La începutul anilor ’90 am fost implicat în grupul de iniţiativă care a creat Editura Logos din Cluj şi am condus, până la începutul anului 1994, departamentul editorial al acestei edituri. În perioada în care am predat la Institutul Biblic Emanuel din Oradea (1994-1998), am condus editura institutului şi am pregătit pentru publicare primul număr al revistei institutului, numită Perichoresis, (din motive „politice”, aceasta a apărut abia in 2003). În prezent conduc Editura Adoramus din Iaşi.
Această modestă experienţă editorială mi-a permis o oarecare perspectivă din interior asupra fenomenului editorial evanghelic, despre care am şi scris câte ceva mai demult. Voi reveni deci, în zilele următoare, în mod succint asupra acestui subiect.
Iată câteva dintre subiectele pe care intenţionez să le ating în această discuţie:
- Traducerile
- Viziunea
- Mercenariatul
- Relevanţa
- Conţinutul
- Calitatea
- Preţul
Până voi afişa prima discuţie, aş vrea să-i rog pe cei interesaţi să sugereze şi alte subiecte care ar trebui abordate într-o asemenea discuţie. Vă mulţumesc.
Persona 
Multumesc pentru apreciere (suceavaevanghelica)! Am ajuns la concluzia ca cea mai buna sponsorizare este munca serioasa si facuta cu dedicare pentru Domnul.
Piedica cea mai mare in progresul editurilor evanghelice (este concluzia pe care noi, Casa Cartii din Oradea, am tras-o in urma analizei facute pe piata de carte evanghelica din Romania) este tocmai neprofesionalismul. Asta da nastere la mediocritate si duce in final la atitudinea „sa moara si capra vecinului”.
LikeLike
pai sa spuna i editurile ceva, cel putin asha, sub acoperirea anonimatului… ca in rest poate au curaj sa publice nume mari cu mari exemple etice. poate se molipsesc. sau numai cei ce lucreaza direct citesc textul si il inteleg, nu si cei ce se bucura de profit?
LikeLike
mai danut,
nu mai stiu care sunt titlurile, editura nici macar atit. una era o carte despre reforma si alta despre ceva dogmatica evanghelica. eu le-am primit la mila saracului, de la traducatorul ce a avut nevoie de traducere si editare. el nu avea timp si eu eram disponibil si in pana de bani.
e vina editurii ca nu a impus standarde si nici nu a alocat bani destui pentru ca cineva sa fie interesat sa lucreze curat? e vina celui care a primit lucrarea si nu a finalizat-o din lipsa de timp? era lacom? poate da, poate nu. a fost vina mea ca am acceptat sa fac compromisul. am fost lacom? nu. pur si simplu nu aveam nici un venit in casa.
editurile nu cred ca sunt interesate sa stie de aceste lucruri, ele sunt interesate sa aiba lucrarea finalizata la termen. este vorba de bani, iar etica e deficitara. da-mi doamne destul sa nu cersesc si nici prea mult sa nu ma ingimf!
intrebarea mea este daca editurile pot sa supravietuiasca fara a face jonglerii, unele mai mari si mai periculoase decit cele mentionate mai sus.
si ma gindesc la editurile care primesc bani si scot carti ce nu au nici o legatura cu principiul concurentei, adica ei iau banii, scot cartea si nu conteaza daca vind pentru ca totul este platit. cum sa faca fata editura care plateste drepturi de autor, traducator/i, editor/i, tiparire, etc?
si in state autori evanghelici anonimi isi vind lucrarile unora cu nume sonore ce au editorii lor, fe cosmetizeaza conform stilului celi cu nume sonor si le lanseaza intr-o serie de succes. autorul initial lua cu aprox 15 ani in urma citeva mii de $$. celalalt nu avea nevoie de banii aia ci si-a creat un sistem care absoarbe bani si se auto-sustine, putind astfel sa publice cit voiau mushky lui (verzi)!
am cunostiinta de cel putin un caz in care o editura a dorit un interviu amplu sa afle ‘cum gindeste’ persoana, ca sa vada daca ii va incredinta redactarea/editarea. suna familiar danut?
un altul, la alta editura, la care cu toate ca munca s-a facut (editare/redactare) nu s-a platit ca era cica de proba si nu s-a mentionat numele celui ce a lucrat ceva timp si care era calificat sa o faca. vorba aia, nu era un student ce avea nevoie de bani de buzunar.
in urma cu ceva timp imi spunea cineva: ‘frate, hai sa facem noi o editura! de ce sa va dati munca altora pe bani putini? sa facem noi banii aia!’ din pacate eu nu am veleitati de afacerist, am incasat citeva ‘coape’ de la frati in materie de afaceri, asa ca ‘pas’!
mea culpa!
LikeLike
Alex, vad ca ai intrat direct in “carnea” subiectului.
