Contextul editorial evanghelic (5) – Limbajul

Unii dintre cei care au intrat în dialog cu noi pe blog pe tema spaţiului editorial evanghelic din România au subliniat gradul redus de penetrare a literaturii evanghelice în afara acestei comunităţi. Această realitate, cu privire la care există puţine îndoieli, are mai multe explicaţii. Mai întâi, este evident că reflexele comuniste (şi, în egală măsură cele ortodoxe) de marginalizare a comunităţilor religioase minoritare continuă să joace un rol important în dinamica religioasă din România.

În general, din punct de vedere pur sociologic, comunităţile cu un grad mare de omogenitate (religioasă, etnică sau de alt gen) manifestă cel mai adesea un grad mare de intoleranţă faţă de alteritate. Acest lucru este cu deosebire adevărat cu privire la spaţiul religios românesc, în ciuda mitului, extrem de înrădăcinat, al presupusei ospitalităţi şi al pretinsei toleranţe a românilor faţă de străini. Aşa fiind, românii sunt, în marea lor majoritate, sceptici cu privire la produsele editoriale ale „sectelor”, mai ales când toate manualele ortodoxe (şi adesea şi cele catolice) de „sectologie” – aşa cum vă puteţi da seama, termenul tehnic ales pentru această disciplină este unul foarte „ecumenic” – îi avertizează pe credincioşii majoritari, uneori sub ameninţarea afuriseniei, împotriva pericolului de a se „rătăci” dacă cumva citesc asemenea materiale. Aşa fiind, lanţurile de librării de la noi sunt în general rezervate în a difuza literatura produsă de evanghelici.

Atunci când la aceste prejudecăţi şi discriminări, rămăşiţe anacronice ale unor vremuri demult trecute în ţările civilizate, se adaugă calitatea îndoielnică a unora dintre produsele editoriale evanghelice, distribuitorii de carte, mai ales cei cu standarde ridicate, au toate motivele să fie sceptici şi rezervaţi cu privire la cărţile produse de evanghelici. În acelaşi timp, atunci când editorii noştri produc cărţi de înaltă ţinută, şi care răspund unor nevoi reale de pe piaţă, mai devreme sau mai târziu distribuitării se vor convinge că au, cel puţin în unele editori evanghelice, parteneri vrednici de încredere.

Există însă şi un alt motiv, chiar mai important decât cele de mai sus, pentru care literatura noastră nu pătrunde în spaţiul secular românesc sau cel al altor confesiuni creştine. Este vorba de limbajul folosit în textele noastre.

Nu cred că se îndoieşte cineva, dintre cunoscătorii spaţiului evanghelic românesc, de existenţa unui anume jargon evanghelic, ca să nu-i spunem pur şi simplu „limbă de lemn”. Cuvinte şi expresii precum „părtăşie”, „predare”, „a-l primi pe Isus în inima ta”, „a avea o experienţă cu Domnul”, „plantare de biserici” şi multe altele sunt complet opace din punctul de vedere al sensului pentru vorbitorul neevanghelic de limbă română. (Această temă delicată este abordată de Marilena Blaj în eseul ei din cartea Omul evanghelic, ce va fi publicată spre sfârşitul acestui an sub auspiciile Societăţii Academice a Românilor Evanghelici – SARE).

Aşa fiind, românul obişnuit are mari dificultăţi de a înţelege limbajul aparent ezoteric al acestei comunităţi. În ciuda dorinţei sincere a evanghelicilor de a comunica vestea bună a lui Cristos celor din afara comunităţii lor, jargonul evanghelic creează o barieră artificială greu de trecut pentru cei „neiniţiaţi”. Prea puţini dintre predicatorii şi traducătorii noştri fac efortul de a „traduce” acest jargon în limbajul obişnuit al omului de pe stradă, ca să nu mai vorbim de faptul că unii dintre ei nici nu sunt conştienţi de necesitatea acestei forme de „întrupare” culturală a Evangheliei.

