De pe meleagul transilvan
Plecat-a Ion peste ocean
Lasându-şi strămoşeasca glie
Cu… viză de la loterie!
Şi deşi-i doar de vreo cinci ani
Aici printre americani
Curata-i limbă românească
S-a transformat în… păsărească!
Vorbeşte-acuma dezlânat
Un grai americanizat :
El peintuieşte, nu vopseşte,
Toyota lui o drăivuieşte
Fundaţia o diguieşte,
Şi tot aşa el spiicuieşte…
Numai atunci când se loveşte
Şi-şi dă cu hemăru‘ în deşte
Înjură neaoş, româneşte!
Şi-a luat un bilding prăpădit
Şi ca românul a muncit
Prin arşiţă şi prin zăduf;
De-a pus clădirii un nou ruf,
A pus şi făum, a tencuit,
Floru, cam vechi, l-a senduit
Doi coţi de lac apoi a dat
Şi giabul ieri l-a terminat!
În tracu-i nais, din ocşăn luat
Apoi spre casă a plecat.
Doar la un stor s-a mai oprit
Să ia ceva de drincuit
Ba şi un muvi-a rentuit.
Şi după şauăr, a mâncat,
Un pic la niuuzuri s-a uitat
Şi-a adormit cu berea-n mână
‘Călăul’ de… limbă română!
Da! Ăsta-i Ion Americanu’!
În casa lui nu-i nici Rebreanu,
Nici Goga şi nici Voiculescu,
Alecsandri sau Eminescu!
La el în casă nu găseşti
Nici măcar ziare româneşti
Şi vreo revistă de-a citit
E… c-a primit-o gratuit!
Şi-s mulţi ca el, ce nici un cent
N-ar da pe un abonament
La vreo revistă românească
Religioasă sau lumească!
Aşa că, Ioane, eu îţi zic
Să nu mai fii aşa mojic!
Respectă-ţi limba strămoşească
N-o fă… româno-englezească!
Eşti greu de cap şi nu mă mir
Că poceşti limba lui Shakespeare
Dar cum poţi, omule năuc,
Să strici şi limba lui Coşbuc?!….
Căci doar această limbă dulce,
De la Ureche şi Neculce
Iţi este în străinătate
Singura ta identitate!
Şi tu, românul meu pribeag
Ce-aici pe un străin meleag
Ţi-a fost sortit să vieţuieşti
Comoara limbii româneşti
În suflet de n-o vei purta
Ce goală v-a fi viaţa ta!
Chiar de-ai trăi pe-un colţ de rai
De vei uita al mamei grai
În care-ai spus primul cuvânt,
Şi-ai înălţat spre cerul sfânt
Cu glasu-ţi sincer şi umil
Prima ta rugă de copil
Vei fi, chiar dacă eşti bogat
Un venetic înstrăinat!
Străin în ţară străină,
Copac fără rădăcină.
* * *
(Versurile de Alex Pop, roman din diaspora americana. Scrise in 2002, inainte de Festivalul romanilor din Sacramento.
Primit de la Rodica Longyne, din Chicago (care şi ea l-a primit de la alţii), şi postat după câteva corecturi de… limbă. Sper ca niciunul dintre prietenii mei români din America să nu supere pe mine pentru această glumă. Unii dintre ei ştiu sigur că şi-au păstrat simţul umorului. Despre alţii nu garantez.)
Persona 
Domnule Alex Pop,
Va multumesc inca odata.
Vad ca aveti si dvs. aventurile proprii cu Securitatea.
Sper ca nu mai aveti cosmaruri. Ar fi vremea sa le aiba ei.
In ce priveste memoria si uitarea, as vrea sa va recomand o carte superba, a unui prieten, pe aceasta tema. Se numeste The End of Memory. Remembering Rightly in A Violent World, de Miroslav Volf.
LikeLike
Multumesc pentru raspuns. Am crezut ca numele meu (Alex Pop) apare automat impreuna cu mesajul postat.
Am locuit un timp in Wisconsin si vreme de vreo doisprezece n-am avut nici o familie de romani pe-aproape. Cind am inceput sa vizitez “ghetoul” romanesc din Chicago, ma amuzam copios auzindu-i cum vorbesc. Aceeasi limba pestrita se vorbeste insa si aici in California, unde m-am mutat cu vreo sapte ani in urma.
Alaltaieri, cind v-am descoperit blogul, am stat pina la patru dimineata citind extrem de interesantele postari in legatura cu dosarul dvs. de securitate si cele cu privire la persecutia bisericii in Romania comunista.
Pentru o vreme imi doream sa uit de Romania si de toate necazurile indurate acolo. Dar acum, cind imi aduc aminte de cite ori m-am trezit din somn, ud de transpiratie, chinuit de-aceleasi vise ca iar am fost prins si bagat la pirnaie… parca as avea si eu chef sa vad acum cine m-a turnat si pe mine cu diferite chestii despre care ma interoga adesea CI-stul din puscariile prin care-am trecut (Craiova, Popa Sapca, Jilava, Galati).
Ca si crestin imi ziceam mereu “forgive and forget”. Am iertat insa cu “uitatul” e mai greu…
O sa va cer probabil sfatul pe viitor, cind o sa am timp si bani pentru a-mi vedea si eu dosarul facut de “baietii cu ochi albastri”.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Alex
LikeLike
Stimate domn,
Am primit acest text haios de la o prietena emigrata de aproape 30 de ani in Stale Unite. Cred ca l-a primit si ea de la cineva, prin email.
Ma bucur ca am aflat autorul. Puteti (sau sunteti de acord) sa-ti dati numele dvs complet, ca sa-l trec in text? Asa mi se pare corect.
Am facut si corectura sugerata. Probabil textul a fost transcris de un exanghelic abstinent, pe care nu l-a lasat constiinta sa scrie ‘bere’ si a inlocuit-o cu ‘suc’.
Cred ca este un text inspirat, care pisca bine. Sunt sigur ca a cercetat ceva constiinte.
Multa sanatate si felicitari.
LikeLike
N-am idee cum de-a ajuns poezia asta pe internet. Am scris-o cam pe fuga, in seara dinaintea festivalului romanilor din Sacramento in 2002. Am fugit din Romania inainte de revolutie si nu sint la curent cu actualele norme ortografice – asa ca multumesc persoanei care-a facut corecturile de rigoare.
Cu exceptia unui singur cuvint (a adormit cu “berea”-n mina, nu cu sucul) poezia e asa ca-n ciorna de care-am dat recent pe cind imi “clinuiam” garajul si lazile cu carti…
Alex P
LikeLike
Ma distreaza enorm felul acesta de a vorbi. Exact asa se vorbeste intre romanii de aici.
Imi place enorm sa studiez felul in care limba se dezvolta si de multe ori ma gandesc de ce se vorbeste asa. Adevarul este ca in orice limba se cauta ceea ce este mai convenient si rapid (chiar daca uneori nu este prea estetic). E foarte convenient sa vorbesti in felul asta. La fel cum si neologismele in limba romana sunt adaugate aproape zilnic petru aceleasi motive. Necazul e ca aceste cuvinte nu sunt oficial adaugate limbii.
Very, very funny!
LikeLike