Orthodoxie vs ortodoxie – 1 – Exorcism

Orthodoxie vs ortodoxie

Începând de astăzi, voi încerca, cu permisiunea autorului, să vă aduc înainte o serie de fragmente (comentate) din cartea lui Cristian Bădiliţă, Ortdodoxie vs. ortodoxie. O analiză a situaţiei actuale, printr-un demers comparativ, sincronic şi diacronic, Curtea veche, Bucureşti, 2009.

Cristi Bădiliţă, un om cu care n-am avut încă plăcerea de a mă întâlni, este un autor pe care-l citesc întotdeauna cu mare plăcere şi interes, chiar dacă nu sunt totdeauna de acord cu el. Sunt sigur că nici el nu este întotdeauna de acord cu mine, deci suntem chit 🙂

Autorul este extrem de incomod pentru instituţia eclesială ortodoxă, pentru că, deşi (sau mai degrabă tocmai pentru că) este un credincios ortodox angajat, el are în acelaşi timp curajul de a critica fără cruţare relele din propria lui biserică. Deci, dacă ceea ce face el este un delict, atunci, vorba domnului Patapievici, este un “delict din dragoste”. Îmi închipui că şi el a primit adeseori apostrofarea adresată mie de unii coreligionari, cum că ar dispreţui propria biserică. Dacă ar fi aşa, oare ce l-ar putea opri s-o schimbe cu alta, mai ales că trăieşte în străinătate?

Fragmentele pe care le voi transcrie din când în când, din cartea domnului Bădiliţă, cu ajutorul amabil al soţiei mele, căreia îi mulţumesc pe această cale, nu au rolul de a adânci rana pe care o va primi, în mod legitim, orice credincios ortodox citindu-le. Ce vreau eu să vă propun este mai degrabă un exerciţiu de empatie.

Vă invit, deci, să citiţi aceste rânduri ca şi când ar fi adresate evanghelicilor. Astfel, înainte de a căuta să scoatem aşchia din “ochiul” ortodoxiei, aş vrea să vă încurajez a căuta de bârna din “ochii” evanghelismului. Voi face asta, însoţind citatele de minime comentarii. Acestea fiind zise, să pornim la drum.

* * *

Scriu aceste rânduri din nevoia de a  exorciza o decepţie şi din dorinţa de a vedea cât mai repede vindecată o rană. Dacă lucrurile nu se vor curăţi dinlăuntru şi cât mai repede nu văd ce-ar împiedica, în doar câteva decenii, transformarea „Bisericii strămoşeşti” într-un fel de iarmaroc sau bazar apocaliptic, având ca emblemă secera şi ciocanul, iar ca patron, pe venerabilul Parpangel. Oamenii au nevoie de Dumnezeu, dar ca să ajungi să i te rogi lui Dumnezeu nu-ţi trebuie numai coate bine şlefuite şi genunchi încercaţi ci şi un dram de minte şi de bună-cuviinţă.

Problema cea mai spinoasă cu care se confruntă, sau mai precis, ar trebui să se confrunte BOR este colaboraţionismul. (p. 9)

* * *

Scrisul pare să fie şi pentru domnul Bădiliţă o formă de exorcism. Şi o expresie a disperării în faţa lentorii cu care se schimbă lucrurile în propria biserică după aproape 20 de ani de la căderea comunismului.

Pledoaria lui pentru raţionalitate şi bună cuviinţă s-ar cuveni auzită nu numai în bisericile noastre, la toate nivelurile, ci şi, mai ales, în blogosfera evanghelică, în care ele sunt păsări rare.

În final, tema “spinoasă” a colaboraţionismului, pe care BOR nu are încă curajul de a o tranşa, în ciuda promisiunii exprese a actualului Patriarh, este una care continuă să bântuie conştiinţa vinovată, cel puţin prin tăcere şi complicitate pasivă, a actualilor lideri evanghelici din România.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

6 thoughts on “Orthodoxie vs ortodoxie – 1 – Exorcism”

