Orthodoxie vs ortodoxie – 11 – Clericalizarea si provincializarea teologiei

Orthodoxie vs ortodoxie

Clericalizarea teologiei ortodoxe româneşti se află la originea provincializării şi, de ce să n-o spunem, a sterilităţii sale, pe plan social şi nu numai…

Teologia oficială simte, vorbeşte şi se comportă călugăreşte. Adică simte, vorbeşte şi se comportă ca şi cum ceilalţi creştini, normali, aparţinând lumii de toate zilele nici n-ar exista sau n-ar avea dreptul să existe. De aici, o întreagă serie de complexe şi stângăcii, de rateuri de comunicare.

Provincialismul teologiei clericale, călugăreşti se manifestă printr-o anumită aroganţă, printr-o ţâfnă antipatică la adresa outsiderilor, adică, a acelor inşi care îndrăznesc, de pe o poziţie creştină asumată în cadrul formelor laice, să provoace o schimbare benefică, altfel spus, o revenire a lucrurilor mai aproape de normalitate.

Mărturisitori curajoşi, cultivaţi, inteligenţi, „urbani,” vorba unuia dintre dânşii, precum Virgil Nemoianu, Lucian Turcescu, Andrei Pleşu, Petre Guran, Sorin Dumitrescu, Toader Paleologu, Răzvan Ionescu, Adrian Papahagi, Mihail Neamţu, Teodor Baconsky reprezintă deja o garnitură solidă, pe care  ortodoxia românească se cuvine a o recunoaşte ca atare… (Cristian Bădiliţă, Orthodoxie vs. ortodoxie, pp. 30–31)

* * *

Nu este o surpriză pentru nimeni dintre cei care privesc ortodoxia din afară, că în cadrul acesteia cei care contează cu adevărat sunt monahii, şi, după ei, mai la urmă, preoţii de mir. Restul sunt mai mult de umplutură, aşteptările celor de mai sus cu privire la aceştia fiind de cele mai multe ori minimale.

Desigur, la protestanţii evanghelici, în ce priveşte aşteptările, lucrurile stau oarecum mai egal, dar per total, şi în medie statistică, suntem oricum oleacă mai jos în raport cu standardele călugăreşti ortodoxe.

Din păcate însă, în ce priveşte teologia, stăm la fel de prost. O mână de clerici, de cele mai multe ori absolut incompetenţi sub raport teologic, deţin puterea şi dau tonul. Iar noi, restul, cei fără „unsoare” suntem mai degrabă pe post de plevuşcă.

Acesta este unul dintre motivele principale pentru care am decis să refuz invitaţia de a deveni cleric. Cineva trebuie să fie şi în opoziţie, căci altfel cei de mai sus chiar îşi fac de cap.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

17 thoughts on “Orthodoxie vs ortodoxie – 11 – Clericalizarea si provincializarea teologiei”

    1. Da, domnul meu. Vorbe. Asa cum rostiti si dvs. Numai ca acestea nu sunt pentru adularea slugarnica a vreunor vladici, ci in slujiorea adevarului, fie el si incomod pentru domniile voastre.

      Like

  1. cred ca kestia cu calugarii e ambivalenta. pina nu demult am avut un prieten baptist care se tot ducea pe la manastiri in moldova inainte de 90. turism. dar acolo le dadea din traista personala calugarilor cartile sau mai bine zis brosurile noastre de teologie pt mase, nimic complicat. ce faceau ei? luau totul cu bucurie multumindu-i prietenului meu. cine e interesat primeste adresa lui de mail pt confirmare.

    pe dealta parte am si prieteni din oaste care si-au pierdut efectiv baiatul. a facut teologia, a criticat coruptia din scoala de aici si dupa citiva ani a declarat ca pleaca undeva. parintii au ramas perplecsi. nici acum nu stiu unde e. a venit odata acasa in vreo 6 luni. le-a spus sa ia legatura cu duhovnicul lui ca doar el stie de el. lor nu le-a spus unde pleaca, cit sta, etc. deci inca atrage mitul monahului ortodox pe modelul lui antonie si el functioneaza aici in spatiul mioritic, asta nu e de neglijat.

    daca ar fi sa fac o paralela cu trecutul de unde ar fi trebuit sa invatam ceva, nu exista nici o interventie a monahilor, a vladicilor sau a vreunui lider spiritual roman care sa fi produs o schimbare spectaculoasa benefica in tara noastra. sau in alta. in trecut insa, si aici ma gindesc doar la transilvania, un sofronie si un ioan molnar sau sirbul visarion sarai au facut rau din plin. as putea spune spectaculos chiar. au reusit sa ridice romanii impotriva romanilor, ducind pe ripa de dragul ortodoxiei toate avantajele politice pe care romanii pe primisera de la austrieci in dauna maghiarilor. este asta o lectie de invatat si aplicat? poate. si sa nu uitam ca atunci acum ca si atunci massele aveau teologia lor proprie ce nu semana prea tare cu cea oficiala, in ceea ce ne priveste, nu stiu prea multa teologie ai nostri, dar cel putin cita stiu e biblica nu altceva.

