Cazul Caroline Petrie

caroline-petrie

Caroline Petrie (Sursa: The Sun)

Atitudinea anticreştină a adepţilor religiei seclariste care domină Europa instituţională nu mai este un secret pentru nimeni, iar faptul că creştinismul (în forme instituţionalizate sau nu) este împărtăşit de majoritatea cetăţenilor europeni, nu pare să deranjeze prea mult conştiinţa acestor birocraţi, în dispreţul lor suveran, şi “democratic” (!!!) faţă de “prostime”.

Această situaţie l-a făcut recent pe fostul prim-ministru britanic Tony Blair să afirme, într-un interviu pentru The Daily Telegraph, că “creştinii ar trebui să-şi facă auzit mai mult glasul în această epocă ‘agresiv secularistă'”.

Astfel, ziarul britanic Daily Mail, anunţa în 2 februarie 2009 că o infirmeră britanică, Caroline Petrie. de confesiune baptistă, a fost concediată pe motiv că în decembrie 2008 a întrebat o pacientă, căreia îi schimba pansamentele, dacă se poate ruga pentru ea. Pacienta a depus plângere împotriva acestui act, iar infirmiera a fost suspendată imediat de conducerea instituţiei pentru care lucra. Este vorba, în mod evident, de un caz de persecuţie anticreştină. Este aproape sigur că dacă acest lucru ar fi fost sugerat de o infirmieră hindusă ori musulmană, ca să nu mai vorbim de o adeptă a practicilor yoga, el ar fi fost considerat absolut natural de către birocraţia sanitară britanică.

Această acţiune de persecuţie a fost sancţionată imediat de episcopii anglicani, dar şi de alţi lideri religioşi, ca şi de opinia publică britanică, ceea ce i-a obligat pe angajatori s-o reangajeze pe infirmiera nedreptăţită.

Iată câteva scurte concluzii în legătură ce acest incident:

1. Prejudecăţile anticreştine ale instituţiilor britanice şi europene sunt un fapt incontestabil, iar creştinii au datoria de a le confrunta, cu decenţă şi fermitate, dar fără autocompătimire.

2. Instituţiile eclesiale europene, de toate confesiunile, ar trebui să-şi asume cel puţin o parte din vina pentru sentimentele anticreştine din Europa. Ele sunt un semn al eşecului religiei organizate în Europa.

3. Se poate ca, în providenţa lui Dumnezeu, aceste atitudini să fie, cel puţin în parte, răspunsul pentru persecuţiile iniţiate de creştini de-a lungul secolelor împotriva credincioşilor din alte religii.

4. Dincolo de aceste consideraţii, este evident că avem de-a face cu un conflict de natură spirituală. Dacă cei fără Dumnezeu l-au urât pe Cristos şi l-au răstignit, de ce s-ar purta ei altfel cu noi, cei care ne declarăm a fi ucenicii lui?

Dacă sunteţi intresaţi de mai multe detalii legate de această chestiune, vă recomand următoarele surse:

  • Articolul iniţial din Daily Mail
  • Un articol din The Sun, comentând posibila revenire a Carolinei la sjujba sa
  • Un Articol din The Daily Telegraph, în care Caroline afirmă cp va continua să se roage pentru pecienţii ei
  • Un articol din Cotidianul, care discută acest incident
  • Un comentariu din revista Lumea catolică, legat de semnificaţia incidentului


Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

12 thoughts on “Cazul Caroline Petrie”

  1. Ce inteabare mai pui si tu, Genelica?
    Doar vii de acolo şi ştii bine că dacă un evanghelic nu face puţin prozelitism (în sensul mai soft sau mai hard al acestui cuvânt) consideră că nu şi-a făcut pe deplin datoria.
    Ceea ce n-am spus în textul meu şi v-am lăsat să descoperiţi singuri este că doamna Petrie nu sugera doar o rugăciune pentru vindecare, ci ceea ce evanghelicii numesc îndeobşte “rugăciunea credinţei”. Cu alte cuvinte, ea sugera bolnavei, în termeni tehnici, evanghelici, “să-l primească pe Isus în inima ei” (whatever that means). Probabil de aceea s-a şi ofuscat bătrâna doamnă.
    Este foarte posibil ca ea nici să nu fi fost atee sau secularistă, ci să se fi simţit agresată de o sugestie pe care a interpretat-o (probabil nu foarte departe de adevăr) ca fiind o invitaţie de a deveni evanghelică.
    Ei, cum vi se pare această nouă lumină aruncată asupra istoriei noastre?

    Like

  2. totusi … am si io o intrebare : nu se putea ruga fara s o anunte ?? nu era primit ?!!! … o disonanta pare sa existe in atitudinea infirmierei !

    Like

  3. Greseala este ca, in tari crestine , oamenii “democratici ‘ s au lasat prostiti de spiritul tolerant acolo unde nu era cazul si cu cine nu era cazul ! Esti in tara mea crestina , avem traditii crestine … le respecti sau pleci daca nu ti place ! Punct ! ( point – vorba lu’ Basescu ! )

    Like

  4. Daca priviti empatetic … pacienta respectiva era ori o rautate exemplara ori avea programatic ideea, in capul ei sec, de a face rau crestinilor …daca o yoghina i ar fi cerut…n o reclama ; sper ca nu s a insanatosit ! (zambesk )

    Like

  5. Domnul meu,
    Cred ca pentru interpretarea atitudinii lui Tony Blair fata de religie in perioada in care a fost prim-ministru este nevoie de o mai buna cunoastere a contextului britanic decit vaditi dvs. Blair a spus in mod clar in vremea aceea : “I don’t do God in politics”. In ce priveste, cred ca el si nu Bush (who really “did God in politics”) are dreptate.
    Aceeasi cunoastere a spatiului britanic, si a spieirului antieclesial care il caracterizeaza, v-ar fi scutit de mirarea fata de reactia bolnavei la sugestia infirmierei.
    Lucrurile sunt intotdeauna mult mai complicate decit apar la prima vedere.