La cele de mai sus adăugăm o altă dificultate importantă. Limbajul religios românesc s-a format în paradigma ortodoxă şi există o mulţime de concepte teologice protestante pentru care nu există un corespondent adecvat în limba română. Nici măcar termenul generic „Evangelicalism” – ce desemnează, în limba engleză, tradiţia, teologia sau pur şi simplu comunităţile evanghelice în ansamblul lor – nu are un corespondent adecvat şi general acceptat în limba română. Nu ştim dacă încercarea noastră de a încetăţeni termenul „evanghelism” pentru acest concept (vezi AICI discuţia de pe blogul meu cu privire la acest subiect) va avea succesul scontat de noi (în domeniul limbii nu există niciodată garanţii), dar se merită să încercăm.

Nu există încă, în acest sens, un efort concertat al teologilor evanghelici români şi al editorilor evanghelici de la noi pentru discutarea şi impunerea prin uzaj, a unor termeni adecvaţi în spaţiul teologiei şi al spiritualităţii evanghelice. Efortul Editurii Logos de a publica în limba română două dicţionare de termeni teologici (vezi AICI şi AICI) este unul salutar, dar dacă alegerea unor termeni din aceste dicţionare ar fi fost precedată de discuţii cu cei competenţi (în cazul în care un asemenea forum ar fi putut fi creat – în definitiv, între altele, de asta există blogurile, nu-i aşa?), ar fi existat o şansă mai mare ca ele să se impună în practica lingvistică şi în textele produse de evanghelici. Să sperăm însă că, şi în absenţa acestor discuţii, un anume proces de uniformizare şi maturizare terminologică va avea totuşi loc.

Este evident că şi în acest domeniu, al limbajului evanghelic, este încă enorm de mult de făcut şi că eforturile noastre de clarificare sunt încă într-o fază incipientă, dacă cumva au început de fapt.

Advertisements

36 thoughts on “Contextul editorial evanghelic (5) – Limbajul

  1. Aparitia jargonului evanghelic este un efect al separării faţă de societate. Mediul în care evanghelicii se învârt este unul clar delimitat de un perimetru din ce în ce mai strâmt. Gândirea de tipul “între zidurile bisericii” duce la pierderea capacităţii de a interacţiona cu oamenii care gândesc şi trăiesc diferit. Pentru mulţi evanghelici diferit este sinonim cu rău.
    Cu ani în urmă îmi amintesc de dificultăţile întâmpinate în prezentarea unui mesaj la care asista şi primarul urbei. Efortul a meritat chiar dacă m-am ales cu o atitudine cvasi-dispretuitoare din partea alor mei.

    Like

    • Izolarea a fost un impuls protectionist, de tip “Cristos impotriva culturii”, de inteles in vremuri de persecutie, dar extrem de perdant in vremuri de libertate.
      Pe de alta parte, identitatea neclar definita a evanghelicilor romani, ii face tematori in interactiunile lor cu cei “din afara”. Este un semn clar de imaturitate al acestei comunitati.
      Speranta mea este ca proiectul Omul evanghelic, la care lucram in prezent, va contribui cel putin la lansarea discutiilor pe tema identitatii evanghelice in Romania, precum si a diverselor subiecte colaterale acestuia. Doamne-ajuta!

      Like

      • Multumesc pentru semnalare.
        Tocmai lucram la un volum despre evanghelicii romani si avem si un capitol despre limbaj, pentru care acest text consistent va fi de mare folos.
        Il recomand cu caldura cititorilor acestui bluog.

        Like

  2. Cati dintre cei care lucreaza la proiectul Omul evanghelic sunt persoane agreate de mai marii cultelor evanghelice ? Ar fi superb si benefic in acelasi timp ca acest proiect sa starneasca o furtuna ideatica in urma careia sa existe o repozitionare a lucrurilor. Insa am din ce in ce mai mult impresia ca dialogul este eludat pentru ca doar astfel pot fi salvate aparentele. Nu doresc a generaliza insa din partea aceasta de lume perspectiva este una sumbra.

    Like

    • Atunci cind am conceput acest proiect, nu am cautat oameni “agreati”, ci oameni cit de cit “competenti” in domeniile in care scriu. Daca liderii vor tine cont sau nu de competente, asta este problema lor.
      Sper totusi ca aceia dintre evanghelici care gindesc vor interactiona cu textele din acest proiect.