    Like

  2. Nu poti face teologie fara sa gandesti cat de cat (sigur ma refer la teologie de o anumita calitate). Provincializarea teologiei inseamna sa-i inveti pe laici sa gandeasca in primul rand si apoi sa gandeasca teologic. Ori in momentul in care reusesti aceasta performanta (nu imposibila, as adauga), va trebui sa reformulezi tagma clerului, pentru ca nu mai este cea care are “accesul” la adevar. Pe scurt, e vorba de o transformare profunda. De aici si letargia clerului.

    Like

  3. alex:
    Apreciez sicer distinctia pe care o faci:
    “in ceea ce ne priveste, nu stiu prea multa teologie ai nostri, dar cel putin cita stiu e biblica nu altceva.”
    __________

    Eu unul n-as fi chiar asa de sigur de legitimitatea totala a acestei asertiuni. Da Doamne sa fie asa, dar practica imi spune cu totul altceva. Adica faptul ca ereziile noastre populare sunt diferite de cele ale poporului ortodox, dar sunt la fel de nebiblice ca si ale acelora.

    Like

  4. , nu exista nici o interventie a monahilor, a vladicilor sau a vreunui lider spiritual roman care sa fi produs o schimbare spectaculoasa benefica in tara noastra. sau in alta. in trecut insa, si aici ma gindesc doar la transilvania, un sofronie si un ioan molnar sau sirbul visarion sarai au facut rau din plin. as putea spune spectaculos chiar. au reusit sa ridice romanii impotriva romanilor, ducind pe ripa de dragul ortodoxiei toate avantajele politice pe care romanii pe primisera de la austrieci in dauna maghiarilor. este asta o lectie de invatat si aplicat? poate. si sa nu uitam ca atunci acum ca si atunci massele aveau teologia lor proprie ce nu semana prea tare cu cea oficiala, in ceea ce ne priveste, nu stiu prea multa teologie ai nostri, dar cel putin cita stiu e biblica nu altceva.
    ++++++++++++++++++++++++++++
    Asta merita un mic raspuns.
    Asadar, ridicati negustoreala credintei pentru “avantaje politice” la rang de principiu, su nu inteleg bine eu?
    Citesc printre randuri dispretul pentru “mase” si indaratnicia lor in a tine credinta ortodoxa si presupunerea naiva ca tot ce vine din apus este neaparat mai bun.
    Domnule Nadaban,
    Visarion Sarai, Sofronie si altii ca ei au facut un lucru care, desi nu a adus “avantaje politice si materiale” romanilor ardeleni a aratat mai marilor zilei ca de cumparat nu pot cumpara credinta acestor oameni, fie ei iobagi. Aceasta se numeste demnitate.
    Am citit multe din plangerile taranilor iogagi din jurul Beiusului catre” imparatul din Beci” care uneau exact acest lucru: este destul ca domnii de pamant stapanesc bratele si trupurile noastre, sufletele insa nu le vor stapani, si de aceea vrem sa ramanem in credinta stramosilor.
    Eu sint urmasul unor asemenea oameni.

    Like

    1. Alex, este rindul tau. Sper ca putem discuta cu singe rece acest delicat subiect. Nu voi interveni, deocamdata, deoarece provocarea ti-a fost adresata tie, chiar daca cred ca ceea ce ai spus, cam intr-o dunga, e drept, n-a fost inteles corect.