  1. My response.Pentruca sunt roman ar fi.In cartile “sfinte”se scrie”Sa dai Cezarului ce e al cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.In mod normal,parerea mea e ca lui Dumnezeu sa-i dam ascultarea si credinta.Asultarea pentruca nici o religie nu te invata de rau.Cezarului,nu ar trebui sa-i dam decat ce suntem convinsi ca i se cuvine.Atat si nimic mai mult,pentruca suntem fiinte rationale.Nu stiu unde traeste dl.Badilita acum,nici nu e imoportamt.Dar ii pun o intrebare.Dece toti “moralistii”fac aceste scrieri dupa ce”nu mai traesc in Romania”.Si dece nu scriu ei despre abaterile religiei din tara pe care au adoptat-o sau i-a adoptat.Si inca o singura intrebare.Exista vreo tara in care religia se poate opune politicii guvernelor ? Ganditi-va doar la ce se intampla in lume astazi,iar religia e o creanga sau o unealta guvernamentala.Iar daca nu este,tace si nu face nimic,dar”va vorbi” peste 40 de ani.Asta la minte mea.

    Like

    1. Ma indoiesc de faptul ca domnul Badilita se uita prea despe acest blog. Ii voi trimite mesajul, dar nu va garantez ca va raspunde.
      Pina atunci, va spun eu cite ceva. Mai intii, domnul Badilita este tinar, are circa 40 de ani si, desi sta mai mult in Franta, este cetatean roman si vine des in Romania.
      In ce priveste raporturile bisericii cu puterea politica, exista, desigur multe modele, dar Sfinta Scriptura ne cere sa fim supusi stapinirilor atta vreme cit ele nu-si depasesc limitele de autopritate puse de Dumnezeu. daca o fac, avem nu numai dreptil, ci se datoria de a ne opune lor.

      Like

  2. Buna ziua si multumesc dlui Manastireanu pentru invitatie. Intr-adevar, lipseste timpul. Raspund dnei Miorescu (ah, cit ii invidiez numele): 1) am fost in Romania in momentele importante (dec. 88, Piata Universitatii) si public acolo lunar carti pe care indraznesc sa le socotesc necesare (de la traducerea Septuagintei pina la Noul Testament si patristica) dar care nu pot fi facute in atmosfera de vesina improvizatie romaneasca. Supararea doamnei imi aminteste de supararile muncitorilor de la silozul din Slobozia, din 1990, pe toti exilatii interbelici “care n-au mincat salam cu soia”. Dupa 20 de ani, vad, aceleasi reactii. Daca tot locuiti in Romania, stimata doamna, de ce nu faceti nimic ca sa schimbati lucrurile in bine? Asta e adevarata chestiune. Macar citindu-mi cum se cuvine cartile. La a doua interpelare: nu ma intereseaza reformarea religiei in Franta, ci in Romania, “tarisoara mea” cea desteapta si dodoloata. Orthodoxie versus ortodoxie nu e un sir de critici fara de sfirsit, ci e in primul rind o apologie a adevaratei orthodoxii. Dar sint convins ca foarte multi “comentatori” de pe acest blog isi vor da cu pararea necunoscind continutul cartii (conform tipicului traditional). Din pacate. Relaxati-va, asadar, doamna Miorescu, nimeni nu va pune identitatea in pericol si nu va da lectii personale de morala. Singura instanta morala a Romaniei sint mortii din decembrie 89 si din iunie 1990, pe care-i am, aici, cu mine, pe malul Senei. Ca absolvent al Pietei Universitatii nu-mi permit sa public nici un rind in nume propriu. Cristian Badilita

    Like

    1. Multumesc frumos, domnule Baditita, ca v-ati facut timp pentru a raspunde. Sunt sigur ca nu va fi posibil intotdeauna. De aceea va ramin indatorat. Sunt anumite raspunsuri pe care numai dvs. le puttei da. Sanatate si spor la lucru.

      Like

  3. “… un dram de minte şi de bună-cuviinţă”.

    Imi prinde bine sa vad ca Dl. Cristian Badilita invoca importanta lucrurilor elementare care atunci cand e vorba de viata de credinta, viata bisericeasca par a fi uitate parca in dorinta de ceva mai profund, mai spiritual.

    Felicit cu caldura cartea D-lui Badilita si multumesc lui Danut ca ne-a adus-o in atentie. Am in plan sa o cumpar.

    Like

    1. Sper si eu ca transcrierea acestor fragmente ii va motiva pe citi mai multi sa cumpere si sa citeasca aceasta carte. De asemenea, sper ca civa va avea curajul de a scrie ciondva o asemenea carte adresata mediului evanghelic. Cineva trebuie sa indrazneasca a-i spune cindva imparatului ca e in fundul gol.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s