      Like

  3. Câteva observaţii “sunt în ordine”:
    1. N-aş spune că evanghelicii folosesc o “limbă de lemn”, fiindcă lor le spun foarte multe anumite expresii neinteligibile celor din afară. “Limba de lemn” este ceva impus şi asumat fiindcă trebuie să oculteze o lipsă (ca în retorica de partid et.). Ceea ce nu înseamnă că limbajul evanghelic nu ascunde uneori şi lipsuri.
    2. Cele două dicţionare de terminologie de la Logos au fost traduse de mine, pe vremea când blogurile erau încâ o raritate la evanghelici. E cam greu de creat astfel de forumuri. Şi chiar dacă sunt create, cine decide în final ce trebuie adoptat? E cam greu…
    3. Rămâne în continuare Polirom editura pentru O.E.?

    Like

    • Draga Manu,
      Nu cred ca neaparat testul limbii de lemn este in caracterul neinteles al limbajului, ci in ideologizarea acestuia.
      In legatura cu dictionarele, asa cum zine Scriptura, intelepciunea vine din multimea sfetnicilor. Valoarea deciziilor luate va veni insa numai prin validarea in timp a acestora.
      In legatura cu OE, foarte probabil ca da

      Like

  4. Inainte de a intreba cati dintre cei care lucreaza la proiectul „Omul evanghelic” sunt agreati de mai marii cultelor evanghelice, ma intreb cati dinte mai marii cultelor evanghelice stiu despre acest proiect si chiar ii intereseaza?
    In al doilea rand, penetrarea literaturii evanghelice pe piata seculara e un proces dificil. Nu neg ca limbajul slabut al traducerilor noastre si catalogarea ca „sectanti” sunt factori care ingreuneaza procesul, dar mai este un aspect care nu poate fi neglijat. E vorba de aspectul economic. Daca dupa aproape doi ani nu ti-ai recuperat banii din cartile vandute printr-o anumita retea de librarii, ma ntreb cate edituri evanghelice sunt dispuse sa incerce sa „piarda” aceste sume de bani. E cazul nostru (Casa Cartii) cu reteau Diverta.
    Pe de alta parte, procesul a avut succes in cazul altor retele de librarii. Si stiti ce am constatat? Usa a fost deschisa tocmai de lucrarile de specialitate (fie vorba intre noi, cam lipsesc de pe piata evanghelica), de carti mari.
    Si o ultima subliniere, chiar avem nevoie de un spatiu al dezbaterii in ce priveste limbajul folosit in traducerile noastre – si in special – in cele de specialitate.

    Like

  5. Una dintre dificultatile evanghelicilor (si nu numai) cand e vorba de limbaj sta in legatura stransa care s-a format in timp intre conceptele (doctrinele) teologice si anumite cuvinte consacrate in acest sens. Din acest motiv, pentru multi inlocuirea acetor pretiosi termeni este echivalat cu departarea de invatatura “dreapta” si deci cu tendinte eretice. Sigur asta nu face decat sa arate si mai mult postura “insider oriented” a spatiului evanghelic si prin urmare prea putina (daca e vreuna) preocupare pentru lumea “din afara”. La urma urmei, ce ne poate oferi de valoare niste “pierduti”, noua celor care cunoastem adevarul. Avem si noi evanghelicii un fel de “Extra Ecclesiam nulla salus”, numai ca la noi asta suna “In afara bisericilor noastre nu e nimic bun”.

    Avand in vedere ca limba este o expresie exterioara a interiorului, pe deoparte limbajul evanghelic nu face decat sa reflecte ce este in interior. Pe de alta parte ma intreb cum putem schimba limbajul fara sa schimbam gandirea, adica interiorul evanghelic? Incercarea mi se pare a fi schizofrenica si deci arata aiurea.

    Like

    • Florin, ai perfecta dreptate. Incercarea de a schimba limbajul fara schimbarea interiorului este ilogice si va di sortita esecului.
      Nu inseamna insa ca trebuie sa asteptam schimbarea interiorului inainte de a lucra la clarificarile lingvistice necesare in aceasta comuntate. Cele doua procese pot si trebuie sa mearga in paralel.