      Like

  5. domnul meu, puteti sa fiti urmasul celor ce pretindeti dvs. kiar si eu sunt. dar asta nu lasa sa si pun lucrurile mai nuantat in balanta si sa judec nu numai ceea ce nu a vrut poporul ci si ceea ce era mai profitabil pentru el. cred ca si dvs faceti la fel azi. dar revenind, sa vedem ce spune istoria. iata doua exemple:

    În vreme ce dieta era în sesiune un călugăr ortodox sârb, pe numele său, Visarion Sarai a intrat în Transilvania venind din Banat (aprilie 1744). Figura sa ascetică şi mesajul său a incediat Transilvania. Visarion îi chema pe români să respingă unirea cu Biserica Romano-Catolică şi să se întoarcă la credinţa părinţilor lor. Predicile sale i-a motivat pe români să părăsească unirea şi să alunge preoţii greco-catolici.
    Într-o duminică Sarai chiar a pretins că Fecioara Maria i-a apărut în vis şi l-a somat să nu intre în biserica din satul Dobra. Aceasta se întâmpla când a fost invitat de popor să ţină liturghia în singura biserică existentă, ce era greco-catolică.
    Rezultatele amestecului sârb în Biserica Greco-Catolică au fost immediate şi copleşitoare. În doar cinci săptămâni, Sarai a reuşit să demoleze tot ce propaganda romano-catolică a realizat în Transilvania. Atacul său principal s-a desfăşurat împotriva dogmei şi practicii Bisericii Greco-Catolice. El i-a acuzat pe români că îşi vindeau sufletele, de aceea ultima împărtăşanie nu era pentru primirea sufletelor celor răposaţi ci pentru trimiterea lor în iad. Pomenile, slujbele pentru morţi şi parastasele se făceau degeaba şi cel mai important, botezul copiilor era inutil. Astfel ţăranii români au aflat pentru prima dată, de la un om ce părea trimis chiar de Dumnezeu, că ei şi preoţii lor erau ‘uniţi.’ Mesajul apocaliptic a lui Sarai a creat panică: cei care au fost căsătoriţi sau înmormântaţi de un preot greco-catolic mergeau în focul iadului pentru că preoţii greco-catolici erau necuraţi.
    Acţiunile lui Visarion împotriva Bisericii Greco-Catolice erau o încercare a ierarhiei ortodoxe sârbe de a explota situaţia confuză din Transilvania. Aceste acţiuni au fost posibile doar pentru că românii erau uniţi cu Biserica Romano-Catolică. Efectul propagandei sârbe împotriva Bisericii Greco-Catolice a arătat slăbiciunea Bisericii Romano-Catolice şi a autorităţilor austriece în perioada de după Contra-reformă. În plus Bariţ pretinde că ungurii protestanţi au perceput activitatea lui Visarion ce a zguduit din temelii Biserica Greco-Catolică ca ‘providenţială.’

    si al doilea:

    Reacţia românilor împotriva romano-catolicismului s-a putut vedea atunci când Klein a vizitat biserica din Sălişte. Pentru că era însoţit de Balogh, teologul iezuit (barberit, îmbrăcat în haine moderne şi vorbind rău româneşte) doar primarul şi anturajul său a intrat în biserică, tot satul refuzând să participe la liturghie pentru că credeau că biserica lor a fost spurcată de ‘latini’ şi ‘uniţi.’
    În districtele Sălişte, Sebeş, Orăştie şi Dobra credincioşii români şi-au exprimat nemulţumirea lor cu privire la unire printr-o petiţie adresată guvernatorului Haller. Ei pretindeau că numai preoţii lor au fost de acord cu unirea. Deoarece credincioşii au decis să nu mai folosească preoţi uniţi, aceştia au informat autorităţile. Au urmat bătăi, amenzi şi rechiziţii. Ioan Oancea chiar a călătorit la Viena cu o petiţie adresată împărătesei Maria Theresa, dar când a revenit a fost arestat împreună cu alţi opt preoţi şi alţi săteni şi întemniţaţi. Alte petiţii adresate mitropolitului ortodox sârb de Carlovăţ implorau protecţia şi descriau abuzul autorităţilor împotriva acelora ce voiau să scape de unire. Acei preoţi care slujeau credincioşii dizidenţi erau întemniţaţi. Ajutaţi de soldaţi, preoţii uniţi botezau copiii dizidenţilor, dădeau ultima împărtăşanie şi îi înmormântau pe dizidenţii decedaţi.
    Românii au reacţionat împotriva celor mai multe slujbe făcute de preoţii care s-au declarat ‘uniţi.’ De aceea slujbele de înmormântare au fost repetate pentru cei care au fost înmormântaţi de către preoţii uniţi. Poporul era nemulţumit de faptul că au plătit pomeni şi ‘sarindare’ care potrivit convingerilor lor nu aveau nici un efect. Acţiunile lor au fost împinse la extrem în unele locuri spălând chiar podeaua unde preoţii uniţi au umblat sau mai rău, au ridicat podeaua pentru a scoate din pământul de dedesubt pentru că acesta a fost spurcat.
    Doi preoţi greco-catolici, Ioan şi Gheorghe, s-au plâns episcopului cu privire la compania negustorilor din Sibiu la 9 aprilie 1741. Potrivit celor spuse de aceştia, membrii companiei care foloseau biserica din Bungard nu le-au dat lor şi bisericii onoarea cuvenită. În plus, preotul ortodox care deservea compania avea un mod total neobişnuit de a ţine liturghia: înainte de a începe slujba făcea ‘sfeştania,’ slujba prin care se curăţa bisericii.

