Ceea ce lipseşte editurilor româneşti, cred eu, este curajul şi viziunea. Prea puţine dintre acestea au cu adevărat un plan editorial a cărui realizare o urmăresc în timp. Îmi amintesc de faptul că atunci când, în 1990, am lansat împreună cu un grup de prieteni Editura Logos, aveam un plan editorial care acoperea următorii 5 la 10 ani. Dacă nu mă înşel, din diverse motive, unele dintre titlurile pe care le-am pus în acel plan editorial încă aşteaptă să fie publicate. Văzând ce anume publică cele mai multe dintre editurile evanghelice de la noi, sunt absolut convins că planurile lor editoriale sunt mai degrabă de circumstanţă şi că, în cele mai multe cazuri, ele publică ceea ce li se plăteşte.
O viziune editorială coerentă pentru o editură creştină nu este joacă de copii. Dacă aşa cum s-ar cuveni, avem de-a face cu ceva mai mult decât o simplă afacere, viziunea editorială presupunere o bună cunoaştere nu numai a pieţei editoriale, ci şi a nevoilor reale, curente şi de perspectivă ale publicului ţintă. Aceasta nu poate fi realizată în baza opiniilor personale, ci presupune cercetare atentă şi instrumente adecvate. Cu ale cuvinte, este nevoie de profesionalism.
Atunci când, cu ani în urmă, încercam (fără succes, cel puţin deocamdată) crearea în România a unei reviste gen Christianity Today, am ajuns repede la concluzia că nu putem porni la lucru fără un studiu serios de fezabilitate. Acesta a revenit rapid un adevărat studiu sociologic, cu un eşantion de peste o mie de subiecţi aleşi pe baza principiilor statistice clasice. Acesta este primul studiu de acest gen care are drept obiect de studiu comunităţile evanghelice din România. Din nefericire, rezultatele studiului n-au fost publicate nici până acum, dar, dincolo de această situaţie, principiul rămâne în picioare: o viziune editorială coerentă presupune profesionalism.
Aceasta nu este însă suficient. El trebuie dublat de curaj în asumarea unor riscuri inteligente. Pentru că oamenii nu sunt întotdeauna conştienţi de nevoile lor profunde şi conştientizarea acestora presupune din partea editurilor un permanent şi inteligent efort de educare a publicului. Fără acesta, cunoaşterea nevoilor reale ale publicului ţintă devine un lux extrem de costisitor şi inutil.
Persona 
Domnule Nadaban, tocmai faptul ca nu stiu sa citeasca ii face mai greu de miscat din loc, ca sa nu spun periculosi!
Am cerut in cadrul unei conferinte cu slujitorii (erau peste 250 de persoane, toti lucratori ordinati) sa prezint Manualul teologic de Paul Enns. Mi s-au dat 3 minute, iar la finalul conferintei, dupa ce anuntasem ca pentru toti participantii la conferinta pretul de vanzare este promotional, la standul de vanzare cei mai multi intrebau daca nu se face reducere si de la pretul promotional.
Avida dorinta de cunoastere!
__________
Sau mai degraba de chilipiruri. S-au invatat cu pomana si nu mai pot renunta.
LikeLike
O problemă care frige rău în aceste vremi toată zona evaghelică a creștinismului (și poate că nu doar zona evanghelică): legătura dintre clasa sus-pusă și conducătoare, pe de o parte, și clasa de jos, „prostimea” pe de alta. Ca să nu mai vorbim de ruptura între generații.
Dar, mă încăpățânez să merg mai departe. Chiar și autorii foarte bine vânduți pe aiurea au uneori un orb al găinii incredibil. Destul de puțini identifică foarte bine și se preocupă cu adevărat de adevăratele nevoi ale oamenilor. Am citit – nu foarte mult, dar nici nu simt că pierd – oleacă de psihilogie/consiliere scrisă de evanghelici. În afară de Larry Crabb și încă vreunul-doi, pe cine am mai putea nominaliza ca autori consistenți?
Intru iar într-o zonă nu foarte agreabilă. Suntem deprinși, ca evanghelici, să ne negăm nevoile, să le refulăm, chiar să nu le recunoaștem (a se citi: percepem). Mergem adesea pe nevoile care ni se esplică de la amvon (iar acolo uneori e mare confuzie între nevoi autentice și nevoia de a ține mulțimea în mână). Din moment ce editurile vând, înseamnă că se pliază pe nevoile oamenilor. E ca și cu rating-ul tv. Vreți manele, vă dăm manele! Publicul evanghelic consumă destule „manele” și mai vrea.
Probabil că la situația actuală și-au adus aportul, în timp, și editurile. De altă parte, e posibil și ca editurile să nu fi avut altă cale. Mai întâi pentru că cei care le conduc provin din același mediu, iar apoi pentru că, chiar dacă editorii ar fi avut niște idei, nu prea aveau cui să vândă.