      Like

  6. Cred si eu ca aveti dreptate Florin & DM.
    Din interior pleaca totul. Mai intii o preocupare si-apoi o implicare in salvarea celor pierduti… Devii constient de limitele comunicarii imediat ce vorbesti c-un secularist, te mutsi intr-o alta tsara sau te duci misionar.
    La urma urmei, fortsa Evangheliei nu sta in termeni consacratsi. Doua exemple:
    -AM citit pasaje din Noul Testament pt Comitetul Central al Partidului Comunist, scris de Wurtz prin 77-80. Suna foarte incitant; Evanghelia parafrazata in limbaj complet laic.
    -Cei ce fac evanghelizari printre detinutii din America se identifica atit de mult cu personajul incit folosesc chiar un limbaj vulgar (inclusv “f: word).
    Probabil, cele de mai sus reprezinta extreme. Duhul Sfint sa ne lumineze pe fiecare si indeosebi pe evanghelisti (anonimi sau consacrati), scriitori, teologi, traducatori…

    Like

  7. domnilor,

    cred ca problema limbajului este extrem de complexa. doar ligvistica nu poate solutiona esenta celor discutate si in contextul romanesc se impun unele precizari. nu pretind ca voi fi exhuastiv, dar o sa le enumar, ele nu apar in ordinea importantei:
    – majoritatea suntem tributari variantei cornilescu (adica a uneia dintre ele) a bibliei. de aici anumite interpretari si corsete dogmatice. acesta a dus la formarea unui limbaj aparte si a decis dependenta personala sau de grup a terminologiei si poate in unele cazuri a doctrinei.
    – unii dintre noi suntem tributari scolilor teologice care le-am facut, cu toate ca nu toti am fost formati (formatati?) la aceste scoli, iar unii au reactionat pozitiv sau negativ la ceea ce exista la scolile respective (fie ele romanesti sau straine). detailind un pic la acest punct ma gindesc ca scolile romanesti (fara exceptie) nu au incetat sa ma uimeasca prin rigiditatea lor si prin incorsetarea gindirii atit a cadrelor, cit si a studentilor. ma gindesc la asa-zisa ‘comunitate hermeneutica’ (care suna atit de frumos! – dar e o realitate penibila) care polarizeaza fortat nu numai conceptele doctrinare sau dogmatice, ci si interesul de grup al acestor scoli (din pacate). in loc de a crea cadrul propice pentru dezbaterea de idei, aceste comunitati au clonat (din pacate cu valente negative) stereotipuri inca neintelese sau si mai rau, impuse.
    – apoi fiecare dintre noi suntem produsul, si deci limbajul nostru reflecta acest lucru, unui/unor personalitati, unor ani de framintari si a unor suferinte mai mult sau mai putin personale (nu o sa le insir aici, dar am putea discuta poate si de asa ceva pe blog cu ingaduinta gazdei) si bineinteles a unor investitii ce au fost mai mult sau mai putin punctuale. limbajul nu este tributar doar scolii sau teologiei in sine, ci si a ceea ce sufletul nostru a receptionat, suferit si creat de-alungul anilor.
    – unii dintre noi au trait (deja) mai mult sau mai putini ani, investindu-se in telogie sau fiind in contact cu ceva asemanator (filosofie, psihologie, socilogie, etc) mai mult sau mai putin timp. ca urmare limbajul reflecta acest lucru, pentru ca suntem intr-o relatie continua de care nu putem face abstractie si nici nu ne putem diatanta, cu acest proces.

    drept urmare este normal sa avem un limbaj propriu, sa sesizam acel limbaj catalogat ‘de lemn’ (pe cit este de nobil lemnul, pe atit de fara valoare limbajul…), sa dorim poate ceva mai mult decit o traducere proasta sau o exprimare aproximativa la adresa unui dumnezeu ce nu poate fi cuprins. bineinteles ca din cele spuse mai sus putem sa observam de ce exista anumite afinitati prezente la unii ce au studiat in marea britanie de ex, sau la cei ce au studiat la bucuresti spre deosebire de cei ce au studiat la oradea. sau la cei ce nu au studiat deloc formal, dar au investit personal in aceasta directie.

