Ted Olsen, Christianity Today
Cultul relicvelor (moaşte sau alte obiecte presupuse că ar fi aparţinut martirilor şi sfinţilor creştini), care este practicat de catolici şi ortodocşi, este o pricină de poticnire pentru mulţi protestanţi şi pentru aproape toţi evanghelicii.
Ted Olsen, un talentat editor de ştiri şi jurnalism online al revistei Christianity Today, mărturiseşte într-un articol de pe Christian History Blog că nici pentru el acest subiect nu este comod din punct de vedere teologic.
În acelaţi timp, totuşi, autorul explică faptul că cercetările lui istorice legate de această temă l-au condus la concluzia că convingerile lui (evanghelice) asupra acestui subiect ar fi fost în dezacord extrem cu convingerile creştinilor din primele secole.
Sper că aceste câteva consideraţii să vă fi motivat suficient pentru a da câteva minute lecturii acestui interesant text. Sunt curios ce credeţi voi despre aceste lucruri.
Dacă vă interesează subiectul, puteşi găsi AICI o informaţie despre descoperirea recentă a unor relicve ale Sf. Bededict.
Persona 
Draga Catalina,
Multumesc frumos pentru comentariul tau de bun simt.
Identificarea (mai mult sau mai putin fericita) a acestui site drept ‘blog evanghelic’, face ca prea putini ortodocsi traitori cu adevarat sa ne viziteze. De obicei vin aici fundamentalistii, ca sa ne afuriseasca. Desigur, asa cum se poate vedea cu ochiul liber, de asemenea afurisenii avem parte si de la fundamentalistii evanghelici. Atita vreme cit acest echilibru incomod se pastreaza, cred ca este in regula 🙂
Revenind la subiectul nostru, desi adeseori ne despart anumite theologumene si diverse traditii, ceea ce ne uneste – credinta comuna in Christso Domnul si dogma crestina fundamentala – este mult mai important decit ceea ce ne deosebeste.
De aceea rostim si noi (in biserica in care ma inchin) si voi (in biserica voastra) Crezul in care afirmam ca credem ‘intru una, sfinta, soborniceasca si apostolica Biserica’. Si increzindu-ne in harul lui Dumnezeu, care ne cuprinde pe toti, credem ca ne vom intilni in Imparatia lui Dumnezeu, in care nu vor mai fi ‘culte’ si ‘secte’ ci un singur Trup, Mireasa lui Cristos, slavit sa fie numele lui.
LikeLike
Foarte interesant articolul si foarte interesanta abordarea Dumneavoastra. In calitate de crestina (ortodoxa daca e necesara precizarea) apreciez in mod deosebit astfel de atitudini!
Revenind la subiectul discutat, tin sa fac cateva precizari : cultul (in limbaj bisericesc/catehetic termenul folosit e “cinstire”) moastelor face parte din viata liturgica a crestinilor si precum a precizat autorul articolului citat, lucrurile au stat asa de la inceput. Insa este esential sa fie facuta precizarea : oricat de benefic ar fi cultul moastelor, acesta nu este nici catalizator absolut pentru mantuire, nici magie prin care se livreaza minuni instant. In aceeasi situatie se afla toate elementele auxiliare in viata crestineasca (icoanele, sarbatorile, riturile, etc) si sub nici o forma nu trebuie ridicate la rang de dogma, pentru ca atunci se vor transforma in erezii, in idolatrie sau alte rataciri. Eu (nadajduiesc ca ortodoxul “traitor” de rand impartaseste opinia) consider ca toate acestea sunt marturii ale iubirii, ale milei, ale bunatatii lui Dumnezeu, care stiindu-ne slabi, necredinciosi, indaratnici, obtuzi, neputiinciosi, ne ofera mijloace palpabile spre a ne usura contemplarea, ne ofera exemple de vietuiri bineplacute si ne statorniceste sentimentul de apartenenta la Trupul Sau. Daca dorim sa apreciem si sa ne folosim de acest ajutor putem sa o facem, daca nu, nu. Dumnezeu primeste jertfa noastra, si de a practica si de a ne retine, atata timp cat e facuta in Duhul Adevarului (precum in istoria cu naufragiatii ce nu stiau nici macar Tatal nostru, dar mergeau pe ape). Restul oricum e fatarnicie sau psihoza, indiferent pe ce parte a baricadei se afla. Dumnezeu lucreaza pe cat de minunat pe atat de tainic si ne-a invatat o lectie formidabila : totul e nimic si nimic nu e chiar nimic, iar spectrul absolutului nu este al mortii, ci numai al Lui, care este Iubire! Sa ne rugam sa fim invredniciti a vedea iubirea Lui si a ne vedea unii pe altii in iubire!