Trebuie luat în calcul și că una însemna viziunea dvs de la Logos într-o vreme în care piața de carte creștină era o sugativă, iar penuria de carte bună uriașă, și cu totul alta e acum, când o sumă de autori și cărți și-au făcut loc. Acum, să vii cu o viziune, uneori poate însemna sinucidere, fiindcă anumite domenii au fost acaparate însă de niște cărți îndoielnice, dar publicul nu mai e dispus să scoată bani din buzunar pentru o carte mai bună, numai că e mai bună… Desigur că aici intră în funcțiune marketingul și alte d-astea.
LikeLike
Alex, din nou ai spus-o fff bine. Atata timp cat viziunea celor din sfera eganghelica se limiteaza la “cei alesi” piata lor de desfacere va continua sa fie mica.
Daca nu avem ceva de spus pentru intreg poporul roman, pentru nevoile lui actuale, autohtone sa nu ne asteptam la vanzari serioase, dimpotriva sa ne rugam pentru subventii. Fara ele contextul editorial evanghelic roman (sau oricare altul) va continua sa ramana la periferia societatii.
LikeLike
din cite inteleg eu iaka nice vrea sa faca valuri. sa nu uitam cine a fost si cine se crede acum.
apropos, daca as incerca sa ii fac (pt ca nu sunt calificat) portretul psihologic, cred ca este un fost student de la oradea care nu a reusit sa termine macar, despre care un oarecare lider de acolo cu oarecare cunostiinte depasite in materie de psihologie (la vremea aceea) spunea ca este shizofrenic si ca il paste in curind o criza majora.
nu stiu daca criza a avut loc, daca diagnosticul dupa ureke sau fler a fost corect, dar danut, stim cu totii ce a zis Nietzscke cel autentic si ce era in capul lui.
acest nice pretuieste legea. oare a cui? probabil ca doar a sa si ar trebui conform proverbe sa ii vorbim nebunului ca sa nu ne facem ca el. sa-l lasam in harul domnului.
somn usor nice. dumnezeu nu a murit, tu da.
dar totusi tot proverbele spun sa ii vorbim nebunului sa nu se simta prea intelept in nebunia sa. sa-l ajutam daca nu citeste postul meu de la vox populi, iata-l aici:
in urma cu citiva ani in new york a fost omorita in plina strada o tinara de catre un barbat. era noaptea si nu a intervenit nimeni la strigatele de ajutor ale fetei.
ancheta a dezvaluit ca de fapt peste 100 (una suta) de oameni s-au uitat pasivi (nici macar nu au sunat la politie) cum tinara era atacata si ucisa. anonimatul a fost cel care i-a facut pe privitori sa nu intervina si sa nu salveze viata unei fiinte anonime, dar totusi un om la fel ca ei.
va intrebati ce legatura are aceasta intimplare (pe care o gasiti in mai toate cartile bune si recente de psihologie) cu subiectul blogului sau cu cei ce contribuie intr-un fel sau altul la dezbatere.
iata ce legatura are: datorita faptului ca nu semnati, adica sunteti anonimi, puteti sa va aratati caracterul fara a va asuma minimum de responsabilitate. va ascundeti ca si martorii crimei din new york in umbra unor personaje mari sau ciudate cel putin, fara a avea curajul (ce tara de lasi avem! – destul sa te uiti 10 minute la tv sau sa citesti juma de pagina de ziar si te convingi!) de va asuma responsabilitatea pozitiei dumneavoastra.
daca gresec contraziceti-ma. astept vitejii credinciosi responsabili de toate denominatiile.
si apropos, poate recititi apocalipsa: unde este locul tuturor fricosilor si a mincinosilor? spuneti-ne dumneavoastra!
__________
Draga Alex,
Cel care semneaza Nietzsche nu este cine crezi tu.
Este vorba de un fundamentalist ortodoxist care are obiceiul de a injura pe toata lumea de care nu-i place, cu predilectia pe Plesu, Liiceanu, Patapievici, Neamtu si altii ca ei.
Este un ins de nimic, fara caracter, caci in loc sa iasa cinstit la lupta, musca pe la spate ca un ciine turbat.
LikeLike
danut,
poate ‘viziune’ este un cuvind care nu mai inseamna mare lucru pentru unii, asa cum nici dogma nu mai inseamna ceva pozitiv de citva timp incoace. dar cine stie? poate intelepciune ar fi mai realist pentru contextul actual.
exista insa edituri curajoase care publica nu numai ce cere piata mica (evanghelica) care trebuie sa spunem este extrem de redusa in tara noastra si destui de multi se bat pentru ea, ci si ce se cere pe o piata mai mare, aceea a celor ce nu sunt evanghelici.
probabil ca aici ar trebui obtinuta si stimulata reactia pozitiva a liderilor care nu sunt prea cointeresati de piata ‘exterioara’ si de necesitatea atingerii, influentarii si cistigarii ei in ultima instanta.
in rest daca avem de-a face cu liderii aia care definesc dogmatic cum se tine scobitoarea intre dinti, ma gindesc ca si-au gresit cariera, secolul si denominatia (trebuie sa ii informez ca inchizitia este o institutie depasita). nimanui nu face bine publicarea unor autori ce nu au nici o legatura cu contextul autohton, indiferent care este acesta. poate mai iti aduci aminte vizita inchizitorului din state la ubeo, dar nu numai aceasta, impunerea de alti lideri a bau-baului inerantei, celui al liberalismului, etc.