    apropos, limbajul de lemn este prezent si la greco-catolici si la ortodocsi si la alte denominatii, cu observatia ca el este mult mai usor de observat din exterior. el este mascat de folosirea traditionala a termenilor, cu toate ca de cele mai multe ori ei nu mai sunt relevanti (domnu cu relevanta, sunteti pe faza?) pentru un neavizat (ca de aia sunt termeni, nu?). necesitatea schimbarii ar trebui sa vina din criza relevantei teologiei noastre, de lipsa ei sau a noastra de a transmite mesajul pe intelesul generatiei din care facem parte. mie personal mi se pare ca atit bb cit si bp sunt in mare criza in acest domeniu.

    probabil ca schimbarea va apare in acest domeniu atunci cind un grup bine conturat, ce are priza la mase, va produce ceva relevant care va determina schimbarea. un exemplu: in anii ’80 s-au introdus metodele de studiu biblic si de predicare prin citeva studii (ce la vremea respectiva reprezentau un real progres pentru bb). atunci s-a studiat si predicat aceleasi carti din biblie in acelasi timp. toata lumea implicata predica la unison din iona de ex. bineinteles ca asta a avut un impact imediat. din pacate astazi este mult mai greu sa te pui de acord cu cineva in tara si resentimentele, divergentele si interesele concurente probabil ca nu vor mai reface armonia (cel putin aparenta) din trecut. dar trebuie cautate alte mijloace, trebuie investit in alta generatie. exista edituri noi, oameni mai tineri, posibilitati la care nu speram prin anii ’80. intrebarea mea este cind se va ajunge la altceva si cind se va depasi stadiul de simple discutii?

    Like

  8. Realitatea e ca limba e in continua schimbare fie ca vrem noi sau nu. Ce putem face noi e sa ne adaptam, deci sa fim relevanti sau sa ramanem blocati intr-un spatiu lingvistic arhaic devenind relicve. Avem control asupra deciziilor pe care le facem, dar nu asupra consecintelor !!!

    O aplicatie a discutiei noastre e traducerea Bibliei. Cand s-a facut ultima traducere in romana? Ei asta spune mult. In spatiu american apar traduceri constante. Cea mai noua fiind “The Voice” – http://www.hearthevoice.com/ – merita invatat de la cei care au lucrat.

    Like

  9. F. interesanta analiza lui Alex. Prea ampla pt a o comenta. (nici nu-s specialist). Chestia cu Iona a fost o prostie (cine citeste sa-nteleaga) in care cursantii in loc sa-nvetse un principiu au copiat o predica gata facuta de lectori… noroc c-a fost buna…
    3 lucruri as rearca:
    -limba evolueaza (in rau ori bine) dar traducerile Bibliei n-ar trebui sa fi prea dese: exista suspiciune in traduceri, oricum, dar dac-ar fi dese… apoi folosirea multor variante face descurajanta memorarea si impartasirea de texte timpul studiilor, inchinarii de grup..
    -relevantsa.. e importanta; ea este impinsa adesea la extremis. Ex.: o traducere recenta in germana a Bibliei il descria pe Fiul Risipitor ca ajungind sa spele WC-urile la McDonalds… cu sigurantsa relevant pt orgoliul german si provenientsa americana a retselei de restaurante… dar… Asa cum s-a aratat vor raminea “termeni de specialitate”, consacratsi. Cu cit mai putsini cu-atit mai bine. Umilitoare mi s-a parut incapacitatea mea de comunicare in raport cu musulmanii…
    -ma tem ca e o problema mai mare; multsi crestini vor sa transmita experientse si idei invatsate care nu le sunt prea proprii si atunci e vorba de-un limbaj nu doar de lemn ci si strain de ei insisi, adica ipocrit.