Iertare pentru un comment nejustificat de lung si pueril!
LikeLike
Nu-i motiv nici de suparare si, ca urmare, nici de iertare.
LikeLike
Multumesc pt raspuns. Dupa mine lucrurile acestea frizeaza esentsa crestina. Dogmatic fara dogme? Va respect parerea si atitudinea. Nu cred ca sunteti liberal; cred ca echidistantsa dvs. e nepotrivita. Dar nu-i treaba mea. Iertare inca o data.
LikeLike
Multumesc pentru aceasta sinteza, cu care, in linii mari, sunt de acord.
In acelasi timp, desi preferintele mele personale, teoretice si practice se apropie de ale dvs. tendinta mea este de a fi mai putin dogmatic in chestiunile care nu tin de esenta credintei crestine, asa cum sunt ele exprimate in Crezul de la Niceea. Ortodocsii si catolicii tind insa sa fie chiar mai dogmatici decit dvs. in pozitia lor, contrara. Iata de ce, intre altele nu sunt nici ortodox, nici catolic, ci evanghelic, chiar daca unii vor neaparat sa ma eticheteze drept ‘liberal’ (probabil la schimb pentru eticheta de ‘fundamentalisti’ pusa de mine lor). Singura diferenta totusi, este ca daca ei tind in general sa se recunoasca sub aceasta eticheta si sa se mindreasca cu ea (desi tot se simt atacati cind le-o aplica cineva, ceea ce, vorba lui Paul Negrut, ‘este psihanaliyabil’), eu cred ca eticheta pe care mi-o pun ei este nu numai inadecvata si incorecta (caci cei mai multi dintre ei habar nu au cu ce se maninca asta), ci si rautacioasa, daca chiar plina de venin, desigur, cum altfel, crestin-fundamentalist.
In rest, in cele in care am ajuns de aceeasi parere sa umblam la fel, iar in celelalte sa ne lumineze Dumnezeu.
LikeLike
Stimate Danut Manastireanu:
Cu toata seriozitatea: cum de-am devenit eu expert in lucruri atit de complicate?
Judece cine are vreme sa ma citeasca:
1- Puterea obiectelor, osemintelor atinse sau aprtinind sfintilor, icoanele facatoare de minuni induc [involuntar] ideea ca nu Dumenzeu vindeca ci obiectele in sine. Nimeni nu sustine asta direct; implicit asta-i conluzia.
2-Exista in Evanghelii, F.A., experientse greu de explicat dar care nu ne dau dreptul sa facem o doctrina din ele.
3) Fapte 19 spune ca basmale atinse de Pavel vindecau. Dar problema nu trebuie inceputa de-aici. Mai devreme umbra lui Petru trece peste bolnavi si se vindecau. Nici macar atingere fizica? Ba la Rusalii apar limbi de foc, iar la punerea miinilor oamenii primeau D.SF. sau vreun dar, etc. Ba problema poate incepe in Evanghelii: Iisus sufla peste ucenici ca sa primeasca D.Sf. (de ce-o fi nevoie de Rusalii?). Ba mai mult, Elisaveta se umple de Duhul Sfint la simpla Evanghelizare de catre Maica Domnului ei.
