Cescuta de ceai

urechile

Într-o zi, mama mea era plecată şi tatăl meu trebuia să aibă grijă de mine.
Aveam poate doi ani sau doi ani şi jumătate.
Primisem cadou de curând un set de ceşcuţe de ceai şi erau jucăriile mele favorite.
Tata era în sufragerie şi citea ziarele de seară când eu i-am adus o ceşcuţă de “ceai”, care de fapt era doar apă.
După câteva ceşti de “ceai” şi multe laude pentru un ceai aşa de bun, mama s-a întors acasă.
Tata i-a spus să aştepte şi ea în sufragerie să mă vadă pe mine cum îi aduc o ceaşcă de “ceai”, pentru că eram “atât de drăguţă!”
Mama a aşteptat şi bineînţeles că eu am apărut în sufragerie cu încă o ceşcuţă de “ceai” pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toată.
Apoi i-a spus (cum doar o mama poate şti…):
“Te-ai gandit oare că singurul loc unde ea poate să ajungă să ia apă este toaleta?”

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

One thought on “Cescuta de ceai”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s