    Like

  10. Mai e un lucru ce n-a fost mentionat de loc si care probabil nu va putea fi repetat..A fost o vreme cind biserica era atit de polulara, catehismele- de toate felurile- atit de dese, religie in scoli, etc incit limabul religios influentsa pe cel popular. Avem expresii din Scritura (parafrazata) in limbaj comun: tap ispasitor, de la Ana la Caiafa, etc… Situatsia asta nu va putea fi repetata din varii motive, inclusiv pt ca biserica e prea pe postura defensiva si importatare.. Reintroducerea religiei in scoli, programele de copii din mediile evanghelice pot contribui la culturalizarea religioasa a populatsiei romanesti, usurind capacitatea de comunicarea a crestinilor spre cei din afara…

    Like

  11. 1. Nu mai am incredere de mult in actiuni de masa indiferent cat de nobila este intentia. Sunt impotriva firii. Aplicabil si la dorinta de omogenizare, relevant-izare a limbajului religios.

    2. Limbajul este unic si irepetabil face parte din individ pentru ca fiecare “traduce” limba pe care o aude in ADN-ul lingvistic personal care ce-i drept se construieste in timp ,spre deosebire de cel biologic care e mostenit

    3. Concluzia: invatati, invatati, invatati (nu pe altii pentru ca ceilalti vor invata “traducand” viata voastra).

    PS. Daca vrei sa spui neaparat ceva spune in cuvinte simple si putine; rezista ispitei snobismului

    Scuze daca suna simplist

    Like

  12. dl. doru radu

    cred ca varianta mea de afacere iona este diferita de a dvs. eu am participat intr-un grup in care se studia temeinic si nimeni nu copia predici pt ca nu asta era scopul studiului. dar fiecare poate sa cada in capcane. imi pare rau ca experienta dvs a fost una negativa.

    in ceea ce priveste incercarea de a comunica cu musulmanii va recomand (bazat pe experientele a doua persoane serioase) un punct de plecare: VT si intelepciunea (wisdom) tot din VT. pentru prima abordare incercati situl http://www.faithtourismturkey.com/ un vechi prieten si de pe blogul acesta pt a doua charles strohmer pe care il puteti contacta si telefonic in tennessee.

    cred ca in al doilea post ati expus exact problema cu care ne confruntam si la care face trimitere si dl voicu bojan (il gasiti pe situl asta undeva). daca crestinismul a cucerit imperiul roman si la vremea respectiva a fost un pas urias inainte (din toate punctele de vedere), el a mai facut acelasi tip de salt (dar nu de aceeasi magnitudine) doar la reforma.
    imi imaginez in limitarea mea ca acelasi model s-ar putea relansa si ar putea relansa crestinismul din ceea ce a ajuns in ceea ce va deveni in final. vezi apocalipsa. amindoi autorii iau in considerare f atent limbajul.

    Like

  13. Alexandru Nadaban:
    Am crescut in aceeasi zona geografica si avem [multe] cunostintse comune… facind parte din grupruri diferite putem privi evenimente cu ochelari politici diferitsi. ..M-am amuzat mult pe seama faptului ca 2 pastori vizitatori celebri au tsinut aceeasi predica in aceeasi biserica [dupa o perioada de pregatire secreta de grup] in aceeasi saptamina de evanghelizare. Amindoi erau seriosi…dar ispita de-a folosi o predica buna, mai ales daca viojai, mult era mare… nu vreau sa dezgrop mortii..poate c-am fost rau in pecedentul comment. Cine mai stie?
    Multsumesc pt recomandari; sunt interesante…
    Va impartasesc sperantsa din final. Cred insa ca relansarea poate fi cauzata nu doar de limbaj ci mai intii de fortsa spirituala si apoi de comunicare. Sunt convins ca si Pavel vorbea greceste cu accent de latina, ori aramaica; dupa cum si eu vorbesc engleza cu accent romanesc… Ma tem insa ca la Apocalipsa suntem pe teologii diferite.
    PS- poate sa fie doar o coincidentsa de nume, dar nu cred ca comunitatea baptista romana din anii ’80 era atit de vasta… Oricum, Numai Bine si Sarbatori Fericite!