Concluzia I: uneori exista un suport/mediu material al transmiterii D.Sf., a puterii, a unei lucrari miraculoase. Dar lucrul acesta nu este MAnDATOR.
Concluzia II: ce se-ntimpla cu D. Sf. cind acesti sfintsi se duc la Dl? Ramine in cadavru? Dar daca au putrezit, au fost arsi pe rug, sfisiati de fiare? Puterea intrinseca a acestor osemninte a fost si ea inghitsita de praful si pulberea vremii? Ce este aceasta putere? Exista folclor cu sfintsi ce n-au putrezit, cu icoane ce singereaza/lacrimeaza la zile de nastere. Exista si fenomene paranormale din motive necunoscte mie si la care nu vreau sa ma refer acum.
Concluzia III: se manifesta aceasta putere (Fate 19) numai in absentia lui Pavel sau post mortem? Cum se face ca, viu fiind, atingerea sa nu l-a vindecat pe Tihic, sau pe Timotei?
Concluzia IV: este aceasta putere potentsiala (on and off)? Si cum se poate reactiva?
Psalmii zic: Dumnezeul nostru e sus in Cer si poate face ce vrea! Amin! Asta nu-nseamna ca exista argumente in Scriptura ca El a lasat obiecte (inclusiv oseminte) care independent de circumstantse: vindeca, fac minuni, sfintsesc, etc.
VT aduce totusi o lectie. Toiagul lui Moise a incoltsit, mana a fost miraculoasa, tablele scrise de mina lui Dumnezeu, toate au disparut cu chivotul si nu i-a oprit pe babiloneeni sa faca praf tot templul. De ce? Pt ca Dumnezeu nu “locuieste in temple facute de mina omului”. Temporar par sa existe suporturi materiale ale unor manifestari spirituale. Cine are dovezi ca aceast putere exista perpetuum si etern sa le-aduca! Nu contest ca exista experti in pneumatologie; ma-ndoiesc ca pot raspunde la lucruri la care Sfinta Carte nu pare sa se oboseasca a ne satisface curiozitatea. Mintuitorul ne-a promis ca este cu noi pina la sf. veacurilor (cu anumite conditsii). Putem apela la El oricind avem nevoie prin D. Sf. pe care ni L-a dat. Fara nevoia unor obiecte intermediare! Scuze pt comentariul ridicol de lung.
LikeLike
D-le DM:
Accept corectarea dvs. Eu am citit c-a fost vorba de mai mult. Cred insa ca sunteti mai informat.
LikeLike
Doar o clarificare teologica. Fostul papa a incercat sa promoveze dogma cu privire la Maria in calitate de co-rascumparatoare (concept soteriologic), iar nu ca fiind de natura divina (ceea ce tine de teologia propriu-zisa, adica de doctrina cu privire la Dumnezeu).
Desigur, si una si alta imping lucrurile mult mai departe. Ioan Paul II, care a avut multe calitati admirabile, a avut o mare slabiciune fata de ‘pietatea populara’ ceea ce a creat multa jena in rindul teologilor catolici. Benedict XVI este un teolog autentic si nu cred ca va curs nici acestor propstioare populare si nici valului de beatificari si sanctificari cerute de vulg.
LikeLike
Ma tem si eu ca Chris Paul a mers putin cam departe, desi parca a-nceput mai bine. De-acord cu dinsul ca in crestinism s-au infiltrat paginisme grecesti. Cu privire la Sfina Maica Domnului: despre ucenici DOmnul spune ca ei vor avea o pozitie si slujba in Imparatia Sa. Despre Maica Domnului nu scrie acelasi lucru. De presupus putem presupune ce vrem. Toata mariologia este nejustificata. Smerenia la care ne-ndeamna DM e exemplificata de Mintuitorul care Si-a declinat competentsa in acordarea locurilor in Imparatia Sa. De unde-am avea noi acesta competentsa? Sau inaintasii nostri, oricit de mari ar fi?
