Kaing Guek Eav, zis “Duch”, în 1975 şi în 2009
Marţi 17 februarie a început în sfârşit, la Pnom Penh, procesul lui “Duch”, primul dintre liderii comunişti cambodgieni (khmerii roşii), responsabili pentru genocidul în urma căruia au fost omorâţi, din motivaţii legate de „umanismul generos” al criminalei ideologii comuniste, circa 1,7 milioane de cambodgieni în perioada 1975-1979.
Mai întâi, trebuie să spun că mi se pare extrem se semnificativă sfiala psihanalizabilă a mediei româneşti cu privire la acest proces (desigur, sunt ziare care au scris despre asta – găsiţi articole în Cotidianul, Jurnalul naţional, Adevărul, etc. – dar atenţia acordată acestui eveniment este precară în raport cu importanţa lui pentru spaţiul postcomunist românesc).
Să fie vorba oare de un sentiment de vinovăţie legat de absenţa lustraţiei în România postcomunistă şi de faptul că structurile de putere din ţară – politice, economice şi de informaţii – sunt în continuare controlate de foşti comunişti şi securişti? Se prea poate, dar asta ar presupune existenţa în presa românească în general a unui nivel de conştiinţă şi profesionalism de care ea. Din păcate n-a dat niciodată dovadă în ultimele două decenii. Iar excepţiile de la regulă nu fac decât să pună şi mai mult în lumină starea de derută morală a presei româneşti.
Hun Sen
După treizeci de ani de la evenimente, şi după tergiversări nesfârşite – căci Hun Sen, primul ministru cambodgian, fost soldat khmer roşu, are la fel de puţin interes pentru pedepsirea celor vinovaţi, cât are la noi Ion Iliescu pentru ca securiştii şi activiştii de partid să plătească pentru crimele lor – procesul a început în sfârşit. Din păcate, principalul vinovat, Pol Pot, cel care ar fi putut dezvălui cele mai multe lucruri despre clica comunistă criminală care a condus timp de patru ani Cambodgia, a murit în 1998 (nu 1978, cum scrie Cotidianul), aşa încât suntem nevoiţi să lăsăm în seama lui Dumnezeu judecata lui.
Kaing Guek Eav, zis „Duch” (se pronunţă “duci”), protagonistul acestui prim proces, a fost directorul infamei închisori S-21, numită şi Tuol Sleng din Pnom Penh.
Am vizitat de două ori această puşcărie, amenajată de khmerii roşii într-o fostă şcoală – ceea ce arată supremul lor dispreţ pentru educaţie. Este un loc înfiorător, transformat acum în muzeu.
Ca şi Câmpiile morţii (Killing fields), locul predilect de execuţii al khmerilor roşii, unde te întâmpină funebru mormanele de cranii descoperite în gropile comune. La Tuol Sleeng există o îngrozitoare expoziţie de fotografii ale deţinuţilor.
Găsim acolo, de asemenea, tablouri teribile făcute de un fost deţinut, transformat în pictor amator. Cele mai cutremurătoare sunt cele în care ţestele copiilor smulşi de la pieptul mamelor sunt zdrobite cu sete de trunchiuri de copaci sau cele în care asemenea prunci sunt aruncaţi în aer, soldaţii-copii (care uneori au nu mai mult de 15-17 ani) fac exerciţii de tragere avându-i pe aceştia drept ţinte.
Grozăviile torturilor îndurate de deţinuţi depăşesc orice imaginaţie. Mărturiile, păstrate pe film, ale unor gardieni şi ale unor victime scăpate ca prin minune de execuţie sunt cutremurătoare. Ascultaţi mai jos mărturia lui Bou Meng, pictorul de care vorbeam mai sus:
Asemenea crime împotriva umanităţii merită să fie pedepsite cu toată asprimea, pentru ca ele să nu se mai repete niciodată. Dar, nici n-a început bine procesul şi avocaţii au început să apeleze la tertipurile lor perverse pentru a amâna din nou procesul şi a împiedica astfel aflarea adevărului.
Mărul discordiei îl reprezintă un martor extrem de important, Norng Chan Phal (38 de ani), un copil care a supravieţuit acestei teribile închisori, descoperit prea târziu (la două zile după trecerea termenului legal). Avocatul apărării, Francois Roux, un francez, zice-se specializat în drepturile omului (după cum se vede, mai ales ale omului criminal) a pledat pentru respectul faţă de lege, care este „sacrosanctă” (iar oamenii nu sunt, din câte se pare, decât, eventual, dacă sunt criminali comunişti).
Curtea nu s-a pronunţat încă, dar este clar că vom avea parte din nou de un circ desăvârşit. Dumnezeu să aibă milă de cei care suferă încă trama acelor vremuri şi să dea odihnă sufletelor celor ucişi fără milă!
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre acest subiect, vă recomand mai jos câteva surse de informaţii:
Persona 