    Like

  14. cine stie?

    multumesc de urari.

    apropos de pastorii ce predicau identic, mai era un aspect al limbajului. in epoca nc era fancy sa asculti casete din state si sa predici mesajul care te-a entuziasmat. si atunci s-a produs un influx de limbaj, doctrina, etc. fratii au deschis cutia pandorei pentru ca suna frumos in limba materna a celui inregistrat pe banda, dar nu au sesizat multe din capcanele limbajului, a doctrinelor incapsulate si fara sens intr-a noastra. daca tineti minte epoca aceea, in care vizitatorii din strainatate predicau cu predilectie a doua venire, rapirea, etc. va puteti da seama cel putin acum ca importul acesta era sustinut doar de situatia politica interna. dupa 1989 aceasta orientare a disparut facind loc unui limbaj total diferit si unei orientari de neimaginat inainte de 1989.
    probabil ca o exceptie de la directia escatologica de acest tip a reprezentat orientarea spre studiu venita la cerere (interesant, tot din strainatate, dar de aceasta data din europa, uk, lbc) care a indreptat spre studiu, teologie serioasa (cine citeste sa inteleaga…), cu rezultatele care le stim aproape toti si apoi cu reverberatia romaneasca in oradea, arad si bucuresti.
    danut, tu ce zici la aceasta provocare?

    Like

    • Ce să spun? Am scris acum câţiva ani o serie de articole în revista East-West Church & Ministry Report condusă de Mark Elliott (articolele pot fi găsite uşor pe site-ul revistei), în care discutam, destul de tăios, asistenţa şi influenţele occidentale ăn educaţia teologică evanghelică din România. La capătul acestui exerciţiu am adunat lista celor 50 de doctori în teologie dintre evanghelicii români (numărul lor a crescut între timp şi s-ar cuveni o revizuire a listei). Intenţionez să reiau curând tema pentru un articol solicitat de Walter Sawartsky pentru Religion in Eastern Europe, o revistă foarte interesantă pentru spaţiul nostru georgafic şi cultural.
      Aş spune că influenţele (ortodoxe, mai ales la început, apoi reformate şi mai apoi americane de tot felull, iar, după 1989, cele britanice) au fost insuficient analizate. Emil Bartoş va încerca să exploreze, sper, şi această problemă, în articolul lui pentru Omul evanghelic.
      Toate aceste influenţe au marcat atât înţelegerea Bibiei, cât şi a doctrinelor creştine, dar şi limbajul religios folosit de evanghelici.
      Ne aflăm abia la începutu unui efort de studiere mai aplecată şi mai riguroasă, cu instrumente adecvate, a acestor fenomene. Speranţa mea este ca peste vreo zece ani să avem o imagine cât de cât mai clară asupra lor. Deci, la treabă băieţi. Asta este valabil şi pentru tine, Alex.

      Like

  15. Succes; Alex, DM
    ..am insa impesia ca reverberatia de la Oradea a inceput cu mult mai devreme si ca o leaca s-a cam stins… Nu, nu ma refer la scoli..pt ca astea n-au fost inainte de ’89. Ma refer la trezirea spiritulala…Despre Arad?(locul meu de bastina)…Numarul bisericilor baptiste si a credinciosilor… penticostali au crescut… numarul baptistilor daca e la crestere zero, e bine. Poate calitatea lor spirituala a crescut. Si e un mare cistig. Oricum, o noua initiativa care sa produca Omul Evanghelic, e ludabila. Deci, Dumnezeu cu dvs. si cu Emil care am intseles ca se-ntoarce-n patrie.

    Like

  16. astept editurile sa imi propuna ceva.

    iaka ma fac mercenar modern si astept un mecena evanghelic sa ma publice. sau opozitia (relevant, nu?)

    asteptarea moarte n-are…
    numa sa n-aiba moartea ac de hazul meu.

    Like

  17. Sper sa nu supar pe nici unul din cei implicati in dialog, dar daca deschideti pagina SARE, pe mine ma izbeste un termen ne-teologic care nu are nimic de a face cu limba romana: membralitate. Cautand in dictionare (presupunand ca nu mai sunt eu la curent cu limba romana) primesc urmatorul mesaj: “Cuvântul ‘membralitate’ nu a fost găsit. Nu există niciun cuvânt similar.” Ce asteptari de mai bine, de corectitudine si relevanta a limbajului, pot avea daca “academicii” lucreaza pana si in limbajul laic cu cuvinte inexistente? Mi-e teama sa intru in domeniul teologiei . . .