Cum se roaga Sfintii din Biserica Triumfatoare?.. Nu cred ca putem sti. Ingerii se roaga prin Lauda si inchinare. La fel cei 24 de batrini. Bogatul din pilda Mintuirorului mijloceste, dar el nu e sfint si rugaciune-ai este respinsa. In plus Avraam pretinde ca nu se poate trece dintr-un loc in altul cu tot efortul istoricilor…iar martirii din Apocalipsa, far-ndoiala sfintsi, spre surprinderea mea, cer razbunarea!! Cam neonorabil, dac nu vi se pare un sacrilegiu! Deci inainte de-a respinge ceva, cei ce sustin o-ntreaga teologie a relicvelor, a rugaciunilor adresate Maicii Domnului/Sfintilor, trebuiesc sa aduca dovezi Biblice solide. Altfel avem de-aface cu mult folclor duhovnicesc (de care-s vinovat si eu)… Cit priveste intentsia vaticanului din vremea papei Ioan Paul II de-a diviniza pe Fecioara Maria “promovind-o” in pozitsia de-a patra persoana a divinitatii triunice si cu functie co-soteriologica… ei bine, chestia asta depaseste complet imaginatsia mea foarte limitata de altfel. Cu toote pacatele, lor protestantii si nee-protestantii, mai au si ei dreptate. Scriu cu sincer regret… pt ca vorba lui Wurmbrand:”cei mai mari sfintsi i-am vazut la catolici si nu la protestantsi”.
LikeLike
Tocmai de aceea, chiar daca nu suntem de acord in toate punctele, tocmai pentru ca exista atitea neclaritati, nu suntem nici eu nici dvs. catolici sau ortorocsi. Dar, asa fiind, din smerenie crestine elementara, nici n-ar trebui sa fim dogmatici, noi in negare, iar ei in afirmare. Vorba lui Augustin (sau Vincentiu de Lerins, nu ai stiu): ‘in cele esentiale unitate, in celelalte libertate si in toate lucrurile caritate/iubire’ Amin?
LikeLike
Domnul meu, ceea ce spui este pur si simplu erezia arhetipala a iudaizatorilor, puternic infieracata de Pavel. Mai citeste odata Epistola catre Galateni, in care Pavel, minios la culme, spune “scrijeleasca-se odata – literal sa se faca eunuci – cei ce va tulbura’. Aferim! zic si eu, ca sa fiu in acord cu contextul in care ma aflu acum.
LikeLike
Tocmai asta e problema ca , crestinismul a depasit iudaismul. Si a preluat o multime de obiceiuri pagane din religiile grecilor si romanilor, germanicilor. Daca crestinismul si-ar fi pastrat caracterul iudaic , asa cum era in bisericile de pe vremea apostolilor s-ar fi evitat infiltrarea multor paganisme si erezii in biserica. Sigur ca ar fi existat probleme dar de alta natura poate . Nu sunt de acord cu afirmatia dumneavoastra conform careia daca ne-am intoarce la iudaism l-am nega pe Hristos. Daca ne-am intoarce la iudaismul rabinic sau fariseic asa ar fi nu si daca am ne-am intoarce la iudaismul apostolilor. In plus nu cred ca , crestinismul ar trebuii vazut ca o religie de sine statatoare ci mai degraba ca o denominatie a iudaismului sau o ramura a iudaismului. Isus a venit sa implineasca Legea(Tora) iudaica.
Sigur ca nu toate ritualurile din iudaismul de dinainte de Hristos si de dupa sunt normative pt. astazi(jertfe, circumcizia pt. neevrei) dar unele lucruri cred ca trebuie pastrate ca de exemplu fuga de paganisme si idolatrie, in aceasta categorie intrand si inchinarea la moastele sfintilor.