    Like

  6. Ce ma nedumereste cel mai tare la acest caz , e faptul ca pacienta e cea care a cerut pedepsirea asistentei pt. ca i-a cerut voie sa se roage pt. ea.
    Reactia pacientei mi se pare deplasata , sa ceri concedierea unei persoane doar pt. ca a vrut sa iti faca un bine. Si aceasta doar dupa ce cerut voie, e prea de tot.
    Chiar daca e atee, nu vad cum cererea asistentei, ar fi putut-o vatama in vreun fel.
    Oricum e bine ca a fost reangajata. Si e si mai bine ca opinia publica britanica a reactionat la acest caz

    Like

  7. Mi se pare comica declaratia lui Tony Blair , conform careia crestinii ar trebuii sa isi faca auzita vocea . |De parca vocea sa de crestin(cum a declarat ca este) s-a auzit cat a fost prim-ministru. Am vazut nu de mult un documentar cu Tony Blair in care arata un interviu mai vechi cu el , unde reporterita (care stia ca e crestin anglican practicant) l-a intrebat daca atunci cand a fost in SUA s-a rugat impreuna cu Bush. La care Blair , profund jena, a negat cu fermitate acest lucru. I se citea rusinea pe fata .
    Dupa aceea documentarul a continuat cu un alt interviu(luat dupa demisie) in care spunea ca atata timp cat a fost prim-ministru nu a vorbit foarte mult despre credinta lui in public ca lumea sa nu creada ca e habotnic.
    Cred ca ar trebuii sa fie mai retinut in a da sfaturi crestinilor despre cum sa faca fata secularismului.

    Like

  8. thisinotme:
    Cu sigurantsa Dumnezeu “n-a privit” cu ochi buni persecutia exercitata de creestini.. Rabinii spuneau ca daca un sfint persecuta pe-un pacatos (?!) , Dumnezeu e de partea pacatosului…. Daca Dumnezeu pedepseste pe urmasi pt stramosi e mai greu de dovedit; in plus inseamna sa ne amestecam in treburile Lui… Oricum, e ok daca ramienm in sfera presupunerilor. Crestinii ar putea face mai mult decit sa ia la cunostintsa… de ex. la un moment dat, Pavel face scandal c-a fost batut desi era cetatean roman.. Cum de n-aplicat predica de pe munte? Stiu ca sunteti de-acord cu mine ca crestinismul nu-i retseta pt prostie si nici apel la mazochism.. asa ca n-avem subiect de polemica. Al dvs….

    Like

  9. Dintr-un unghi neutru (care nu e practic posibil, doar teoretic) punctul 3 suna destul de verosimil pentru mine. Satisface spiritul de justitie care daca nu excludem complet celelalte religii din familia lui Dumnezeu s-ar putea aplica chiar si fara intentia declarata a actorilor.
    Toate cele 4 puncte adunate dau o explicatie in spirit ecumenic.
    In afara de “luare la cunostinta” nu vad ce alta pozitie ar putea lua un crestin.
    Doar daca crede in politica crestina ceea ce iese din sfera mea de interes.
    Nu va mirati ca zilele din urma sunt rele, sau asa ceva spune Biblia.
    Doar ca zicerea ar putea insemna si ca zilele sunt rele ca si frumusetea : in ochii privitorului

    Like

  10. Domnule Radu,
    Iata ca sunt si lucruri in care suntem de acord, alaturi de cele in care gindim diferit. Spre deosebire de altii, putem pastra totusi relatii decente, in ciuda acestora din urma.
    Eu cred ca aceasta este o expresie a normalitatii, prezenta, din pacate, din ce in ce mai rar in lumea noastra evanghelica.

    Like

  11. Salut articolul. Admiratie pt politicianul Mr. Blair.
    Cazuri asemanatoare cu-a Carolinei se petec tot mai mult si-n MAerica, unde se inmultsesc sub pastorirea lui Obama. cele poestite de D. Tolea sunt to mai frecvente si–n US. Recent, presedintele a semnat un ording retragind medicilor dreptul de-a refuza avortul din motive de constiintsa. Curind se va face la fel si pt euthanasia (deja valabil in Olanda). Si tot mai mult profesionistii crestini vor fi marginalizatsi..
    1) Ateismul traditsional era anticrestinism. D-aia in fasa valului de hinduism si islamism au inventat multiculturalismul (in mare masura de frica acestora). Iata de ce bisericile n-ar trebui sa fie generoase in a-mbraca haina asta.
    2) Punctul 3 e-o speculatsie neverosimila: “Se poate ca, în providenţa lui Dumnezeu, aceste atitudini să fie, cel puţin în parte, răspunsul pentru persecuţiile iniţiate de creştini de-a lungul secolelor împotriva credincioşilor din alte religii.”
    ..Mai degraba mi se pare verosimila interpretarea fundamentalistilor evangh. Americani (nu tocmai iubitsi pe-acest site). Ei spun ca crestinii din Vest Europa/America (mai ales Europa) sunt sarea ce si-a pierdut gustul si este calcata in picioare de secularisti si islamici ca o pedeapsa din partea lui Dumnezeu… S-ar putea sa aiba dreptate

    Like

  12. Trist ! o prietena din Anglia imi spunea cum un psiholog crestin a fost concediat pe motiv ca nu a vrut sa consilieze un cuplu de homosexuali care intampinau dificultati in “relatia” lor…

    Like

Leave a reply to Chis paul