    Like

    • Asa cum am spus in mai multe rinduri, mi se pare reductionist sa considerati ca DEX-ul este un fel de ‘pat al lui Procust’ al limbii.
      Limba este un organism viu, in permanenta miscare. Dictionarele sunt o poza de moment.
      Din nefericire pentru ele, liba nu sta sa le astepta.
      Un concep care nu are ‘eticheta’, solicita una. Daca ea nu exista, trebuie inventata.
      Problema nu este daca termenul exista sau nu in DEX, ci daca inovatia este compatibila cu limba romana.
      In limba romana exista cuvintul ‘membru’. De aici este perfect legitim a crea cuvinte precum ‘membr-al’ (am subliniat sufixul), respectiv ‘membral-itate’.
      Desigur, daca aveti o solutie mai buna, suntem gata s-o auzim. Iara daca veti reusi si s-o impuneti, felicitari.
      Sa aveti o zi buna.

      Like

  18. Sunt de acord ca dictionarul reprezinta imaginea unei limbi la un anumit moment. Dar rolul dictionarului nu este doar acesta. El reprezinta si un reper la care trebuie sa ne raportam daca vrem sa ne intelegem. Relevanta limbajului deriva in mare parte din respectarea formelor si sensurilor incluse in dictionar. Este normal ca o limba vie sa importe termeni pe care nu ii are (vezi neologismele) dar nu orice import este si legitim. Exista, totusi, niste reguli de formare a noilor cuvinte. In cazul mentionat, nici “membrie” si nici “membralitate” nu corespund regulilor. Sa nu ne miram ca societatea ne priveste ca pe niste venetici si alogeni in buna masura datorita limbajului pe care il folosim. Pentru ca tot vorbeam de relevanta.

    Like

    • Domnul meu, Cu parere de rau trebuie sa va spun ca nu pot fi de acord cu dvs., decit daca aduceti argumente si, eventual solutii.
      De acord ca ‘membrie’ sunca ca… vorba lui Petre Roman.
      Dar, de ce nu este corect ‘membralitate’, daca ‘membral’ este eventual corect si sufixul ‘-itate’ este unul curent in limba.
      Deci, de ce nu este corect si, in al doilea rind, care este solutia dvs la acdeasta problema?
      In final, sper ca putem pastra relatii cordiale chiar daca nu suntem de acord asupra acestei chestiuni (desi patologia postcomunista a vazut si cazuri mai grave). Oricum ar fi, exista pe lume lucruri mai importante decit cuvintele, inclusiv cele corecte.

      Like

  19. Nici nu ma gandesc la alte relatii decat de colegialitate si cordialitate. Insa, o simpla cautare Google cu termenul “membralitate” imi arata ca relevanta acestui termen in afara cercurilor evanghelice este ZERO. Toate referintele (sper ca nu m-am inselat) unde este folosit apartin site-urilor evanghelice (baptiste). Asta imi spune nu doar ca nu a fost asimilat de limba romana, ci mai degraba respins. In concluzie, cum definim relevanta?

    Like

    • Existenta jargonului, respectiv a terminologiei specifice unui anumit grup este absolut legitima, lingvistic si sociologic.
      Calitatea de membru (membralitatea) cuiva intr-o biserica nu este importanta pentru bisericile organizate pe sistem parohial, dar este esentiala pentru bisericile ‘libere’. Aceasta poate explica necesitatea lui pentru noi si relativa lui inutilitate pentru alte comunitati eclesiale din Romania.

      Like

    • Potrivit DEX, ‘a afilia’ inseamna ‘ A se alătura altei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare’.
      Aceasta definitie strict sociologica este absolut inadecvata pentru a defini calitatea de ‘membru’ (madular) al Trupului mistic al lui Cristos, care este o realitate divino-umana, nu doar una paminteasca.
      Repet, cred ca avem nu numai dreptul, ci si datoria de a face ca limba sa slujeasca scopurilor ei, nu sa devenim noi sclavii ei.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s