LikeLike
DM. Nu, nu va pot spune pe ce verset. De-ocamdata deductia celor ce sustin ca ele poarta incarcatura spirituala vreme de secole trebioe dovedita. As putea sa va argumentez ceva mai elaborat de-ocamdata cei ce-o sustin ramine s-o dovedeasca (precum la trinbunal). Su mai ramine sa dovedim ca sfintsii biruitori ne aud. Desigar ca si eu presupun..dar de unde-o scoatem? Din spiritism?… Presupunerile noastee sunt nesigure..mai exista inca un text in VT in care unul a fost ingropat peste-u prooroc si a inviat, dar si acesta nu-l poate explica cineva atit de clar ca sa poata ajunge dogmatica. De ex. obligativitatea de-a construi bisericile pe vre-un osemint sfint, etc. Cu tot respectul, mai e mult pina departe…
LikeLike
As aminti aici fara sa ma pronunt direct asupra dilemei intamplarea cu Elisei si oasele, iesirea lui Samuel din mormant, atingerea femeii de poala hainei lui Isus etc.
Toate astea ar trebui sa ma opreasca in a specula privind limitele fizice in care Dumnezeu hotaraste sa lucreze.
Poti sa-ti expui interpretarea proprie ca atare si nu ca adevar universal valabil.
Face parte din “parerile indoielnice” deci nerecomandate disputelor
LikeLike
Domnule Radu, imi puteti spune pe baza carui text din Scriptura ati facut… citez “deductia” ca incarcatura spirituala a obiectelor purtate de apostoli dispare dupa o vreme? Poate ca o fi intr-o carte a NT care a fost descoperita de curind 🙂
Si, imca ceva, de ce credeti oare ca deductii dvs sunt kosher, in vreme ce doar ale altora ar conduce la, citez din nou, “erezii majore”. Cred ca putin consecventa nu omoara pe nimeni, chiar daca doare putin. Ha! Ha! Ha!
LikeLike
Nu va alintati prea tare cu contrafacerile (existente, fara indoiala) in bisericilor istorice. Este mult prea ieftin. Daca aveti cu adevarat curaj, uitati-va mai degraba in gradina noastra, ca avem destule. Nu moaste, ci cadavre vii. Teleevanghelistii sunt doar un mic exemplu. As da si altele, dar nu am toata ziua la dispozitie pentru asta 😦
LikeLike
Va rog sa nu uitati ca crestinismul a depasit iudaismul. A ne intoarce la iudaism inseamna a-l nega pe Cristos.
LikeLike
Aveti si dvs dreptul la o opinie, sau doua 🙂 ca si ortodocsii si catolicii.
Ce bine ar fi ca, asa cum spuneti, protestantii in general si evanghelicii in particular sa fie preocupati de vietile marilor oameni (femei si barbati) ai lui Dumnezeu din primele secole si nu numai.Din pacate, acestea ramin, de cele mai multe ori, apanajul istoricilor si al biografilor, in vreme ce marea masa a credinciosilor actuali se preocupa, in cel mai bun caz, de viata ultimilor autori crestini la moda.
LikeLike
Sigur ca osemintele marilor oameni ai lui Dumnezeu trebuie ingropate (ca de altfel ale oricarui om) si mormintele lor ingrijite de intemperii si vandalisme dar de aici pana la ale folosi oasele drept amulete magice pt. a obtine sanatate, bani sau mantuirea e cale lunga.
Ma intreb oare care a fost motivul pt. care Dumnezeu l-a ingropat intr-un loc necunoscut pe Moise si nu a poruncit construirea unui mormant urias din marmura pt. el?