nu este de mirare ca iti trebuie curaj ca editura sa publici sub sabiile tip damocles.
dar noroc ca unii lideri nu ‘stiu’ sa citeasca!
si intr-adevar, vorba domnului gabrian, editorul sau editura trebuie perceputa sau trebuie sa se manifeste la nivelul liderului, pentru ca evident planuieste, cerceteaza, verifica, investeste, mobilizeaza resurse, calculeaza riscuri si le suporta. toate acestea sunt apanajul liderilor.
pacat ca unii au impreasia ca doar intr-o functie eclesiala te aflii intreaba…
__________
Alex, nu cred ca este vreo problema cu conceptul de ‘viziune’, chiar daca unii, din ignoranta, au abuzat de el.
LikeLike
Domnul meu,
Aveti dreptate, anonimatul nu este prin definitie blamabil. In cazul dvs insa, care va ascundeti in spatele anonimatului ca sa-i batjocoriti pe altii cum v vine la gura, povestea cu ticalosia vi se potriveste perfect.
LikeLike
Ticăloşia nu este automat îndepărtată de prezentarea numelui. Nu-i o lege că anonimatul e din start blamabil.
Dar, unde viziunea e limitată, şi unde există probabil interese materiale legate de limitarea acestei viziuni…
LikeLike
Domnule Gabrian,
Bun venit pe acest blog. Mă bucur să salut aici un editor de excepţie.
Cred că aveţi mare dreptate cu “liderii” noştri, dar, vorba ceia, “asta avem, cu asta defilăm”.
Cred că şi editurile pot face ceva pentru schimbarea situaţiei, apropiindu-se cu intenţie de acei “slujitori” care au cu adevărat dragoste de turmă şi frică de Dumnezeu (deşi puţini, există şi din aceştia).
De asemenea, edituile ar putea sprijini iniţiative cum este blogul Scriptorie, care publică recenzii. Şi multe altele asemenea.
Editurile lucrează, din păcate, “cu materialul clientului” şi de aceea trebuie să pornească de la ceea ce există şi apoi să ajute aceste semne bune să crească.
Există totuşi o veste bună cu privire la “liderii” de care vorbeaţi mai sus. Într-o zi îi vom îngropa (iertaţi-mi cinismul, dar nu cred ca cineva după 35 de ani se mai poate schimba, în absenţa unei minuni; şi, cu toate că cred în minuni, nu cred că este înţelept să ne bazăm pe ele, căci Dumnezeu nu pare să ne ceară opinia despre când şi cu cine le face 😦 ).
Problema cea mare este cine anume vine după ei. Şi când mă gândesc la instituţiile deformatoare de caractere şi conştiinţe pe care le avem (mă refer la unele dintre institutele noastre teologice), mă apucă groaza. Căci cei pe care ele îi (de)formează nu vor pleca atât de repede dintre noi ca actualii “lideri”.
Repet, cred că nu vom intre în normalitate mai devreme de 40 de ani petrecuţi în pustia postcomunistă.
LikeLike
Sunt de acord cu cele de mai sus. Avem putini profesionisti si se lucreaza (se publica) mai mult in functie de alti factori, mai degraba circumstantiali decat cei reali de pe piata de carte.
Dar mai este un adevar „cutremurator” (nu am pus ghilimele doar de dragul de a le pune) pe piata de carte evanghelica din Romania. Editorul evanghelic este perceput de catre liderii (oare as putea scrie slujitorii?) evanghelici ca fiind un simplu om de afaceri sau chiar un „bisnitar”, si nicidecum un formator de opinie, unul care poate aduce un plus de crestere si maturizare spirituala. Ori alcatuirea unui plan editorial presupune intai o perceptie corecta despre editor (editura), apoi o colaborare intre editor (editura) si slujitori.
Tocmai m-am convins astazi inca o data de cruzimea acestui adevar.
Stiu ce vorbesc!
LikeLike
Apropierea dintre cuvintele “viziune” şi “evanghelism” este un oximoron.
_________
Iată un alt mare curajos, care înjură fără să se semneze. Tarată mai este naţia asta de produce asemenea specimene, în asemenea cantităţi.
A propos, nu sunteti binevenit aici, domnule Scardanelli. Ramine in mocirla in care va tavaliti de obicei. Va sta bine acolo, intr-o companie ilustra.
LikeLike
Cine are datele respectivului studiu?
Ruben O. Crestinul Azi
_____
Daniel Bulzan. din Timisoara. Daca il puteti ajuta, in orice fel, sa le publice, ati face un mare serviciu comunitatii evanghelice din Romania.
LikeLike
Totul porneste de la viziune. Ea insufleteste si sustine intregul demers.
O editura serioasa ia pulsul pietii nu ca sa stie ce fel de carti sa publice (ingenunchind in fata publicului), ci ca sa stie cum sa publice cu succes (continut, prezentare etc.) materialul care urmeaza viziunea ei (influentand publicul). Viziunea, astfel, reprezinta voiajul si destinatia inspre care editura vrea sa conduca cititorul.
LikeLike