    deci sirbii ar fost mai aproape de noi romanii ca erau ortodocsi. probabil si rusii in sec 20 ca si ei erau ortodocsi. mai tineti minte ce am patit cu sirbii in banat si ce probleme a avut biserica ortodoxa romana aici?

    dar cu rusii si cu vizita patriarhului roman la cel rus si desfiintarea bgc? in cele din urma istoria a dat dreptatea celor care o merita. rusii au ramas singuri si fara comunism iar greco-catolicii au fost reinfiintati la noi. cine a cistigat pina la urma?

    no offense. nu sunt greco-catolic, dar afacerea cu credinta stramoseasca e un alt bau-bau demn de evul mediu. de ce sa nu revenim la religia lui zamolxe atunci?

    deci?

    Like

  6. sau demonstrati ca am afirmat gresit cele de mai sus: nu exista nici o interventie a monahilor, a vladicilor sau a vreunui lider spiritual roman care sa fi produs o schimbare spectaculoasa benefica in tara noastra.

    Like

  7. apropos si de “vorbe” de la vad, demonstrati-ne ca nu sunt doar vorbe in ceea ce dvs faceti. aratati-ne ceva sa merite sa devenim din nou ortodocsi. sa fiu sincer m-am gindit la asta de multe ori. dar daca pun in balanta ce dau pentru ce primesc, marturisesc ca deocamdata nu cred ca merita. uimiti-ne cu ceva ce clerul sau mirenii ortodocsi fac. unde sunt marii lideri ai poporului? unde sunt marile valori si cine le incapsuleaza? unde este acel suflu spiritual ce face sa se cutremure temeliile templului din ierusalim atunci cind poporul recunostea marea transformare spirituala produsa dupa cincizecime? suntem in pragul retrairii evenimentului si va intreb unde este forta acestuia in biserica ortodoxa? nu va intreb unde este in a mea, ca nu stiti si din pacate nici eu nu o prea gasesc., dar aratati-mi liderii care merita sa fie urmati si spuneti-mi de ce. pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce au facut? cine si unde?

    in epoca reformei si a contrareformei in transilvania, istoricii dvs sustin ca poporul a fost cel ce a pastrat intacta credinta ortodoxa, nu episcopii. mi se pare o contradictie evidenta daca ar fi sa luam in considerare rolul episcopului (nu numai in ortodoxie). explicati-mi sa inteleg, ca sunt dispus sa accept o explicatie pertinenta.

    Like

  8. “Masele ignorante” nu au dreptul sa prefere credinta ortodoxa a stramosilor , pentru ca sint “ignorante” evident.
    Choiar nu vedeti, Domnule Na
    daban ca majoritatea romanilor, majoritatea ardelenilor este multumita si fericita cu credinta ortodoxa.
    Asta in ciuda auto-proclamatilor specialisti…

    Like

  9. domnule CNI, masele au fost totdeauna ignorate. eu intrebam unde sunt liderii care merita urmati? chestia cu masele e doar o gogorita romantica folosita de cei interesati inca de la revolutia franceza (mai ales de comunisti). nu cred ca masele au au decis vreodata la noi in tara. uitati-va la 1918, la 1848-9, in secolul 20. nu mai jucati cartea sentimentala, nu o sa lacrimam pe motivul asta, cum n-am lacrimat nici in 1940 cind “le conducator” a decis inchiderea bisericilor baptiste si penticostale si deportarea baptistilor la bug mai tirziu. probabil ca si atunci masele ortodoxe erau la fel de multumite si fericite. noi poate si mai mult ca credeam si puneam in practica predica de pe munte. ce ziceti?

