Intalnirea mea cu Jaroslav Pelikan

Pelikan

In mai 2000 faceam prima mea vizita la Ierusalim. Dincolo de responsabilitatile profesionale, legate de slujba mea la World Vision, am avut ocazia de a cunoaste realitatea necosmetizata a Tarii Sfinte, care se deosebeste radical de imaginea paradisiaca promovata de foarte eficienta masina propagandistica israeliana. Dar nu aceasta este obiectivul prezentului articol si voi lasa subiectul respectiv pentru o alta ocazie.

Unul dintre obiectivele calatoriei mele la Ierusalim a fost acela de pune bazele unui program de studiu care sa conduca la o intelegere crestina coerenta, fundamentata biblic si teologic cu privire la islam. Am avut in acest sens intilniri extrem de fructuoase cu oameni foarte diversi. Intre acestia trebuie sa-i mentionez pe Abuna (Par.) Khalil – preot catolic din Iordania care a vadit o intelegere practica si nuantata a islamului; Abuna Manuel, preot catolic din Gaza care mi-a impartasit durerea profunda pricinuita de reducerea numarului de crestini palestinieni din Gaza de la 10% la mai putin de 2% in ultimii 10 ani; Dr. Salim Munayer, un crestin palestinian care conduce organizatia Musalaha, dedicata reconcilierii intre evrei si palestinieni, Dr. Murphy O’Connor, director la Ecole Biblique, un centru catolic de studii biblice care detine una dintre cele mai bine dotate biblioteci din lume in acest domeniu.

Cea mai importanta dintre intilnirile mele la Ierusalim avea sa fie insa aceea cu Dr. David Burrell, profesor de teologie la Universitatea Notre Dame in Statele Unite si director la Institutul Ecumenic Tantur din Ierusalim. Am petrecut o intreaga dupa-amiaza cu el, intr-un cadru de vis, pe un deal de pe care se vedeau la mica distanta atit Ierusalimul, cit si Betleemul. Am inteles din acea discutie ca relatiile intre crestini si musulmani sunt de o extrema complexitate, si ca in cadrul acestora istoria, politica, teologia si cultura se amesteca pentru a crea un puzzle extrem de complicat.

La sfirsitul acelei intilniri, Dr. Burrell, m-a invitat sa particip, in ultima zi a vizitei mele acolo, la deschiderea unei conferinte teologice cu tema „Cine spuneti voi ca sunt Eu?“ Am acceptat invitatia mai ales pentru ca cel care avea sa conferentieze acolo era un om pentru care aveam o infinita admiratie. Numele lui era Jaroslav Pelikan, profesor emerit de istorie la Universitatea Yale.

Eram in 29 mai 2000. Am intrat cu emotie in sala in care avea sa aiba loc conferinta. Stiam deja ca Pelikan, ale carui lucrari le citisem cu deosebit interes pentru doctoratul meu, si care era considerat pe buna dreptate ca unul dintre cei mai importanti istorici ai bisericii, cu citiva ani in urma (mai precis in 25 martie 1998), parasise traditia luterana din care provenea si se convertise la ortodoxie. Mai stiam ca venea din familii care emigrasera din rasaritul Europei (tatal lui fusese un pastor luteran slovac, iar mama lui venea din Serbia). M-am apropiat cu sfiala de acest om extraordinar si i-am spus ca sunt din Romania. Mi-a zimbit si m-a intrebat de Mitropolitul ortodox Daniel al Moldovei [actualul Patriarh Daniel]. Am fost impresionat de la inceput de cit de smerit si abordabil era acest mare teolog. N-am indraznit sa-l intreb de trecerea la ortodoxie, dar am observat ca, spre deosebire de alti recent convertiti, nu simtea nevoia de a-si justifica optiunea demonizind traditia pe care o parasise. Era semnul unui veritabil aristocrat.

Timpul cit am povestit a trecut ca gindul si conferinta a inceput. Titlul prezentarii lui Pelikan era: „Cine spuneti voi ca nu sunt eu. Teologia negativa a celor sapte sinoade ecumenice.“ Evident, nu era prima conferinta teologica la care participam, dar nu cred ca am asistat vreodata la prezentarea unei prelegeri atit de dense. Am luat notite disperate, dar cind m-am uitat la ele mai tirziu, am realizat ca pierdusem cea mai mare parte a continutului. De ani de zile caut acel text si abia astazi am reusit sa dau de el. Sper sa primesc curind o copie a lui, ca sa pot valorifica deplin acea experienta. [Textul a fost publicat in volumul Who Do You Say That I Am? publicat de Notre Dame Press.]

Pelikan a devenit cunoscut in Romania prin doua aparitii editoriale de la Humanitas: Fecioara Maria de-a lungul secolelor, in 1998 si Isus de-a lungul secolelor, in 2000. In 2004 insa, Polirom a inceput publicarea monumentalei sale lucrari Traditia crestina (gasiti AICI un link catre ultimul volum din serie). O istorie a dezvoltarii doctrinei (in 5 volume). Dat fiind rolul (modest) pe care l-am jucat in obtinerea drepturilor de publicare ale acestei carti, tocmai incercam, impreuna cu Vali Ernu (care lucreaza acum la Polirom), sa-l invitam pe Pelikan in Romania spre sfirsitul acestui an pentru a celebra terminarea publicarii celor cinci volume.

Din pacate, n-a fost sa fie. In noaptea de 12 spre 13 mai, marele teolog a fost invins de cancerul pulmonar cu care se lupta de ceva vreme si a plecat sa odihneasca cu sfintii. A plecat astfel dintre noi un om care a marcat in mod hotaritor teologia contemporana. Cartile lui stau marturie unei cariere de exceptie.

Sper ca in urmatorii ani vor putea vedea lumina tiparului si alte lucrari importante ale istoricului recent plecat la cele vesnice. Intre acestea sunt vrednice de mentionat The Vindication of Tradition (1984), Bach Among the Theologians (1986) si mai ales The Melody of Theology (1988).

In final, pentru cei care doresc sa afle mai multe despre acest teolog, va invit sa cititi superbul articol al lui Mihail Neamtu, „Un dascal si un savant: Jaroslav Pelikan (1923-2006)“, care va aparea in urmatorul numar al revistei Idei in dialog, publicata de Horia-Roman Patapievici [din pacate acest articol nu apare pe web].

* * *

Acest text a fost publicat pentru prima data in revista electronica Adoramus, la data de 15 mai 2006.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

4 thoughts on “Intalnirea mea cu Jaroslav Pelikan”

  1. Anul trecut am terminat de citit Traditia Crestina, editata de Polirom. O lucrare monumentala.

    E genul de lectura care te schimba in timp ce o citesti (probabil si pentru ca e destul de voluminoasa).

    Ca si neoprotestant am inceput sa apreciez mai mult Traditia, sa inteleg de ce unii fac trecerea la Catolicism sau Ortodoxie si sa vad Scriptura cu totul alti ochi.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s