.
    Cu durere.

    Like

  2. “Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângîie” Psalmul 23:4

    Uneori avem parte de valea umbrei morţii. Atunci vorbele şi gesturile semenilor sunt o picătură de balsam pe sufletele împovărate. In momente ca acestea un singur lucru pot spune: Dumnezeu să se îndure şi să-i facă parte lui Emil, mamei şi copiilor lui de mângîiere !

    2 Corinteni 1:3-7. ” Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângîieri, care ne mângîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mângîierea cu care noi înşine Suntem mângîiaţi de Dumnezeu, să putem mângîia pe cei ce se află în vreun necaz!
    Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângîiere.
    Aşa că, dacă Suntem în necaz, Suntem pentru mângîierea şi mântuirea voastră; dacă Suntem mângîiaţi, Suntem pentru mângîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
    Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângîiere.”

    Like

  3. pacat
    trist
    ramii fara cuvinte in fata suferintei
    dar si miine va fi o noua zi si indurarile domnului nu s-au sfirsit, ci se reinnoiesc in fiecare dimineata

    Like

  4. Omul asta,Emil Bartos se intareste prin suferinta si cred ca Domnul ii va rasplati aceasta!
    Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa-i tina inima treaza,spre a avea puterea sa IL slujeasca pe Hristos ca pina acum!

    Like

  5. dincolo de tristețe – Cerul
    dincolo de țărînă – Îngerii
    dincolo de întrebări – 24 de bătrîni
    dincolo de istorie – Pomul vieții

    dincolo de blestem – Mielul
    dincolo de noapte – Începutul și Sfîrșitul
    dincolo de spaime – Trîmbițele
    dincolo de foc – Scaunul de domnie

    Like

  6. Un Iov al Zilelor Noastre

    Gândurile pe care le transmit cu ocazia înmormântării lui Lucian Bartoş sunt în exclusivitate îndreptate spre tatăl lui, bunul meu prieten Emil Bartoş. Dragă Emile, durerea pe care o ai ca tată în aceste clipe este peste puterea mea de a-o înţelege, şi cu siguranţă mult deasupra capacităţii mele de a-ţi oferi empatie. Puţini, foarte puţini, oameni pe care îi cunosc au trecut prin ceea ce ai trecut tu în ultimii patru ani.

    Dacă m-aş uita printre noi, mi-ar fi foarte uşor să găsesc un Petru, o persoană incandescentă, vorbitor impulsiv, om de iniţiativă, cu multe părţi bune, dar şi cu multe greşeli. Aş găsi la fel de uşor un Pavel, o persoană care să fi avut o schimbare radicală a vieţii în urma căreia să se dedice trup şi suflet Evangheliei lui Cristos. De asemenea, nu mi-ar fi greu să găsesc un Toma necredinciosul; lumea de azi este plină de cei care vor să vadă înainte să creadă. Aş găsi multe Marii, şi multe Marte. De fapt, credincioşii din fiecare generaţie ne alegem dintre toate aceste personaje îndrăgite din Sfintele Scripturi modele pentru viaţa de credinţă.

    Dar un Iov? Oare aş putea găsi un Iov printre noi? Foarte puţin probabil, pentru că cine şi-ar dori vreodată să fie ca Iov? Vreau să-l vedem şi noi pe acela care îşi aşează ca scop al vieţii lui să fie ca Iov! Sunt convins că o astfel de năzuinţă este greu de întâlnit, dacă nu chiar imposibil de găsit între noi. Şi totuşi, lumea are nevoie de Iov, de exemplul vieţii lui, de tăria credinţei lui în Dumnezeu în mijlocul celor mai mari încercări. Ce săracă ar fi lumea fără aceşti Iovi! Ce săracă ar fi Biserica lui Dumnezeu fără acei credincioşi care să afirme ca Iov: „Domnul a dat; Domnul a luat. Fie numele Lui binecuvântat!” Şi de aceea, pentru că nimeni nu se înghesuie să fie ca Iov, îi rămâne lui Dumnezeu dificila misiune să îi aleagă El pe aceia pe care îi va duce pe calea pe care a păşit Iov.

    Pe această cale a lui Iov te vedem pe tine, Emil, un veritabil Iov al zilelor noastre. Încercat în ultimii ani cât o sută dintre noi o viaţă întreagă, ai trecut prin dificultate peste dificultate, cu o credinţă în Dumnezeu neştirbită, ba dimpotrivă, cu ea întărită; nu fără mii de întrebări, nu fără zdrobitoare durere; dar cu acea hotărâre că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare.

    Îmi dau seamă, că acum, aşa cum de altfel s-a întâmplat şi în urmă cu patru ani, vor fi cei care, ca prietenii lui Iov de odinioară, se vor întreaba oare ce păcate mari ai făcut, ce grozăvenii ai săvârşit de te-a pedepsit Dumnezeu în aşa măsură. Şi vei auzi şoaptele lor fie pe faţă, fie pe ascuns, în care vor căuta să înşiruie şi să explice toate tragediile din viaţa ta.

    Nu lua aminte la ele! Pentru că tot aşa cum Dumnezeu nu a fost în spatele cuvintelor prietenilor lui Iov, la fel nu cred că este în spatele cuvintelor acestora. Toţi avem tendinţa să uităm foarte uşor că Iov a fost încercat de Dumnezeu nu pentru că a păcătuit, ci dimpotrivă, pentru că a fost neprihănit! Dintre toţi oamenii din vremea lui, Dumnezeu a găsit un singur om pe a cărui credincioşie s-a putut baza indiferent de soarta vieţii lui, şi de durerile care urmau să vină peste el.

    Şi cu toate acestea, înţeleg totuşi cât de tulburătoare rămâne nevoia de a şti de ce a îngăduit Dumnezeu toate aceste lucruri peste tine şi familia ta. Îmi pare rău că eu nu îţi pot da răspuns la această întrebare, şi sunt convins că nimeni nu o poate face. În ultimă instanţă, de-a lungul suferinţei lui, Dumnezeu nu i-a descoperit niciodată lui Iov motivul pentru care îl trecea prin valea umbrelor morţii. Şi dacă nu a făcut-o cu Iov din Scripturi, nu o va face nici cu cei care calcă pe urmele lui.

    Nu pot încheia, însă, fără să-ţi amintesc de sfârşitul pe care Dumnezeu i l-a dat lui Iov. Sunt convins că Cel ce a îngăduit să te treacă pe aici, a făcut-o cu un scop, şi ca trup al lui Cristos aşteptăm cu toţii ziua în care Domnul îţi va descoperi această taină şi ţie. Rămâi tare în credinţă, Iovul nostru!

    Cu dragoste frăţească,

    Radu

    Like

  7. Because:
    “To everything there is a season,
    A time for every purpose under heaven:
    A time to weep,
    And a time to laugh;
    A time to mourn,
    And a time to dance; ”
    (Ecclestiastes 3:1,4, NKJV)
    And Because:
    “…we do not have a High Priest who cannot sympathize with our weaknesses, but was in all points tempted as we are, yet without sin. Let us therefore come boldly to the throne of grace, that we may obtain mercy and find grace in time of need” (Hebrews 4:15-16, NKJV)

    May the mourning family delight in the grace of our compassionate High Priest, to the Glory of God, for the good of all people who are watching your testimonies today, and always.

    You are in our prayers too.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s