Interviu cu Daniel Ciupe – Despre cadrele culturale – 2

cadrele_culturale

Liviu Ciortuz, Genelică Enache, Liviu Mocan, Levente Horvath, Daniel Ciupe

DM: Cine erau cei care au participat la acest proiect şi care erau domeniile lor de specialitate?

DC: Au trecut ceva ani de atunci şi sper să-mi aduc aminte cât mai multe nume. Erau cei din Cluj: Beni Fărăgău, Lucaciu, Salahoru (ei erau mai mult cu partea teologică) şi Liviu Mocan (artist plastic). De la Iaşi erai tu, Liviu Ciortuz (matematică dacă-mi aduc bine aminte) şi încă un tânăr căruia nu-i mai reţin numele (parcă tot pe ştiinţe exacte) [este vorba de Genelică Enache, fizician]. De la Oradea era Relu Toşa (muzică), Radu Gheorghiţă (fizică), subsemnatul (domeniul meu era cultura fizică, mai exact sportul). De la Târgu Mureş era Levente Horvath (pastor reformat). De la Timişoara era Radu Marius (mi-e greu să-l încadrez într-un domeniu, el era polivalent). E posibil să nu-i fi spus pe toţi şi asta nu cu intenţie ci pentru că atât îmi amintesc în acest moment.

DM: Câte întâlniri au avut loc în cadrul acestei iniţiative, unde anume aveau loc, cât durau, şi cum anume se desfăşurau ele?

DC: Exact nu mai ştiu câte întâlniri au fost. Reţin trei întâlniri: cea de la Oradea (din casa lui Relu), de la Cluj (la apartamentul lui Liviu Mocan) şi de la Timişoara ( în casă la Ileana şi Marius Radu). De obicei întâlnirile ţineau câteva ore bune. În general întâlnirile debutau cu un timp de aprofundare în Scriptură după care fiecare dintre cei implicaţi într-un anumit domeniu prezenta stadiul la care a ajuns cu studiul individual. Obiectivul final pentru fiecare participant era scrierea unui eseu pe „cadrul cultural” de care era responsabil.

DM: Aşa cum ne-ai spus, domeniul tău de interes şi de contribuţie la „cadrele culturale” a fost cel al culturii fizice. Mai ai textul discutat atunci? Ai putea să ne împărtăşeşti câteva dintre ideile centrale ale prezentării tale?

DC: Da, mai am textul şi chiar o serie de ciorne pe care le-am pregătit pentru unele întâlniri. Mi-am intitulat eseul “Bucuria mişcării” dar după una dintre prezentări Liviu Mocanu mi-a sugerat un titlu care l-am găsit mai interesant şi anume „Adidaşii galbeni”. Prezentarea mea a fost structurată pe patru idei centrale. Prima idee am intitulat-o „Start…” şi am introdus noţiunea de „cultură fizică” în contextul mandatului cultural încredinţat de Dumnezeu omului. Am gândit această idee ca „pornirea atletului în cursă” la semnalul start. Cea de-a doua idee majoră am intitulat-o „Ce trebuie să ştim…” despre acest vast domeniu. Am punctat câteva elemente tehnice, dar şi câteva aspecte istorice. A treia idee centrală am numit-o „Perspectiva creştină”. Am încercat aici să abordez acest domeniu dintr-o perspectivă creştină. M-am aplecat asupra unor texte de Scriptură, în special cele legate de trup şi mişcare. Ce-a de-a patra idee centrală am intitulat-o „Finish”. În fapt, aici am tras câteva concluzii şi am lansat îndemnul „fă din cultura fizică (din sport) un amvon de unde să-L prezinţi oamenilor pe Cristos”. Mărturisesc că acum unele lucruri le-aş formula altfel şi probabil că întregul eseu ar arăta altfel.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s