Ce-ar fi sa ne spui care sunt (fara nume de edituri sau persoane) acele carti traduse ori editate pentru care contributia n-a fosr recunoscuta. Poate cuiva ii va fi rusine si va corecta greseala macar la urmatoarea editie. Desigur, nici niste scuze n-ar strica. Da Doamne! 🙂
LikeLike
pai hai sa spun si eu ceva.
in urma cu citiva ani am aflat ca pentru a-mi publica teza de doctorat mi-ar trebui citeva mii de dolari, bani care si daca i-as avea nu i-as da pe asa ceva pentru ca nu imi pot permite.
apoi intr-o discutie despre carti traduse (am si tradus cite ceva) in viitor, am anuntat ca lucrez la o carte cu subiect interesant (cel putin pentru mine – iaka vreau sa fiu si eu un autor evanghelic roman si sa public!) cei de fata s-au uitat timp de o secunda la mine, apoi au continuat discutia de parca nu au auzit nimic.
cred ca nimeni nu publica un autor roman daca tipul nu vine cu banii pentru acoperirea tuturor cheltuielior de tiparire. am un prieten care este la a doua carte, dar toate cheltuielile i-au fost acoperite de cineva din alta tara. imi pare rau dar nu am prieteni din acestia! stiu ca au existat carti tiparite la oradea care au fost tiparite pentru ca s-au dat zeci de mii de dolari ca sa fie tiparite. banul a dictat nu cine le-a scris sau care era cererea pietii. nici care era nevoia de inzestrare a studentilor la teologie… stiu pe cineva care a renuntat la toate drepturile de autor ca sa isi publice teza de doctorat. mie mi se pare publiciatica din romania evanghelica un fel de tara tuturor posibilitatilor in care banii dicteaza indiferent de calitate, cerere, necesitate, etc.
experienta mea cu editurile este si ea destul de ciudata. banii de la traducerea primei mele carti i-am luat dupa ani de zile cind nu mai valorau aproape nimic in anii 90. in urma cu putin timp in romania traducerea se platea sub nivelul albaniei!
v-ar interesa sa aflati ca am tradus si editat la negru? adica numele meu nu a aparut ca editor sau traducator pentru ca altcineva a luat lucrarea. cind nu ai bani si nu faci parte din grupul celor alesi nu mai poti sa pui conditii, nu? este aceasta o practica destul de des intilnita? poate mai posteaza si altcineva.
LikeLike
ESte si aceasta o intrebare legitima. Si sper sa primeasca un oarecare raspuns in consideratiile mele pe aceasta tema. Dar, asa cum veti vedea, discutia este despre mai mult decit atit, caci fenomenul este complex si merita o analiza nuantata.
Speranta mea este ca macar unii dintre cei implicati in publishing vor interveni in discutie. Nu ca discutia intre beneficiari n-ar fi legitima, dar este cu totul altcev a sa vorbesti din perspectiva unui editor sau a unui distribuitor de carte crestina.
Sa vedem ce va iesi. Peste o ora va aparea primul text. Depinde foarte mult de cei care se vor implica in discutie.
LikeLike
Da, Casa Cartii a reusit intr-adevar sa publice fara a avea parte de subventii. Se vede chiar o dezvoltare spectaculoasa fundamentata pe un marketing care reclama priceperea
LikeLike
Desi poate suna filosofic, am senzatia ca discutia se poarta in jurul intrebarii (de)ce publicam?
LikeLike
Mine puteti citi deja primul text. Voi publica cite un subiect pe zi, ca sa ne putem concentra discutia, daca va fi interes.
LikeLike
Astept cu interes demararea acestei discutii. Cred ca avem suficiente puncte de discutat. Punctele propuse acopera destul de bine spectrul discutiei.
LikeLike
De ce nu exista mai multe carti scrise de evanghelicii romani in librariile crestine din Romania?
De ce nu se traduce mai mult din lucrarile autorilor crestini evanghelici europeni?
De ce nu sunt traduse operele teologice ale parintilor bisericii(macar ale celor cu care evanghelicii suntem de acord)?
LikeLike
1. Tipurile de producţii editoriale (studii biblice, dicţionare, romane, poezie etc.)
2. Producţia autohtonă.
3. Prezenţa cărţilor evanghelice în librăriile laice.
4. Producţia editorială ca mod de re-prezentare (important concept postmodern) a evanghelicilor.
___________
Multumesc. Alin. Nu ma simt competent chiar la toate capitolele, dar voi incerca sa fac ce pot.
LikeLike
Discutam recent cu un prieten al meu de ce cărţile evanghelice nu-şi pot depăşi condiţia, pentru a fi citite şi de neevanghelici, creând o “breşă” în piaţa “laică”. Ce anume le împiedică? Limbajul, “calitatea” traducerii, lipsa promovării? E de vină numai piaţa, pentru opacitatea şi învârtoşarea ei, sau suntem şi noi de vină pentru că nu ştim să vorbim ne traducem mesajul în ceva relevant pentru “celălalt”. Asta mă frământă pe mine, cel puţin.
Este condamnată literatura evanghelică să fie pururi de nişă?
LikeLike
Fără a generaliza editurile urmează un traseu publicistic bazat pe cerere. Cererea pieţii astfel ajunge să aibă un cuvânt greu de spus în apariţia unei cărţi. Cred că o anumită categorie de carte – carte de referinţa -nu poate fi tradusă fără subvenţii serioase. Un plan editorial evanghelic national, subventionat ar face ca pe piata de carte sa se regaseasca titluri accesibile. Este oare posibil să se creeze o alianţa evanghelică care să dezvolte un asemenea proiect ?
_______________
Editura Casa cartii a dovedit ca se poate face carte de referinta fara subventii. Sau gresesc eu? Oricum, nu vad cine din Romania ar putea sponsoriza asemenea proiecte, iar sponsorizarea din afara ine intotdeauna cu “strings attached”. Nu cred ca am ajuns inca la normalitatea de a avea un proiect comun ca evanghelici in Romania. Uitati-va la modul lamentabil in care a esuat proiectul Alianta Evanghelica – un proiect pornit prost, recunosc, dar nici “materialul n-a fost mai bun; vorba rominului, “e greu sa faci din mirtoaga cal de curse”.
LikeLike
Multumesc.
LikeLike
Marketing si promovare.
LikeLike