Contextul editorial evanghelic (3) – Mercenariatul

Mă tem că, la aproape douăzeci de ani de la obţinerea libertăţii, cele mai multe edituri evanghelice din România încă de bazează pe sponsorizări, în loc să funcţioneze în regim de piaţă liberă. Aşa fiind, ele publică nu ceea ce răspunde la nevoile spirituale ale spaţiului evanghelic românesc, ci ceea ce li se oferă, de către autorii şi misiunile din occident.

Îmi amintesc în acest sens de experienţa emblematică a unuia dintre colegii mei de editură. Într-o zi el a primit vizita unui autor american foarte cunoscut (din decenţă, nu-i voi dezvălui numele). Acesta avea cu el o imprimantă post script de ultimă generaţie. Prima parte a întâlnirii a fost o discuţie despre cărţi şi edituri, în care autorul îl avertiza pe colegul meu despre riscul imperialismului editorial american. „We are green, and we are many, and we are going to eat you up”, spunea oaspetele.

După masa de prânz însă, aceeaşi persoană a încercat să-l cumpere pe colegul meu, spunându-i: „vezi imprimanta aceasta? sunt gata s-o donez editurii voastre dacă vă angajaţi să publicaţi toate cărţile mele în limba română. Colegul meu a trebuit să-i spună că nu suntem de vânzare şi omul dus a fost, cu imprimantă cu tot. Cărţile lui (sau cel puţin unele dintre ele) sunt deja disponibile pe piaţa noastră, aşa încât pot trage concluzia că omul a găsit până la urmă mercenarul pe care-l căuta.

Desigur, după aproape jumătate de secol de dictatură ateistă, refacerea structurilor editoriale ale diverselor confesiuni creştine este aproape imposibilă fără asistenţa tehnică şi financiară a acelor părţi ale comunităţii creştine din lumea liberă. De aici însă până la dependenţa financiară şi programatică este o mare distanţă.

Cooperarea sănătoasă şi dezvoltarea durabilă presupune iniţierea de parteneriate între egali, nu crearea de francize cu iz imperialist. Spaţiul editorial evanghelic din România nu va ajunge niciodată la maturitate dacă nu va reuşi să se emancipeze de sub mentalitatea de mercenari care o domină în acest moment.

Advertisements

9 thoughts on “Contextul editorial evanghelic (3) – Mercenariatul

  1. faina afacere!

    imi aduc aminte de un camion venit din leeds cu literatura religioasa gratuita. nu am stiut cine erau. dar liderii au stiut. sotia unuia dintre ei a zis atunci ca sotului ei i s-a propus sa se alipeasca de ei, dar n-a crezut ca merita.
    am facut studii cu acele materiale si am fost selectiv. am stat de vorba cu oamenii aceia si unul dintre ei mi-a spus ca ei nu vor sa ne faca dependenti de pestele adus, ci sa ne invete sa pescuim. toata stima. din pacate nu asta a fost atitudinea tuturor. si iata ca au aparut si mercenarii, cei ce preferau sa se hraneasca cu peste de import pentru ca era obositor sau costisitor sau si una si alta, sa pescuiasca pe cont propriu. ei ce sa faci? – risc, timp, planuri, cercetare, risc iarasi, etc, etc.

    tocmai am terminat de citit shogun si imi aduc aminte de reactia japonezilor la adresa mercenariatului. cum sa lupti pentru bani? sa mori pentru bani? era o rusine! unde este loialitatea, onoarea, etc? ce vorbe mari pentru tagma noastra!

    unii cred ca au devenit mercenari pentru ca au fost ispititi. altii din nevoie. asa cum au existat crestini de orez. o fi un pacat? poate. nu este problema mea.

    dar si aici au existat lideri mercenari si executanti mercenari. cei mai periculosi au fost formatorii de opinie, nu? ei au dat exemplul. si exemplul care era autentificat drept cusher a fost imitat. din nefericire.

    si cred ca ar trebui discutat si despre mecenat.

    imi aduc aminte de unul dintre liderii deceniului noua ce zicea ca planul mare este ca baptistii sa se lanseze in business, sa se creeze un fel de patura mijlocie evanghelica si aceasta sa preia proiectele, adica sponsorizarea, sustinerea lor sau vorba lui florin, a viziunii liderilor, bisericii in general.

    o parte dintre enoriasi au devenit mai mult decit patura mijlocie, dar mercenariatul a ramas. pe cind mecenatul acestei paturi autohtone. sau o fi criza una dintre avertizarile pe care cerul le-a trimis la adresa unor posibili, potentiali mecena? cred ca e valabil si pentru mercenari.

    Like

  2. Cred ca inainte de a discuta fenomenul mercenariatului pe piata editurilor evanghelice, ar fi necesara o analiza mai detaliata, asa cum ne-a obisnuit pana acum Danut M.
    Personal, cred ca numarul editurilor crestine este in Romania atat de ridicat, incat faptul ca unele edituri lanseaza pe piata exclusiv carti ale unor autori/edituri parteneri nu este suparator.
    Exista altele care au un program vizionar si si-au croit deja propriul drum.
    Pentru cititorul de rand ramane valabila afirmatia paulina: evanghelia se vesteste. Unii o fac din motivatii gresite, si in ziua rasplatii probabil nu vor primi cununa. Dar Dumnezeu isi atinge scopul. Privitor la cartea crestina din Romania, s-ar putea ca acest scop sa fie tocmai largirea orizontului, punerea la dispozitia maselor a unor carti care altfel ar nu ajunge in mana cititorului roman.

    Like

  3. Virgil, ceea ce spui despre larginrea orizontului e adevarat, dar aici mai este o mica problema. Publicarea de dragul publicarii sau a unui parteneriat poate aduce si un deserviciu spatiului publicistic evanghelic (si asa firav in Romania), acela ca nu toti cititorii sunt capabili sa faca selectia intre carti si carti. Daca o carte cu anumite derapaje teologice apare la o editura bine cotata pe piata romaneasca (exista acest pericol), cartea nu va mai fi analizata prin prisma continutului in primul rand, ci prin prisma numelui sau a pozitiei editurii. Reparatia care se impune in urma unei astfel de carti ia timp si se face greu, de cele mai multe ori ajungandu-se chiar la discutii mai putin amicale intre ediuri.

    Like

    • Cred ca tocmai din aceasta pricina se impune colaborarea dintre editurile serioase si teologii evanghelici seriosi (atitia putin cit sunt). In acest sens este nevoie de un efort de ambele parti.
      Desigur, asta nu inseamna ca dupa aceasta toata lumea va fi de acord ca ceea ce s-a publicat este in regula. Va exista insa o minima garantie de competenta si cei care au recomanbdat cartea vor apara in acel caz editura de eventualele atacuri, mai ales daca recomandarea apare in clar pe coperta cartii (o practica neincetatenita inca la noi; ma refer la recomandari din partea unor romani, nu in preluarea recomandarilor din editiile originale).

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s