LikeLike
Fara mirare as vota 3. Cu respect fatsa de toata lumea. Cred ca explicatsia lui DM este cam subtire, desi binevoitoare, cum ca a-i cere unui sfint ce este viu in ceruri sa se roage pt noi e tot una cu a-i cere unuia ce-i printre noi sa se roage. El are dreptate cind o descurajeaza pt ca nu avem ex. in Scriptura. Sa faci insa o intreaga teologie pe baza unor deductii, cum fac istoricii, conduce cu sigurantsa la erezie majora. … Obiectele atinsa de sfintsi (Fapte 19) pot purta o vreme o incarcatura spirituala… dar nu pt mult timp…La fel cum obiectele legate de vrajitorie au o vreme incarcatua spirituala “negativa”…Duhul lui Dumnezeu locuieste in crestinul nascut din nou (Templul D.Sf.) si nu in obiecte materiale! Chiar daca am gasi camasa lui Hristos, tot n-am putea face magie cu ea… nu, nu asa lucreaza Dumnezeu…
LikeLike
Un alt lucru care trebuie stiut dupa parerea mea este ca, multe din relicvele aflate azi in Europa au aparut de fapt ,,pe piata” in evul mediu , cand a avut loc o adevarata explozie a vanzarilor de oseminte asa-zis sfinte. Acest cult al relicvelor a adus o multime de bani papalitatii dar si negustorilor fara scrupule care profitau de naivitatea oamenilor. S-au vandut zeci de mii de litri din ,,sangele'” lui Isus si mii de degete ale apostolilor .
LikeLike
In plus cum putem stii noi, ca in raclele expuse periodic la diferite biserici ortodoxe sau catolice , se afla intr-adevar oasele unui anumit martir sau sfant si nu ale unui oarecare om (sau animal) necunoscut.
Deasemenea trebuie ca si crestini sa ne intoarcem la radacinile credintei noastre , adica la iudaism si sa vedem daca in iudaism exista un cult al relicvelor. Pana acum nu am gasit indicii ca in practica iudaica osemintele profetilor, regilor, sau marilor preoti erau folosite ca si mijloace de rugaciune si inchinare. Iar exemplul din 2 Macabei nu mi se pare conludent pt. ca aceasta carte nu a fost considerata de evrei ca fiind o carte sfanta ci doar istorica.
LikeLike
Eu cred ca putem sa ne aratam respectul pentru martiri si sfinti vorbind despre viata si activitatea lor .Scriind carti despre ei si organizand conferinte pe tema martirajului din primele secole ale crestinismului. In schimb realizarea de pelerinaje, rugaciuni sau sarutarea osemintelor lor mi se pare ca este o forma de inchinare si zeificare a lor , si deci lucruri incompatibile cu scriptura
LikeLike
Cind am folosit cuvintul “cult” nu m-am referit neaparat la rugaciunea adresata sfintilor, ci in general, la respectul adresat lor.
Pe de alta parte, cind ne referim la rugaciunile adresa sfintilor sau Sfintei Fecioare, putem privi mijlocirea lor in doua feluri:
1. un instrument cu valoare soteriologica – mintuitoare – ceea ce, cred eu ar fi in contradictie cu afirmatia clara a Scripturii ca “exista un singur Mojlocitor intre Dumnezeu si oameni, Omul Isus Cristos”, ceea ce face, cred eu, ca evanghelic, ca o asemenea “mijlocire” – o spun cu tot respectul, dar cu fermitate in acelasi timp – sa fie o forma de idolatrie;
si
2. ca manifestare a comuniunii sfintilor – atit a celor in viata, cit si a celor din “Biserica biruitoare” din ceruri – caz in care aceasta devine o implinire a poruncii Scripturii de a “mijloci” unii pentru altii in rugaciune; in acest sens, rugaciunea adresata Mariei, sau Sf. Francisc – care sunt la fel de vii ca si mine, daca nu cumva chiar mai vii – este, in principiu, acelasi lucru ca solicitarea adresata tie de a te ruga pentru mine. Privite in acest sens, rugaciunile adresate sfintilor de catre catolici si ortodocsi imi par la fel de legitime ca si rugaciunea pe care ti-am facut-o tie
In acelasi timp insa, deoarece pentru mine ca evanghelic marturia Scripturii este mai importanta decit restul Traditiei (din care, admit, aceasta face parte), iar in aceasta nu gasesc exemple de rugaciuni adresate celor care au murit deja (in afara de un exemplu in cartea deuterocanonica 2 Macabei, parca) nu cred ca pacatuiesc daca nu practic acest cult.
Cum vezi, povestea este destul de complicata si tocmai de aceea am lansat aceasta discutie.
LikeLike