    in viziunea dvs masele pot fi multumite si fericite cu credinta ortodoxa. n-am nimic impotriva. nu despre asta discutam, ci ca “Clericalizarea teologiei ortodoxe româneşti se află la originea provincializării şi, de ce să n-o spunem, a sterilităţii sale, pe plan social şi nu numai… ” si “Mărturisitori curajoşi, cultivaţi, inteligenţi, „urbani,” vorba unuia dintre dânşii, precum Virgil Nemoianu, Lucian Turcescu, Andrei Pleşu, Petre Guran, Sorin Dumitrescu, Toader Paleologu, Răzvan Ionescu, Adrian Papahagi, Mihail Neamţu, Teodor Baconsky reprezintă deja o garnitură solidă, pe care ortodoxia românească se cuvine a o recunoaşte ca atare…”

    dar se pare ca si dvs faceti parte din garnitura care nu este de acord cu cei enumarati mai sus. spuneti-mi ca ma insel. si poate ne spuneti cine sunt acei “auto-proclamati specialisti” la care faceti aluzie si care sunt cei ce sunt adevarati specialisti si cum s-ar putea ajunge la acest statut. banuiesc eu, dar va las pe dumneavoastra sa ne luminati. poate ne spuneti mai mult decit puncte-puncte.

    in particular as vrea sa ma lamuriti cum s-a intimplat in anii 30-40 ca majoritatea preotilor si a ierarhiei bisericii dvs a devenit legionara, cum a binecuvintat razboiul statului fascist si cum a adus fericirea si multumirea maselor. masele au ales? cel putin noi nu ne-am implicat in asa ceva. sau eu nu stiu.

    stima

    Like

  10. @DanutM (care a scris : Da, domnul meu. Vorbe. Asa cum rostiti si dvs. Numai ca acestea nu sunt pentru adularea slugarnica a vreunor vladici, ci in slujirea adevarului, fie el si incomod pentru domniile voastre.)

    – Tare mi-e greu sa raspund insinuarilor dumneavoastra, caci nu ma regasesc nicicum intre “slugarnicii adulatori”; iar despre slujire … e drept: adevarul, scris cu “a” mic, e foarte incomod pentru noi. Noi slujim Adevarul!
    _______

    Domnul meu, in ce priveste prima afirmatie, dupa ce am vazut pe bogul dvs. plecaciunile slugarnice facute Mitropolitului Anania, ma indoiasc de Adevarul dvs.

    Cit despre a doua afirmatie, ce bine ar fi sa fie asa? Da Doamne! Dar mai bine lasati-i pe altii sa spuna asta. Vorba romanului, ‘lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura’.

    Like

  11. @Nadaban
    “ceva sa merite sa devenim din nou ortodocsi”:
    – Crezul niceo-constantinopolitan;
    – Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur (asta trebuia scrisa prima!).
    Eu zic ca ajunge!
    Cu pace, Domnului sa ne rugam!…

    Like

  12. delavad
    sorry, (cu toate ca subscriu la primul punct) prea putin si evident prea tirziu! pass!
    prefer bogatia, dinamismul spiritual si libertatea de exprimare ce mi-au fost oferite dincoace.
    de discutat ce i-o fi satisfacut pe crestini sa ramina “ortodocsi” pina la aparitia liturghiei lui hrisostom. sau n-au fost pina la ea? mai tineti minte ce soarta nedreapta a indurat bietul hrisostom?

    Like

  13. pt Delavad:
    Incheiatsi bine: Cu pace, Domnului sa ne rugam! adaug eu: Doamne miluieste-ne!
    Avem nevoie de mila lui Dumnezeu; mai ales eu!
    Nu cred insa ca Dl. Nadaban vrea sa va faca sa renuntsati la religia Ortodoxa pt alta. Asta ar fi de putsin folos. Probabil ca el v-a si raspuns deja, pe cind apare comentariul meu.
    Cu totii trebuie a crestem in cunoasterea lui Dumnezeu.
    Este intresant interviul cu un american ortodox, prof. Bradley Nassif, de care se vorbeste pe blog. Merita sa va faceti timp sa-l cititi. Ati vedea ca intre noi, evanghelicii, si dvs., ortodoxii, sunt si asemanari si lucruri pe care le putem invatsa unii de la altsii.
    Nu va fie cu suparare impoltetsea mea de-a intra in conversatia dvs. Doamne-ajuta!

    Like

  14. Alexandru Nadaban:
    Si eu spun ca tine:
    “prefer bogatia, dinamismul spiritual si libertatea de exprimare ce mi-au fost oferite dincoace” [la venaghelici].

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s