Iepuraşul îşi făcea lucrarea de doctorat. Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl intreabă:
– Ce faci, iepuraşule, despre ce scrii tu acolo?
– Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraş.
– Ha, ha, ha… păi cum o să mănânce un amărât de iepuraş o vulpe? Poate invers…
– Cercetare ştiinţifică, vulpeo, dacă nu crezi, te aştept diseară la vizuină.
Dimineaţa, pădurea rămâne pierdută de mirare. În faţa vizuinei pielea vulpii era întinsă la uscat.
Curios, lupul apare şi el la iepuraş şi-l întreabă:
– Despre ce scrii tu acolo, iepuraşule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de doctorat; studiez cum e mâncat lupul de către iepuraş.
– Ha, ha, ha… cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare şi tare ca mine?
– Asta este cercetare ştiinţifică serioasă; dacă nu crezi, ne vedem diseară la vizuină.
Dimineaţa, stupoare mare în toată pădurea. Pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii.
Nemairezistând, ursul o apucă şi el spre iepuraş şi-l întreabă:
– Despre ce mai scrii tu acolo, iepuraşule?
– Sunt deja la concluziile cercetării, în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraş.
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui pricăjitule…. cum să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi? Aceasta este o cercetare ştiinţifică, nu e o glumă. Vino diseara la vizuină şi ai sa te convingi.
În dimineaţa următoare toată pădurea era şocată. Pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului şi cea a vulpii.
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, iepuraşul ieşi din vizuină râzând, de gât cu leul, care îi spuse:
– Ai vazut iepuraşule? Ce iţi spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul…
* * *
(Mulţumesc Nataliei Marandiuc, doctorand la Yale University, pentru această glumă academică. În contextul discuţiilor noastre din ultima vreme despre cum se scrie o lucrare academică serioasă şi care este importanţa şcolii pe care o facem, această parabolă se potriveşte ca o mănuşă. Alex, ţi l-ai închipuit vreodată pe Tony Lane pe post de leu?)
Persona 
mai leu nu, dar o fiara talentata oricum, cel putin eu am fost un iepuras bun. am mincat animalul din prima. de a doua demonstratie nu a mai fost nevoie.
la una dintre intilnirile cu tony, la final draft, l-am rugat sa aiba mila de mine. el a raspuns ca nu o sa aiba nicio mila. ala e apanajul examinatorilor. el fiind merciless am avut eu de cistigat. probabil ca si el…
anii de doctorat au fost anii de cele mai mari suferinte intelectuale. din mai multe motive. sistemul britanic e unul. in cele din urma am supravietuit si am admirat sistemul care m-a transformat. din pacate cam ruginesc.
vivat academia!
cred ca leii din invatamintul nostru exista, pentru ca am vazut o teza buna de o compunere gigantica, si mi s-a povestit un pic de o alta (de catre catindat), ce parea un colaj nici macar interesant. primul iepuras si-a luat titlul, al doilea pina azi nu. n-a fost o kestie de cinste sau putere, doar de ciudateniile padurii autohtone.
vivat natiune!
LikeLike