O aventura afghana – 9 – Spitalul din Herat

DSC01498

A doua zi după sosirea la Herat am făcut o vizită de informare la unul dintre proiectele World Vision din zonă, la spitalul provincial.

Programul principal este legat de formarea de moaşe pentru zona vestică a Afghanistanului. Este vorba de un proiect de 2 ani, la nivel de colegiu, susţinut fiind de World Vision şi predat de profesori de la Universitatea din Herat. Deoarece toate materiile educative sunt în limba engleză, învăţarea acestei limbi este o parte esenţială a programului. Atunci când am vizitat clasa, fetele tocmai susţineau examenul de limbă.

DSC01502

Programul a fost conceput de o agenţie a ONU şi a fost adaptat la condiţiile din Afghanistan, de specialiştii universităţii din Herat. Rezultatele sunt excelente in raport cu condiţiile relativ precare în care se desfăşoară cursurile.

Programele video folosite pentru învăţare sunt la zi, dar din păcate, cărţile din bibliotecă sunt vechi de 20 de ani. Soluţia cea mai bună ar putea fi aceea a folosirii unor resurse digitale, dar computerele folosite de aceste programe sunt prea elementare pentru aşa ceva, iar legătura la internet este de viteză redusă şi instabilă.

DSC01505

Până nu demult, femeile din Afghanistan năşteau acasă cu riscuri enorme multe victime. Moaşele formate în acest program au schimbat lucrurile în mod radical. Este evident că efortul dă rezultate. Dar mai este enorm de mult de făcut pentru a răspunde nevoilor reale şi mai ales pentru a face ca programul să fie durabil şi să nu depindă pe termen lung de finanţare externă.

DSC01504

Am vizitat şi grădiniţa în care erau îngrijiţi, în timpul cursurilor, copiii femeilor implicate în aceste cursuri.

Un alt program desfăşurat în acelaşi spaţiu este cel de nursing. Acesta este însă într-un real pericol, deoarece este lipsit de finanţare externă.

Cel mai încurajator proiect vizitat în acea zi, a fost al noii maternităţi din Herat, construit de un afghan bogat din diaspora şi predat treptat autorităţilor afghane. Doamna care conduce operaţia este un soi de Debora – plină de energie, de pasiune şi de seriozitate. Am fost copleşit când am intrat în sala în care se erau 5 nou-născuţi, aflaţi în incubatoare dăruite de World Vision.

N-am putut scăpa fără a bea ceaiul cu conducerea spitalului (refuzul ar fi fost o mare ofensă şi am fost inspirat să accept, deşi eram destul de grăbit). Am gustat, de asemenea, dintr-o prăjitură cu fistic şi cardamon (absolut exotic şi extrem de dulce). Discuţia a vădit încă odată pasiunea şi profesionalismul cu care medicii afghani îşi fac datoria, în condiţii de coşmar, punându-şi zilnic viaţa în pericol din pricina ameninţărilor forţelor talibane. Am plecat de acolo extrem de încurajat. Oamenii aceştia merită toată admiraţia şi rugăciunile noastre.

Cu aceasta am încheiat prima mea aventură afghană. Nici n-am plecat bine şi eram deja cu gândul la următoarea călătorie, care avea să aibă loc în Pakistan.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s